PATETISM DE WEEKEND

Parcă devine prea intelectualizat blogul ăsta. Sper să mă înşel, dar mă tem că subiectele astea ultime îi îndepărtează pe cititorii mei pe care-i iubesc: zidari, fierar-betonişti, turnători, tîmplari, ceasornicari, căruţaşi, culegători de corcoduşe, ţesători, meseriaşi, într-un cuvînt. E drept că-mi rămîn toţi ăilalţi care nu stau în maieu la fereastra garsonierei, nu fac mici în faţa blocului, nu trec pe roşu şi nu-şi ascund defectele. În schimb, văd filme ruseşti, franţuzeşti, italiene pe TVR cultural după 1 noaptea, la place Gershwin, Van Morison, Dali, ştiu ce-i aia tanagra şi cine a fost Agnodike. Primum non nocere e şi pentru ei primul punct din jurămîntul pe care se simt datori să-l respecte, nu c-ar fi doctori, ci pentru că sunt. Lor le scriu postul ăsta.
Ei, şi? Ce-i cu asta?
Nimic. Poate cam patetic.
Fumaţi, îmbătaţi-vă, faceţi dragoste, să vă fie de bine, oricît de puţini sunteţi. E weekend.

Astfel începe "O ZI DINAINTEA SFÎRŞIUTULUI LUMII":

Despre instrumentul gingaş al fricii

Nici nu se născuse dragostea asta şi sîngera.

Era deja o durere care nu ne lăsa să respirăm, era o retină zgîriată de iubirile vechi, de forme de nori cu ochi, gură, ochi, frunte, ochi, inimă, ochi, suflet.Şi alte sentimente care, în timp, declanşează cancerul, moartea.

N-am să spun că deţin adevărul.Am să fumez cu speranţă. Extaziază-te tu

că iubeşti un nod, o protuberanţă de carne

pe care Păsăroiul abia aşteaptă să o ia în cioc, să-i savureze nemernicia,

pentru că lui îi place amarul, firescul.

Luptă cu el dacă exişti.

………………………………………………………………………………..

Nu se născuse dragostea asta, şi deja hematiile ei abordau tema destinului.

Tatatadum.Tatatadum.Tatatadum. Îmi bat pe tastatură

tahicardia .Cine să fie la uşă ?

Mi-e frică să-mi fie frică, dar mi-e frică şi să nu-mi fie frică .

De întuneric mi-e frică, dar şi să vină iar ziua şi

din nou să mă văd în oglindă, şi iar pe tine în rol de prinţesă,

mi-e frică să nu mă aleagă prostimea, însă

mi-e frică şi să nu ajung scormonitor prin gunoaie.

Mi-e frică să cred, să nu cred, să-mi fie cald, să-mi fie foame , să-mi fie sete, să adorm şi să nu te visez.

Să gravez pe display iubire, ori să las aburul să balanseze între a te vrea pentru o noapte sau pentru o eternitate ?

Dacă ai să fii prea bună, dar dacă n-ai să mă meriţi ?

Să te ţin secret sau să te dezvălui tuturor? Să se întristeze, sau să rîdă prietenii mei ?

Ar fi trebuit să fiu atît de aproape de soare, ar fi trebuit să gust din fructul oprit, sau, simplu, să-mi cînt idiot jugulara strînsă de ştreang ? Să-mi doresc să fiu bogat,

sau să-mi doresc pleoapa ta ?

Mi-ai ghici în palmă pe întuneric dacă mai am de trăit o clipă sau o veşnicie,

pînă să te găsesc ?

Intreb : şi dacă mîine n-ai să mai fii ?

MANIPULARE

Odată, cineva important pentru mine, mi-a spus: "Zi-mi repede un gînd!" Adică un gînd de-al meu să i-l spun. Atunci, repede. Adică tot ce am eu mai adevărat, mai profund, mai intim, în secunda aia. M-am simţit onorat, flatat, sau cum se mai spune. Deci, un gînd de-al meu era important pentru o persoană care era importantă pentru mine. Există ceva mai frumos pe lumea asta?
Nici nu mi-a trecut prin cap să mint, sau să mă eschivez cu " Da zi-mi tu un gînd de-al tău".
I l-am spus. Era un gînd sincer, adevărat.

S-a şters la cur cu el, după ce-a aflat ce cred eu despre mine.
Asta e toată povestea.

ALTE BUBUITURI MISTERIOASE LA COMĂNEŞTI

Comăneştiul e cunoscut ca o aşezare de oameni cuviincioşi şi sănătoşi la cap. Cu mici şi nesemnificative excepţii.
Cam tot pe vremea asta, să fie anul, cînd în cochetul orăşel cunoscut pentru minele lui de cărbune, s-a auzit o bubuitură cumplită care-a făcut munţii şi văile să vuiască şi termopanele să zdrăngănească înfiorător. Au venit televiziunile, presa, autorităţile şi-au dat cu presupusul, iar organele genitale abilitate au făcut cercetări ca să afle cauza cumplitului tunet. În urma anchetei, au rămas doar presupuneri. Se ştie mai bine ce NU a fost cauza, decît ce a fost. N-a fost fulger, n-a fost explozie, n-a căzut nici un avion ( în ziua aia se-ntîmplase că nici un supersonic nu survolase zona), n-a fost prăbuşire de munţi sau erupţie vulcanică, iar radarul militar de la Bacău nu a semnalat nici un obiect extraterestru. Dar de auzit, pe o rază de vreo douăzeci de kilometri, toată lumea cu urechi a jurat că i-au ţiuit timpanele minute-n şir după bubuială. N-a fost depistată nici o urmă materială, vreun crater, vreun nou lac, sau altceva. Nu se ştie nici dacă au fost americanii, sau ruşii, sau ungurii.
Ei bine, astăzi, 29 august 2008, pe la ora 17 şi 31-32 de minute, sinistrul zgomot s-a repetat. Iată ce mi-a relatat prin telefon un martor credibil de la faţa locului:
" Eram pe balcon şi mă uitam pe o revistă de modă. Trecuse de ora cinci jumate şi-mi fumam ţigara de la ora respectivă, cînd, s-a auzit un tunet sinistru, care a durat trei patru secunde, cam aşa: BBUUUUUUUM! Cu majuscule. Pe cer nu s-a văzut nimic, era senin. Geamurile au vibrat. Cînd s-a terminat vuietul, a urmat un al doilea, de aceeaşi intensitate şi cam de aceeaşi durată, cred. M-am speriat şi am coborît repede la o vecină care stă la curte. Cîinele se pitulase în fundul coteţului şi tremura. Găinile se uitau ca proastele în jur iar o pisică se cocoţase în corcoduş. Vecina ieşise din casă cu părul ud - tocmai se vopsise - şi, cînd m-a văzut, a ţipat: Aţi auzit, doamnă? Ferească Dumnezeu! Ia uite dracu de pisică unde s-a urcat!
Ne-am apucat să comentăm că ce-o fi, ce-o fi, că, oricum, ceva trebuie să fie. Şi a urmat cam la zece minute după al doilea bubuit, un al treilea, tot aşa BBUUUUUUUM! Ce pot să spun, am şi eu o vîrstă, am făcut o facultate, am dat pînă acum şase generaţii de elevi, am văzut multe la viaţa mea, dar aşa ceva, să-mi tremure genunchii, n-am mai pomenit. "
...Aşadar, cam asta se întîmplă din cînd în cînd la Comăneşti şi nimeni nu-i în stare să formuleze o explicaţie, deşi suntem trecuţi deja în mileniul trei.
Ruşine, domnilor, ruşine autorităţilor şi guvernului şi tuturor celor pe care-i plătim ca să ne asigure liniştea!
Preferăm explicaţii bubuitoare, decît bubuieli misterioase.
Şi cînd colo, ce primim? Inexplicaţii! Înc-o dată, ruşine!

