De la zero spre zero
Romburi de cristal cad dintr-un cosmos gestant. Tot de acolo,
de sus Păsăroiul dă
din aripi stîrnind zăpada.
Corb de iarnă trece vibrînd negru
ca un pieptene prin păr. Noru-l destramă.
Mai am încă drum.
De la zero spre zero, mărginit de braţe
care încearcă să mă oprească.
Trupuri fără de chip
mă vînează de pe margini. Rotunde, pătrate, pietre aruncă.
Romburi de cristal.
De sus Păsăroiul ridică semnul de paradox, arată spre inimă.
Desfăşoară o aripă stîrnind zăpada.
Mai am încă drum. Nu-i văd capătul. Merg
spre zero, de-acolo voi putea reîncepe
marşul spre ultimul port.
Drum şi iar drum,
nimic altceva. De la zero spre zero.
Frumos poemul si tari si pozele . Valentine esti bun frate. De ce nu publici mai des pe blog . I love you. Da-i inainte frate ca e bine.
RăspundețiȘtergeresarmis: Păi, cît de des? Şi înţeleptul Homer mai aţipeşte uneori...:))
RăspundețiȘtergereSaptamanal macar.Si mai trezestete frate si tu si lasa modestia. Da-i ianinte ca-i dai bine, dar nu pastra numai pentru tine.
RăspundețiȘtergereMăcar de-ar citi cineva...Cui îi mai arde de poezie, acum, cînd Petrarca e mort, Eminescu mort, Nichita mosrt, şi nici eu nu mă simt prea bine?! :)
RăspundețiȘtergere