duminică, august 03, 2008

O ZI DINAINTEA SFÎRŞITULUI LUMII


De la zero spre zero

Romburi de cristal cad dintr-un cosmos gestant. Tot de acolo,

de sus Păsăroiul dă

din aripi stîrnind zăpada.

Corb de iarnă trece vibrînd negru

ca un pieptene prin păr. Noru-l destramă.

Mai am încă drum.

De la zero spre zero, mărginit de braţe

care încearcă să mă oprească.

Trupuri fără de chip

mă vînează de pe margini. Rotunde, pătrate, pietre aruncă.

Romburi de cristal.

De sus Păsăroiul ridică semnul de paradox, arată spre inimă.

Desfăşoară o aripă stîrnind zăpada.

Mai am încă drum. Nu-i văd capătul. Merg

spre zero, de-acolo voi putea reîncepe

marşul spre ultimul port.

Drum şi iar drum,

nimic altceva. De la zero spre zero.

4 comentarii:

  1. Frumos poemul si tari si pozele . Valentine esti bun frate. De ce nu publici mai des pe blog . I love you. Da-i inainte frate ca e bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. sarmis: Păi, cît de des? Şi înţeleptul Homer mai aţipeşte uneori...:))

    RăspundețiȘtergere
  3. Saptamanal macar.Si mai trezestete frate si tu si lasa modestia. Da-i ianinte ca-i dai bine, dar nu pastra numai pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Măcar de-ar citi cineva...Cui îi mai arde de poezie, acum, cînd Petrarca e mort, Eminescu mort, Nichita mosrt, şi nici eu nu mă simt prea bine?! :)

    RăspundețiȘtergere