Sunt tînăr, Doamnă ???

Nu ştiu de ce, pe la ora 22 şi 13 minute, mi-a venit în minte poezia

asta a lui Mircea. Sau poate ştiu. Pentru că a mai trecut o afurisită de zi.

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

Cît de prost poţi fi?

Aşa era poza pe net, de unde-am şterpelit-o. Corect e nu fi.
DECRET : Cantitatea de inteligenţa e constantă pe Pămînt. Populaţia e în continuă creştere.
Poţi fi prostuţule (prostuţo) pentru cineva care te iubeşte. Mare prost (proastă) mai eşti, pentru prietenii care constată c-ai ratat ceea ce ei nu ar fi ratat. Dar mai poţi fi şi prostu (proasta) dracului pentru cineva pe care l-a afectat o atitudine, o faptă de-a ta.
Boule, vaco, imbecil patentat, cretin cu spume, dobitoc sinistru, idiot cu crengi, sunt expresii pe care, într-o viaţă, le auzi sau/şi le foloseşti măcar o dată.

Ia să văd şi de la voi cîteva expresii pe care nu le-am mai auzit. Am nevoie de noutăţi.

foto: eQuilibre.com

Becali a visat aiurea

Păi da. Aiurea. N-a visat faultul cinic. Nici măcar faultul cinic. După aia, n-a visat că Ghionea aduce un plus de centimetri. Dar, cel mai important, n-a visat grafica greşită. GRAFICA GREŞITĂ!
Rîsu lumii, stimaţi telespectatori: nentu Bănel era cu un metru în off side şi noi ne bucurăm de victorie!!!
La ciupeală, la mangă, la alba neagra, la mişto.
România. Ţara păcatelor. Ţara fericirii fără măsură, oricum ar fi. Chiar şi în off side.

COPPA E COPPA

Acesta este cel de-al o sutelea articol publicat pe varanus.
In mai puţin de trei luni, decînd m-am dat pe blogereală. Ceva trafic este, reacţii sunt, comentatorii cei mai spirituali stau cu sufletul pe mouse să vadă ce i-a mai debitat mintea varanusului.
Această a o suta apariţie coincide cu evenimentuL naţional, mondial şi cosmic totodată, meciul intergalactic Steaua - Galathasaray. Becali a visat spre dimineaţă că ai lui dau un gol, că ai lor dau un gol, că ai lui egalează, ai lor bagă iar beşica-n poartă şi, finalmente, Steaua mai dă un gol în minutul 100, la prelungiri. 3 la doi şi Steaua merge mai departe. Că de azi e Steaua cu Cruce! Asta a visat ciobănaşul, dar nu ştie prea precis, că era visu cam în ceaţă şi nici nu-i convine, că prea-i cu emoţii.
Cred că l-a zărit pe Bănel prin careul roş albaştrilor cu mingea la picior.
Să vedem. Hai Steaua.

Pînă să ia Steaua Cupa Europeană, ai noştri ca brazii au şterpelit o cupă din Italia. Era în tîrg, la vînzare, duminică.
Omu voia un milion pe ea. Mai ieftin decît îl costă pe Gigi.
E bună-n vitrină, chiar dacă-i şparlită. Şi pare de aur. Ai dracu romanii.

UN BANC MAI BUN CA ALTUL

Desigur că isprava lui Vanghelie care este de a da aprobare ţiganilor să blocheze o stradă din Bucale ca să facă ei o nuntă manelară, cu decibeli fără număr, întrece orice banc. Mai ales că-ţi vine să plîngi...
Totuşi, să încercăm să depăşim momentul. Care este.

O zi obisnuita de lucru: Te trezesti, Nokia, Colgate, Nesscafe, Hochland, Orbit, Logan, Dell, Epson, Nokia, Nokia. McDonalds, Coca-Cola, Orbit. Dell, Epson, Nokia, Nokia. Logan. Tuborg. Tuborg-Tuborg-Tuborg-Tuborg. Nokia... Nokia. Durex-Durex. Colgate. Te culci. Noapte bună!

FIŢI DRĂGUŢI CU CEI MICI

O foarte frumoasă şi instructivă poză care explică povestea licuriciului mare în viziunea înţeleptei noastre conduceri.
În aceeaşi idee, strada Licurici a fost asfaltată!
Strada Viselor, nu.

ÎN TÎRGUL DE MAŞINI

Duminica se ţine Tîrgul de maşini. Unii, dornici să le vîndă cît mai repede, le-au plasat încă de azi pe locurile cele mai bune.
Cu siguranţă, asta din foto, n-o să se vîndă. La ce-i bună? Nu poţi căra cu ea un porc, un sac de ciment, o scîndură, ceva, cît despre dragoste în habitaclul ăla nenorocit, nici nu poate fi vorba!!!
Şi-apoi, autostradă în România, să fugi pe ea cu 400 la oră, mai va!

WOMEN SECRETS

Magazinul din Bucureşti unde erau expuse spre vînzare secretele femeilor, s-a închis.
N-am intrat niciodată acolo. Nici nu ştiu dacă era permis accesul masculilor, sau numai EVELE puteau să-şi cumpere secretele, să-şi înnoiască garderoba ca să-i facă pe bărbaţi şi mai nedumeriţi, şi mai docili, şi mai
înfricoşaţi de cît de misterioase pot fi ele.
Vă puteţi imagina un bărbat vorbind cu vînzătoarea de la WOMEN SECRETS: vreau şi eu un secret pentru iubita mea, de ziua ei, aşa, mediu, dar nu prea cunoscut, să fie de vreo 250-300 de lei...
Cam cît ar costa, de fapt un secret de femeie?
Şi după ce criterii s-ar preţui? După culoare? După dimensiuni? După materialul din care-i confecţionat? Ce ştim noi?, or fi secrete cu lanţ de aur, secrete fine de mătase, de corazon, de munte, de piele, de suflet, de interior...
Secrete pret a porter pentru o seară romantică.
Secrete la comandă .
Secrete de femeie ...
S-or fi vîndut toate sau, pur şi simplu, magazinul o fi dat faliment din lipsă de clienţi?

BISERICA PĂGÎNĂ DE LA TESCANI

Scriu pe muzică adorabilă de DOORS. Dar e un subiect serios, inspirat de Răzvan Bibire care, pe blogul lui, contraSENS, se chestionează că nu pricepe ce-i cu picturile din capela de la TESCANI. De-aia am nevoie de ceva muzici mai din preajma anilor cînd umblam mai des prin acest fabulos teritoriu, de unde, în 1918 şi-a luat zborul avionul care a dus la Alba Iulia DECLARAŢIA DE UNIRE a Transilvaniei cu România.

Patrimoniul Centrului de la Tescani este pe inventar: 21,67 ha de teren arabil, 0,94 ha de fâneţe, 5,63 ha de livadă, 0,49 ha teren ocupat de diverse construcţii, 1,21 ha de alei cu plopi, 0,94 ha drumuri de acces, clădirea principală, Biserica Sf. Gheorghe, capela construită în 1769, colecţia de 278 de tablouri în ulei şi acuarelă, o bibliotecă de 2708 volume de beletristică, albume de artă, dicţionare şi colecţii de reviste, colecţia de discuri şi Parcul Tescani , cu arbori seculari, în suprafaţă de 4,5 ha. Aş adăuga că Aleea cu Plopi este una din primele piste de aterizare din România, inaugurată în 1916. Acum totul e la Iorgulescu în curte.
Istoria Aşezământului de la Tescani este complicată, dar poate fi înţeleasă chiar dacă nu eşti academician. În 1947, Maria Rosetti-Cantacuzino, soţia lui George Enescu, impune ca moştenirea lui George Enescu, în speţă conacul familiei Rosetti de la Tescani, să devină un înalt aşezământ cultural cu personalitate distinctă, autonom din punct de vedere juridic. La ora aceea, şi încă mulţi ani după, în salonul unde acum este expusă vioara lui Enescu, rumegau vacile ceapeului Tescani.
Au fost lupte serioase, purtate în special de tractoristul (!!!) Aurel Ilie Calimandric, preşedintele Comitetului de Cultură şi de secretarul cu propaganda Bratu Păun, pentru ca ceapeul să-şi ia vitele din salon şi domeniul să-şi capete menirea hărăzită prin testament de Enescu şi consoarta lui. Cu cine s-au luptat pînă prin anii 70 cei doi activişti, e o altă poveste. Victor Mitocaru, fost vicepreş al Consiliului Judeţean Bacău, la ora aceea metodist la Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă Bacău, ştie cel mai bine istoria şi anecdotele legate de acest aşezămînt care datează din 1769. Dar nici Constantin Donea nu e străin de ceea ce a însemnat Tescanii ca victorie a spiritului asupra doctrinei politice de atunci.

DESPRE CAPELĂ

Pînă prin 1987, biserica familiei Rosetti-Tescanu era o ruină, care dădea foarte rău pe domeniul pe care autorităţile îl destinaseră creaţiei artistice.
Biserica era loc de depozitare, un fel de magazie, fără acoperiş, invadată de tufişuri şi buruieni şi se degrada văzînd cu ochii.
Cîţiva entuziaşti au încercat să-i convingă pe activiştii de la propaganda PCR că monumentul are o valoare care trebuie salvată şi, după aventuri greu de imaginat, au fost alocate fonduri pentru reparaţii. O biserică reparată cu fonduri autorizate de comunişti, din bani de la bugetul statului, asta a fost o premieră unică în România. Aşadar, într-o primă etapă, s-a montat acoperişul şi s-a refăcut tencuiala. În 1988, cum era în plină epocă a Cîntării României, şi arta se făcea cît se poate de gratuit, profesorul Vasile Celmare (care pictase şi Biserica Precista din Bacău) şi-a adus clasa de studenţi la Tescani, în vacanţă, şi a avut ca temă să umple cu ceva pereţii bisericii. Pentru că nici nu putea fi vorba ca pe pereţi să figureze chipuri biblice, a fost agreat un proiect de compromis şi a rezultat ceea ce se vede acum: o struţocămilă între stilul clasic bizantin şi figuri laice. Fresca, neterminată, apare ca o mare ciudăţenie pentru credincioşi, deoarece, în locul sfinţilor, îmbrăcaţi în odăjdii care “aduc” cu cele statornicite, apar chipuri reale. Una din icoane îl reprezintă pe George Enescu însuşi, iar alta pe Maria Rosetti!!! Chiar studenţii şi-au pictat portretele în chip de sfinţi.
Pictorii Mihai Chiuaru şi Paul Gherasim au încercat să refacă mediul religios cuvenit pentru un lăcaş de cult, alăturîndu-i nişte vechi cruci funerare sculptate în piatră şi o catapeteasmă seculară provenită de la o altă biserică, dar nu au reuşit să învingă spiritul obtuz, dar liber cugetător al activiştilor comunişti.
Din păcate, nici după 18 ani, episcopia nu s-a implicat în recuperarea acestui monument care se află în continuare în patrimoniul Ministerului Culturii care, după cum ştim, n-are bani. Şi nici nu va avea vreodată.

Pictura reprodusă în acest post aparţine Anastasiei Bălan.

ADEVĂRUL ADEVĂRAT DESPRE AUTOSTRADA BORŞ

Prezent pe santierul Bechtel din judetul Cluj, premierul Tariceanu a anuntat ca statul roman a platit 238 de milioane de euro pentru primii CINCI!!! (ha ha ha, mă piş pe mine de rîs!) kilometri de autostrada. Totodata, premierul a declarat ca va suplimenta fondurile destinate constructiei autostrazii. Intre timp, cazul Bechtel este investigat de procurorii DNA, cercetarile fiind in faza actelor premergatoare. Pretul Autostrazii Transilvania s-a triplat din 2004 si se estimeaza ca va trece de 7 miliarde de euro.
(HOTNEWS - 21 august 2008)


Săriiiiiiiiiiiiiiiiiţi, români! Guverniceanu ori e prost, ori ne minte!!!
Iar noi, habar n-avem pe ce lume trăim! L-am văzut pe Tări cum se enerva el spectaculos că de nu merg mai repede lucrările la autostrada Transilvania şi mi-am zis: chiar aşa, de ce pizda măsii nu merg mai repede lucrările la autostradă???
Şi l-am sunat pe un prieten de-al meu, inginer, superspecialist, care a demisionat de curînd de la firma Bechtel.
Vă prezint mai jos dialogul.


- Despre care autostradă vorbim? Borş-Bucureşti, Borş- Braşov sau Borş - Cluj?
R: Proiectul se numeste
"Autostrada Transilvania Brasov-Bors" si are mai multe sectiuni, iar cele in lucru se numesc 2B de la Campia Turzii la Gilau=54km si 3C de la Suplacu de Barcau-Vama Bors=64km.

- Cîţi km are?
R: .In total de la Brasov la Bors=415km.

- Cine răspunde din partea statului de execuţie?
R: 3.CNADNR (Compania NAtionala de Autostrazi si

Drumuri Nationale din Romania)

- Cine plăteşte?
R: Bugetul de Stat in totalitate. Adică tot prostul de românaş care-şi plăteşte dările la stat!

- Cînd a început?
R: A inceput in Iulie 2004 dar s-a intrerupt 1 an ( din primavara lui 2005 pana in primavara lui 2006) din motiv de "Renegociere"-probabil a spagii.

- De ce înaintează aşa greu?
R; Deoarece CNADNR nu a reusit in decurs de 5 ani sa faca expropierile de teren privat, sa reloce utilitatile, sa asaneze terenul de munitiile nexplodate,sa obtina avizul de la muzeul de Istorie al Transilvaniei pentru situri arheologice, sa termine proiectarea finala,lipsa gropilor de imprumut care trebuiau puse la dispozite de catre Beneficiar,etc... din cauza unor incompetenti si diletanti din conducerea CNADNR Bucuresti afiliata politic PNL.

- Cît mai costă acum un km de autostradă?
R: La inceput costa 1km=2.3 mil Euro iar acum costă in jur de 1km=7.8 milEuro
In Ungaria costa sub 2 mil Euro.


- Cine crezi că-s vinovaţii şi de ce?
R: Vinovatii sunt mai multi, dar toţi sunt subordonaţii Guvernului:
-fostul director de la CNADNR Mihai Grecu care a acceptat toate cresterile de preturi mai ales pentru lucrari temporare care nu trebuiau platite.
-actualul director CNADNR Debucean Dorin si directorul de la autostrazi Gaspar Radu care pana anul trecut in vara lucra la BECHTEL ca ing proiectant iar acum in calitatea sa dicteaza de unde sa ia

Bechtel materiale ( de la firmele care cotizeaza la partid).
-Seful adjunct al Inspectiei de Stat din Cluj, Berchisan (PNL), care are o balastiera si vinde direct balast la BECHTEL.

- Cine ia şpaga?

R: Spaga o iau toti cei mai sus mentionati plus sefii lor pe care ii cunosti (PNL). Nu-i mai mică de 200 000 de euro pe lună, asta pot să te asigur.

Am mai găsit pe net cîteva voci supărate ca-şi bate cineva joc de noi, pulimea, guvizii, prostimea. Dac-o să vă văd interesaţi de subiect, le postez. Dacă nu, buonna notte, amici! Dormiţi liniştiţi! Băieţii ne mulg în timp ce dormim, iar nouă ne place!
Cît despre DNA, s-auzim de bine, că de văzut... Dormiţi liniştiţi, DNA veghează banii dumneavoastră!

UP GRADE
La ora 0.30 aud că premierul Tăriceanu e mulţumit de cum stau lucrurile la autostradă, doar că ministerul transporturilor tre sa se implice mai mult. Mesajul e: frăţioare, doar 200 ooo???

CONCURS DE ORGASME

Nu-mi vine să cred ce văd la protv la ora 21: în faţa camerelor de luat vederi, o puştoaică de 14-15 ani mimează orgasmul pe care nu l-a avut niciodată, fiind absolut virgină, din cîte ne lasă filmul să înţelegem. Ca să ia locul întîi la un concurs pentru cel mai perfect orgasm, e sfătuită de regizor să-şi imagineze că e Meg Ryan. Ea se concentrează profund. Oh, my gooood, yeeees, like here, yes, ochii peste cap, linsul buzelor şi fătuca primeşte premiul. Apoi vedem că are un iubit, că e dornică de sex, dar bărbatul o refuză politicos şi tandru, pentru că are de condus 4 ore pînă la unitatea unde e soldat. Urmează un sărut pasional şi, înainte de despărţire, el îi spune tandru: Ai fost minunată acolo, pe platoul de filmare, cînd ai mimat orgasmul...
E un film american. Difuzat miercuri, la ora 21 în România.

ROMANIAN TOP HITS - FĂCĂTURA VERII

ROMANIAN ŢOP HENŢ
M-a pus dracu să deschid tembelizorul. Ce nenorocire! Am dat peste TVR2 care tocmai transmitea înregistrarea spectacolului pentru care o săptămână centrul Bacăului (vezi foto de la instalarea scenei) a fost blocat: ROMANIAN TOP HITS. Nu am fost la marea panaramă, deoarece eram plecat din oraş, dar m-am interesat la unii, la alţii, cum a fost. Părerea generală e că n-a fost grozav. Că spectacolul a fost improvizat, că sunetul a fost de cacao, că vedetele n-au fost chiar vedete. Dar, băcăuanii au văzut şi lucruri mai de înjurat decît un spectacol prost. Dacă-i moca, hai că merge.
Dar ce se vede pe ecran? Un gras şi o tipă (bună, ce să zic!) care se bîţîie ca o paiaţă cu aţele rupte în faţa miilor de spectatori morţi de plictiseală. Sunetul e absolut ridicol de mizerabil la televizor, cu creşteri şi scăderi inacceptabile nici pentru o televiziune judeţeană. Grasul guiţă din cînd în cînd ceva în engleză. Nu înţelegi decît caman, caman nau evribadea. Dar cel mai bengos de penibil e un tip (părerea mea e că e beat!) cu pălărie şi bermude, un fel de animator, care-l acoperă pe gras cu hai acuma toată lumea cu mînuţele sus, şi, toată lumea săriţi, geamp geamp geamp, vreau palme, palme palme, vreau să văd gălăgie şi în partea asta, hai să v-aud, băcăuani, ţiiiipăăăăăăăm cu toţii să se-audă pînă la mine în Şerbăneşti, hai prieteni, treziţi-vă, e momentul distraaaaaaacţieiiiiiiiiiii!
Nu uitaţi, asta e o emisiune transmisă în eterul infinit de televiziunea naţională românească!!! Publicul, adică tineri care se pupă, fumează, se-aleargă prin faţa scenei sau vorbesc între ei, adică socializează, nu se implică aşa cum ar vrea caricatura de animator cu microfon la bot. Aşa că el rage şi mai tare, deoarece i se pare un afront ca băcăuanii să nu participe la o probă atît de măiastră de afonie.
...Urmează trei pupeze în şorturi din care atîrnă... prezervative. Pupezele cîntă live. Problema e că vor să şi danseze, chipurile, numai că, să vezi drăcie, pe la jumatea piesei îşi pierd suflul şi, implicit vocile, care-o iau razna, mai abitir decît cei doi cîini ai mei cînd urlă la lună. Îmi simt trompele lui Eustake sîngerînd, iar scăriţele şi ciocănelele vibrează dureros, ca o motopompă de pe vremea ceapeurilor.
Dacă-nchid ochii, îl văd pe Tudor Vornicu răsucindu-se-n groapă şi-l aud că se vrea afară, să le scoată diriguitorilor tembeliziunii române şi impostorilor de pe ecran muzica din cap.
Mîine e partea a doua a măreţului TOP HITS.
Nu intraţi pe TVR2. Cauzează grav sănătăţii.

SE ÎNTÎMPLĂ MINUNI ÎN CONTINUARE

Ozeneul care-a trecut aseară pe deasupra, a determinat intensificarea vizibilă a activităţii la cel mai mare pod din România!!!!
Că doar nu pot fi atît de naiv să cred că materialele critice postate pe varanus ar fi produs această reacţie ciudată din partea lucrătorilor la pod.
De fapt, iată constatarea faptelor: cînd să plec spre birou, coada de maşini pe sensul spre centru, era cam de vreo trei kilometri. Văzînd aceasta şi avînd şi oareşce experienţă în estimarea timpului necesar pentru a ajunge la birou, m-am declarat nemulţumit de viaţă, de oraşul acesta şi de conducătorii lui. Am folosit cu totul alte cuvinte, fireşte doar în gînd, fiind un tip, să zicem civilizat.
Apoi am pus maşina la loc în curte şi am pornit pe jos. Am admirat sutele de maşini, majoritatea cu numere de Italia, şi am auzit în trecere pe lîngă ele mici fragmente de manele, înjurături şi blesteme.
La pod, ce să vezi? Se lucra în draci! Se ASFALTA o jumătate din el! Se asfalta, nu ştiu dacă aveţi idee ce înseamnă asta. Adică, pe jumate, podu-i gata! Băi fraţilor, mi-am revenit cu greu în faţa acestei evidente minuni! Dar, cînd mi-am revenit, mi-am dat seama că mai e mult pînă departe. Adică, mai rămîne de turnat podul mic de pe un sens, de aşteptat încă 28 de zile să se-ntărească betonul, de asfaltat tot, de pus balustradele, ehe, mai e de lucru!
Aşa că, aş pune pariu că şi la 15 septembrie, cum a promis Orban, panglica va rămîne intactă.
Ca să nu fiu luat drept cîrcotaş, hai să recunosc că mi-a plăcut avîntul muncitoresc la care-am asistat azi.
Oricum, cei mai muncitori rămîn tot poliţiştii care, la 38 de grade dau abitir din mîini, încercînd să facă faţă balaurului cu ardere internă. Vai de caschetele lor!

OZN (OBIECT ZBURĂTOR NEINDETIFICAT)

Ora 22.00, Bacău, România.
Am ieşit în grădină să pozez luna plină. Că aşa face omul cînd n-are subiecte. Ca cîinele care urlă la lună. Luna plină e periculoasă pentru sensibilicoşi: poeţi, filosofi, artişti, dracu să-i ia.
M-apuc să fac poză la lună, între prunul care face prune viermănoase şi mărul care face mere viermănoase. Ţac. Verific, a ieşit bine, zic să ilustrez vreun poem, ceva romantic, deşi pentru luni, poezie, cine are chef?
Bun. În fine, deodată aud un şuierat ca de fumigenă şi, într-o fracţiune de secundă, pe deasupra capului îmi trece o undă de lumină orbitoare. Apăs automat pe declanşator (adică instinctul meu de artist fotograf s-a manifestat, da?!) şi ce-am văzut eu, vedeţi acum şi dumneavoastră, în premieră cosmică, ce zic eu?, universală, frate!
Lumina aceea era însoţită de un şuierat cam ca acela de la locomotivele mici de trăgeau vagoane cu buşteni pe liniile înguste, forestiere. Adică nu era un fluierat sobru, periculos de locomotivă Reşiţa sau Stephenson. Nu! Era un şuierat mai tandru, cam cum te-ar fluiera cineva la poartă, cînd nu-ţi merge soneria că-i pană de curent.
Acuma, tot ce spun, recunosc că e o simplă impresie, şi aia subiectivă. Da. Poate că, de fapt, suna a clopot sau a tunet, sau a maşină de spălat cu bule, dar eu asta am auzit. Subliniez că eram conştient, nu băusem alcool şi nici nu dormeam, dracului. Eram cît se poate de treaz şi n-am vrut decît să fac o fotografie lunii noi, printre frunzele pomilor pe care eu i-am sădit.
Conştient şi nesilit de nimeni, declar că obiectul s-a deplasat neregulat, ca multe altele (pardon!), avînd ca ţintă luna, satelitul nostru drag.
Fac acest comunicat public, în atenţia Agenţiei Naţionale de Aeronautică şi Cosmice din România, a instituţiei ruseşti care se ocupă de chestii de astea, NASA, comisia europeană pentru UFO (tre să fie aşa ceva) şi Primăriei Bacău, ca să înregistreze repede fenomenul la OSIM.
Bacău-i fruntea!

varanus: SIC TRANSIT GLORIA MUNDI

varanus: SIC TRANSIT GLORIA MUNDI

HOPA, VARANUS LANSEAZĂ UN CONCURS !!!

În dreapta am pus un poem, încă de cînd m-am băgat şi eu în seamă pe blogosferă. Poemul se cheamă 

ESSOR DI KRIO

(Prea sus e frig câteodată)

VIZIA, VIZIA, MELYA HARA,

ROLIO STERA, CANTY I VOR.

PALA RE, PALA ME A,

STEL EM DILAV RAI DAVANDA.

Cine traduce ultima strofă, cît mai exact , are de la varanus un premiu:
"O zi dinaintea sfîrşitului lumii". Cu dedicaţie olografă.
Succes!

RECICLAREA UMANĂ

Elveţienii, parcimonioşi cum îi ştim, au declanşat acu mai bine de 15 ani o campanie de economisire a apei. Deşi Ţara Cantoanelor e singura din Europa care are apă şi energie cît să dea şi la alţii. Cum era campania? Pe toate panourile vedeai un tip cu gura pînă la urechi care ţinea o cărămidă în mînă, lingă un rezervor de apă pentru wc. Uneori era o tipă, alteori un cuplu fericit. Dar cărămida şi vasul de deasupra closetului, nu lipseau. Textul era: PUNE O CĂRĂMIDĂ ÎN BAZINUL DE APĂ DE LA CLOSET! Şi la TV vedeai variante mişcate ale acţiunii. Expicaţia urma rapid, ca la instrucţiunile pentru medicamente: Un bazin de WC are 20 de litri. O cărămidă înlocuieşte exact un litru de apă. Cu 19 litri, closetul se curăţă la fel de bine ca şi cu 20. În Elveţia sunt două milioane de veceuri. La fiecare, se trage apa zilnic de cel puţin 10 ori. Înmulţiţi cu un litru.
La scurt timp după demararea campaniei, toată lumea cumpăra cărămizi de la supermarketuri, ambalate în polietilenă. Costa 1 franc bucata.
Ce-i drept, că elveţienii au drapele roşii cu cruce albă la fiecare fereastră şi, cînd sunt les elections, nu lipsesc de la vot.

...Cu exact 40 de ani în urmă, în luna august 1968, în ţara noastră, demara mult hulita campanie a celor 3R. RECUPERARE-RECICLARE-REFOLOSIRE. Aveţi o imagine din suplimentul SCÎNTEIA ( color, pe o hîrtie de calitate) menită să-i convingă pe români să nu mai arunce nimic aiurea.
După patruzeci de ani, campania a fost preluată de ecologişti.
Cu ce rezultate?

VARANUSUL VIRUSAT DE OLIMPISM

Formidabil. Maratonul de la Beijing a fost cîştigat de o româncă mică, urîtă, de 38 de ani !!! O cheamă Constantina Diţă Tomescu. N-am auzit de ea pînă acum, dar sigur nici ea n-a auzit de mine, aşa că suntem chit. A avut forţa şi ambiţia să ia aurul şi, după o cursă 42 de kilometri în care s-a distanţat de celelalte cu mai bine de 400 de metri(!), a mai făcut două ture de stadion. O aud vorbind acum în direct, şi are un discurs coerent şi mustind de modestie. Îmi vine s-o pup pe fătuca asta care mi-a făcut bună dimineaţa asta de duminică.
Inspirat de fetele noastre care iau medaliile de aur chinezeşti la Olimpiadă (de ce numai fetele?), dis de dimineaţă mi-am trimis coordonatele la http://pcnews.ro/concurs-2008/, cu scopul olimpic de a participa la maaaaaaaaaaaarea întrecere bloggeristică dotată cu premii de miiiiiiiiiiiiiiiiiiii de euro.
Varanus are abia două luni. Are un PageRank de 1,10 şi deocamdată nici o înjurătură. Nu ştiu dacă asta-i de bine sau de rău. Îl arunc în focul luptei ca să se obişnuiască de mic cu marile confruntări care-l aşteaptă în blogosferă. Mă bazez fireşte pe voi, cititorii, să susţineţi varanusul mic, urît şi bătrîn în această competiţie. Să vedem de ce suntem în stare împreună.

Completare la EUROPA,DRAGOSTEA MEA

Pe o stradă cu prostituate, în Roma, într-o seară, mergea încet o maşină, ca şi cum ar fi căutat pe cineva. La un moment dat, desi era cam întuneric, geamul maşinii coboară şi apare o mînă care face semn uneia dintre fete.
- Cît e unul scurt?
- 50 de euro.
- OK.
Fata urcă, maşina porneşte, ea îşi face treaba şi, surpriză, bărbatul îi dă o sută de euro!
Din două-n două seri, figura se repetă după acelaşi tipic. A cincea seară, o rază de lumină dezvăluie faţa bărbatului din maşină şi fata are o revelaţie:
- Hei, parcă te ştiu, de unde eşti? Din România ?
- Din Bolintinul din Deal!
- Ce mică-i lumea! Şi eu tot de-acolo!
- Păi ştiu, zice el. Am primit de la tat-tu 500 de euro pentru tine. Da' mi-a
zis să nu ţi-i dau pe toţi odată că eşti cam cheltuitoare...

Relatare dinaintea unei duminici

O sîmbătă bolnavă de căldură. Incandescentă, ar zice vreun reporter de pe teren. Inutilă şi perversă, ar zice vreun poet la ananghie de inspiraţie. Toate esenţele s-au evaporat cine ştie unde. Oraşul pute ca-n iad, a smoală încinsă. Mi-am cumpărat o şurubelniţă cu acumulator. O şurubelniţă cu acumulator a devenit astfel subiectul unei zile de final de săptămînă. Nu ştiu la ce-mi trebuie. Poate că la nimic. Dar mi-am dorit mereu o sculă ca asta, să se învîrtească autonom pîn-o ia dracu, oricît de cald ar fi.

Pe un perete de marmură am găsit un anunţ (ironic, pus special pentru mine!!!) care nici el nu-mi foloseşte la nimic. Îl aveţi în imagine.
Ce să mai zic? Că, dacă aş fi putut înregistra înjurăturile şoferilor care înaintau ca melcul prin oraş, la 38 de grade, mi-ar fi trebuit un stick de un milion de mega? Aş fi redundant şi plictisitor.
Voi ce mai faceţi???

EUROPA, DRAGOSTEA MEA

Ce văd la Realitatea mă rupe. Italieni terorizaţi de români, nu neapărat de ţigani români. Macaronari naivi furaţi, agresaţi. De ce naivi? În 1990, luna mai, am avut norocul să văd Italia, prima ţară occidentală din viaţa mea. La closetele publice aveau cîte un vas plin cu monede. Nepăzite. Cam salariul unui român pe o săptămînă. M-am uimit. Putea să le ia oricine. La noi, ar fi dispărut instantaneu.
Între timp, năvala românilor a devenit fapt. Asistăm la cucerirea Romei de către daci. Şi italienii asistă, se minunează, dar nu ştiu ce să facă, atîrnaţi cum sunt, între principii şi realitate.

Aţi observat că la noi nu se mai dau spargeri de maşini, de case, că jafurile, agresiunile nu mai ocupă decît foarte rar prima pagină a ziarelor?
Cum dracu?

O fi vreo legătură cu cizma?
Dacă-i scot carabinierii pe băieţii noştri din Italia, abia aştept să-mi recuperez investiţia: alarmă, abonament la o firmă de pază, senzori cu laser, bîte de baseball la fiecare uşă, geamuri incasabile, armă cu alice, doi cîini fioroşi de luptă şi apărare.
Plus blogul ăsta.

CARA

N-aţi fi auzit că există Veronica A Cara dacă nu eraţi pe Varanus.
Nici eu n-aş fi auzit de ea dacă nu citeam blogul lui Tiberiu.
Iar eu, cu toate că-mi place să cred că n-am nici un fel de prejudecăţi, n-aş fi scris never cum scrie ea. Şi mi-e al dracului de ciudă că recunosc asta.
Ce război în Georgia, ce Olimpiadă, ce ţigani în Italia, ce lubeniţa Geoană!
Aici e războiul, olimpiada şi politica, totul: lupta noastră cu resemnarea.

Manifest

Nu sunt pudică, nu mai sunt. Nu mai am probleme legate de cuvântul pulă, de cuvântul futai, muie, sugi pula şi mai ştiu eu ce. Se tot aud peste tot. Aproape nu-mi mai spun nimic. Dacă un bărbat mi-ar spune „ sugi pula” cine ştie ce naiba aş înţelege. Sunt mai revoltată când oamenii îmi spun că sunt artificială sau insensibilă. Dacă toţi oamenii mi-ar spune: „Sugi pula” mi-ar părea aşa, ceva, ca o abracadabra care nu mai înseamnă nimic. Aceste cuvinte nu mai au nici o vrajă. Nici rea, nici bună. Într-un fel este bine! Oamenii au început deja să se jignească sau să se excite cu altceva. La vremuri noi, nevoi noi. Pe mine, de multe, ori, cuvintele „sugi pula” mă trimit cu gândul la o adresă. După părerea mea, un barbat ar trebui să ştie să scrie despre pula lui. Mai ales dacă este scriitor. Nu mai sunt pudică, nu pot însă să nu observ insistenţele, neconcordanţele. Îmi amintesc de filmul acela în care un aşa zis artist plastic era apucat bine de doi zdrahoni de body-guarzi, înmuitat în vopseluri şi aruncat pe pereţi. Bineinţeles că ieşea ceva. Totdeauna iese ceva. Şi, dacă se ţine cu tot dinadinsul, există şi interpretări. Oamenii s-au născut cu mania interpretărilor.Am citit o carte în care o tânără femeie are pe parcursul întregii cărţi o conversaţie telefonică în care spune în fel şi chip că vrea să sugă pula. N-am nimic împotrivă, multe femei ar vrea să facă asta, multe femei ar dori să spună asta, dar totuşi, trebuie să se întâmple ceva înainte, după, cândva, cumva, poate chiar să o sugă naiba o dată şi să conştientizeze ceva. Nu poţi să sugi la infinit pula şi să nu conşientizezi nimic. Este ca şi cum ai fi poştaş, mergi, dai la fiecare locatar în parte corespondenţa apoi îi sugi pula, sau altceva, ce are. După posibilităţi. La două, două săptămâni iei salariul. Ai supt pula şi n-ai simţit nici o bucurie. Mai mult, nici ăia care au aflat că ai făcut-o n-au nici o bucurie. Şi asta este oarecum trist. Oamenii se bucură totdeauna cănd află că cineva suge pula cuiva. E, aşa, un fel de voyerism de audiţie. Am citit rânduri întregi despre nu ştiu cine care linge păsărica nu ştiu cui. Mie mi s-a părut că i-o linge cu forţa. Pe unde stilistic lucrurile stăteau mai bine, mi s-a părut că ei nu-i păsa, iar el vroia să fie privit. Asta înţeleg eu prin perversitate.În rest, pulă, muie, futut, lins, spermă, flegme, puroi, viscere desfăcute... parcă suntem la fabrica de combinezoane destrămate, la atelierul de ciorapi remaiaţi. Muie sună deja mai banal decât muls. Vine o vreme când nici să fii maniac nu mai poţi. Că nu mai are nici un haz dacă nu mai este nici o oprelişte...Cam acelaşi lucru şi cu manierismul... Dar despre asta altădată. După ce îmi ies din cap cuvintele: pulă, flegmă, sânge, păsărică, muie.

Contact

Email: veronica.a.cara@gmail.com

ATELIER HORIA GHELU

Am amînat nepermis de mult postarea acestor imagini care reproduc cîteva din lucrările maestrului Horia Ghelu, aflate în atelierul acestuia.
Vă fac părtaşi la bucuria pe care o simt oridecîteori le privesc. La emoţia duioasă care îmi umple sufletul de frumuseţe, prospeţime şi energie.
Linia sigură, tuşeul jemanfişist şi delicateţea forţei cu care artistul decantează esenţe de lumină transfigurate în idee, sunt expresii minimale care se apropie orbital de miezul fierbinte al manierei Ghelu.
E, în fiecare tablou, o explozie de viaţă, dirijată într-o viguroasă rigoare clasică, în respect faţă de proporţii şi faţă de bunul simţ al tăieturii de aur.
Personaje umane cu forme perfecte, ideale, pozate ca pentru o altă Renaştere, cea a Mileniului Trei.
Observaţi secunda mişcării surprinsă în cea mai spectaculoasă desfăşurare a sa.
Observaţi, printre trăsăturile de pensulă doar aparent necontrolate, expresia personajelor: e una ascunsă publicului. Nici fecioarele, nici clownul, nu au ochi! Nici chiar Dumnezeu nu ne priveşte, binecuvîntîndu-ne. De ce s-ar uita cineva la noi?
Observaţi glezna lungă şi aura de puritate care le înconjoară.
Observaţi tonurile de gri şi violet cu care cochetează, expert în senzaţii, Maestrul.
Şi ceva muzică, nu auziţi? Pare Simfonia Destinului, ce ziceţi?

HAI SĂ, LA GRĂMADĂ

La ce folosesc chibriturile? ( O spun acum, ca să nu uit.)
Ca să-ţi dai sema cît de inutile sunt brichetele cînd rămîn fără gaz.

Chiar dac-am fost indisponibil trei zile, mi-am zis că, totuşi, lectorii mei tre să primească răspuns la nedumeririle lor, exprimate în acest răstimp.
O idee a fost să-mi plachez blogul cu marmură, să ţină cît Parthenonul. Dar mi-am revenit. Aici sunt doar nişte cuvinte care înlesnesc comunicarea imediată, nu aia de peste secole. Deşi, mai ştii???
Aşa că: vasilicafarafrica:
1. Nu mai fac invitaţii speciale la beciurile domneşti, deoarece am experienţe triste. După ce mi-au dat impresia că le-a plăcut ce-au trăit pe domeniu, halal de prietenii pe care-i aveam ca prieteni!, nu m-au mai căutat. Ori eu am fost prea dominator de i-am sufocat, ori ei prea geloşi.
2. Căţelul denumit Cuchi are deja diploma de "ANIMAL COMESTIBIL". De o mie de ori pe zi îi spun "mînca-te-ar tata de prostănac ce eşti!"
3. Mă mîndresc ca prostu cînd un român face vreo scofală, deşi n-am nimic de cîştigat din asta. În 74, cînd Nadia a făcut de 10, am plîns. Ce să fac, sunt şi eu un fel de emokid. Pe vremea mea se spunea "sentimental" şi era o insultă.
4. În calitate de Varanus, declar public că mă sufoc deseori şi că respir prin oftat.
5. Cei care donează pentru sinistraţi, o fac cu discreţie. Făloşenia e un păcat biblic.
6. Poţi, simplu, să-i desenezi lui harpon o aspirină. E un zero.


harpon: pune punctul pe V şi vă întreabă pe toţi dacă aţi plecat în concediu, de nu mai aveţi replică. N-am văzut nici o reacţie. O fi asta soarta de căprari? (Dar ce-or fi fiind căprarii, eufemistic, cum sugerează harpon?

Nu-mi cer iertare!!!

Am parcurs Bucureşti-Bacău în 7 (şapte ore)!!! Record total de mişcare lentă în Europa lui 2008. Media de viteză : 42, 857 Km pe oră! Temperatura aerului: 35-39 de grade Celsius. Temperatura în ZEK : 50-60 de grade Celsius. Record absolut de lentoare: 7,5 Km/oră pe distanţa de 10 Km în Bacău, de la intrare la ieşire. Iad curat.
Aveam nişte scuze că nu am postat nimic în ultimele trei zile, dar am hotărît să NU CER IERTARE, aşa cum nici preţioşii noştri aleşi nu coboară la nivelul pulimii să-şi prezinte scuze pentru teroarea infernală la care îi supun cu indolenţa şi lipsa de bun simţ care-i caracterizează de doujde ani încoace. Miliarde de euro nerambursabili stau grămadă, aşteptînd ca administratorii României să-i transforme în autostrăzi, poduri, drumuri. Nici pesedeii, nici libereii, nici libedeii n-au fost şi nu sunt în stare să-i folosească, preaocupaţi cu luptele de scaun. Între timp România încetineşte la 7,5 Km/oră, că nu mai încape pe drumurile lui Ceauşescu.
Toţi halesc căcat cu linguriţa, polonicul şi, mai nou, cu lopata. Că o să fie, că o să dreagă, că o să vedem noi! Da, tot vedem!
Acu o săptămînă, dom doctor Opărescu s-a băgat cu ziariştii la el în pasajul Universităţii. A vorbit cu mai marii de la firma renovatoare şi i-a rugat să dea gata lucrările în două luni, nu în două jumate, să pună lifturi pentru handicapaţi şi să facă treabă de calitate. Ieri am făcut două poze la faţa locului. Era ora 14. Una prezintă golul de activitate din subsolul din buricul ţării, cealaltă vă arată doi jerpeliţi care aruncă nisip cu lopeţi (ultima descoperire în materie de utilaj performant de construcţii!!!) , de la intrarea Muzeul de Istorie, tocmai la nivelul zero al subteranei. Acolo, alţi trei şmekeri, în şlapi, fumează şi pun pariu că Steaua bate Galatasarai. Asta-i forţa de muncă pe care contează primarul Oprescu, să dea gata Pasajul în două luni! Poate, cu vreo zece kile de trinitrotoluen să-l dea gata!
Luaţi de vedeţi, deşi nu-i nimic extraordinar. Aşa-i toată România, de la Km zero, prin Bacău, pînă la graniţa de Vest: 7,5 Km/oră. La ditamai podul peste drumul european 85, transpira abitir în fiecare zi cel mult 15 muncitori care mai mult stau la umbră. Nu zic şi că au lîngă ei bidoane de bere, că sunt mereu goale! Le-or fi aruncat şoferii care admiră, înjurînd, lucrarea din zecile de mii de maşini care trec pe lîngă viitorul şi măreţul pod.
Un preşedinte, un guvern, un parlament, o Ţară cu cel mult trei viteze: încet, încetinel şi pe loc.

ARGELIA LEDERMANN

Acu un minut am vorbit cu prietena mea Argelia Ledermann, elveţianca de origine braziliană, care, din 11 ianuarie 1990 ajută nenorociţii români cu minuni, prin asociaţia pe care şi-a creat-o. ESPOIR ROUMANIE a organizat sute de transporturi de"ajutoare" ( nu vă puteţi imagina cîte miloane de obiecte, cîţi bani, dar, mai ales cîtă grijă, cît suflet, au ajuns la cei în nevoie!), dar a rezolvat cazuri imposibile de sănătate, susţine copiii fără părinţi ai României să urmeze studii şi sprijină contacte culturale. Nimic nu-i este imposibil Argeliei, nici măcar limba română. Casa ei din Yens - un sătuc la cîţiva Km de Lausanne, este permanent plină de români care stau acolo în aşteptare. Pînă intră la vreo operaţie medicală care costă zeci de mii de euro, pînă găsesc ceva de muncă în Suisse, pînă apar analizele, românii din Bacău sunt invitaţii Argeliei. Oameni cu suferinţe de care noi preferăm să nu ştim, fără mîini, cu boli incurabile la noi, consideraţi - în România - handicapaţi sau pierduţi pentru soceitate, şi-au găsit alte vieţi datorită acestei femei

pentru care OMUL chiar semnifică OM.
Cînd am sunat-o să-i spun că mi-e dor de ea, era într-un depozit la ea acolo, în aşteptarea unui camion care urmează să aducă cine ştie ce lucruri a mai adunat ea pentru sinistraţii din judeţul Bacău.
Argelia are peste 70 de ani (n-o să-i convină că spun asta!), dar o energie uriaşă o ţine mereu dreaptă, în acţiune, cu zîmbetul pe buze, a la suisse. Nu se vaită never, nu-i obosită şi nu-i e foame. Nu există pentru ea întrebarea "Ce să fac?". Ea are răspunsuri.
Am ţinut să spun toate astea despre Argelia Ledermann ca să se ştie că, în timp ce noi plecăm în concedii, facem weekend-uri cu grătare şi şpriţuri, ne plîngem de căldură sau de singurătate, undeva, într-un sătuc din Elveţia, o femeie încarcă un camion de ajutoare pentru sinistraţii noştri.

MODERAREA HARPONULUI

Harpon: Dragă Harpoane, bun venit în club! Iartă-mă că-ţi răspund în bloc la commenturile pe care le-ai făcut. Chestie de eficienţă şi de gestionare înţeleaptă a timpului nos tru neplăcut de scurt.
1. Asta cu zgîrcitul mi se trage de la faptul că am sînge de oltean şi se ştie că ăştia mănîncă brînza după ce-o amestecă cu cioburi de sticlă, să le treacă foamea pîn-o aleg dintre sticle...
2. Promit să vă invit dacă nu dau în faliment magazinul de pălării şi patiseria de la Mall. (Mîine vorbesc cu Budeanu.:)).
3. Că se caftesc ruşii cu georgienii şi toţi de-a valma la Beijing, chiar că noi nu cîştigăm nimic. Ce propuneţi?
4. Nu dau la gioale din principiu, mai ales că şi ceilalţi comentatori sunt oaspeţii mei pe blog, nu doar harponii.
5. Mulţumesc de protecţie. Nu m-am sufocat încă de commenturi, iar dacă se va întîmpla, am pus sub birou furtunul de la aspirator, branşat la o butelie de oxigen de odobeşti.
6. Da, pe bune, proiectul sistemului hidrotehnic Siret-Dunăre prevedea şi circulaţia pe apă. Vezi la intrarea în Mărăşeşti, pe stînga, un rest de canal betonat pe care cresc spini, ca să-ţi dai seama că-i adevărat ce spun.
7.Mi-a plăcut expresia "INTELECTUALI VARANUSAŢI"! Pot uza?
8. Cuchi, Lup, NU au prieteni maidanezi, au învăţat asta de la stăpînul lor, care, după cum constataţi, e un Domn. Sau se preface bine.
9."Sportul băcăuan nu mai are nimic de spus" - citat din Harpon. Atenţie, aici intraţi în conflict cu declaraţiile electorale primare care afirmă contrariul!!!

Conquiztador

Am ras totul la noua, marea Cîntare a României şi a universului - omul nou, atotştiutor, multilateraral dezvoltat - care este invenţia numită CONQUIZTADOR. Concepută pentru frustraţi, să nu se-apuce de alte revoluţii.
În două ore am cîştigat 25000 de galbeni!!! Quel boulot! Cu tastarea am avut ceva probleme, dar
aproape nimic nu mi-a rezistat. Ce deştept sunt!
De bucuros ce sunt, vă dau două imagini din camera mea, în premieră mondială, ca să vedeţi de unde a pornit flacăra geniului. E celula me, camera în care admir lumea, aberez şi creez, în timp ce Nagui e incomparabil pe TV5 cu Taratata-ul lui, iar ruşii declară că Georgia a abandonat lupta. Bravos, Russie, encore une fois tu a vaincu!!!


În camera de unde transmit, puteţi vedea: portet foto de tată al meu, peisaj de Gh Velea, lucrare de mortul Aron, cărţi, Măric şi părerea lui Tudor jebeleanu despre O ZI DINAINTEA SFIRŞITULUI LUMII.
Pe alt perete, se uită la voi varanusul mov din 1974 (dreapta)- aşa cum l-a văzut pictorul Horia Ghelu, cărţi şi obiecte frumoase, iar în stînga o lucrare de Mihai Chiuaru. Komnata bez jenşcina.

VREAU SĂ FIU LUP

Cîinele meu Lup latră. Ştie el de ce. Lup nu latră aiurea. Lup nu-i prost. Dacă-i e foame, lasă coada în jos şi se linge pe bot. Semn clar că are burta goală. Cînd nu-i nimeni acasă, stă lipit de grilajul porţii şi se uită pe stradă, în aşteptarea stăpînilor. Dacă-i e sete, bea apă. Dacă-i e foame, mănîncă. Dacă n-are chef de nimic, se tolăneşte la soare. Dacă are poftă de joacă, ia o piatră în gură şi ţi-o aduce la picioare. Te priveşte-n ochi răbdător pînă te-nduri să iei piatra şi s-o arunci cît mai departe. Ţîşneşte ca din praştie şi-o caută. Din iarba înaltă nu i se vede decît coada, fluturînd ca un drapel de luptă. Vine ţanţoş cu piatra în gură.Ţi-o depune la picioare şi aşteaptă să-l mîngîi. Dacă te faci că arunci piatra şi-l păcăleşti, îşi pune coada-ntre picioare şi se retrage la el în coteţ. Lup e deştept. Nu-l poţi prosti şi nici nu ştie de glumă. Mi-ar plăcea să fiu Lup.

Sîmbătă efectuam, ca tot românul, obişnuita operaţiunea de zapping. La o televiziune, am dat peste un sondaj de opinie în care întrebarea era ce vă enervează cel mai mult în România. Din vreo douăzeci de intervievaţi pe stradă n-a fost unul să nu menţioneze că prostia e cel mai puternic factor de stres care-l scoate din sărite.

Deodată m-am gîndit că dacă m-ar fi prins şi pe mine ăla cu microfonul pe stradă, primul cuvînt care mi-ar fi venit în gînd ar fi fost tot prostia. Am simţit că mă-ncălzesc de nervi, dîndu-mi seama că nu sunt cu nimic deosebit de ceilalţi, că sunt în aceeaşi oală cu ei, că gîndesc la fel cu marea masă, că nu-s deloc special, aşa cum îmi plăcea să cred pînă atunci. Ce mama dracului, toţi se enervează pe prostia românilor, dar niciunul nu bagă de seamă că şi el e român? Bun, şi pe mine mă enervează prostia unora, şi, dacă-i întrebi pe ăia care mă enervează pe mine cu prostia lor, ce-i enervează pe ei cel mai mult, or să-ţi spună că prostia celorlalţi îi scoate din pepeni. Adică, inclusiv prostia mea!!!

În România, nimeni n-ar recunoaşte că-i prost, nici să-l pici cu ceară. Şi, de fapt, aşa e. Românii e deştepţi. Atîta inteligenţă nativă musteşte pe plaiul mioritic, încît nu-i de mirare că un cizmar poate ajunge preşedintele ţării sau că un cioban are partid. Mirarea e, însă, de ce naiba o duce atît de prost o naţiune atît de deşteaptă?

Lup e deştept. Nu-l poţi prosti şi nici nu ştie de glumă. Mi-ar plăcea să fiu Lup.

Căci, dacă ţara mă vrea prost, prefer să fiu cîine.