TREI ANI PÎNĂ LA SFÎRŞITUL LUMII - ANUL 2012

N-am fost niciodată adeptul marilor profeţii şi,păcătos cum sunt, nu-i prea înghit pe marii profeţi. Doamne, iartă-mă, poate de aceea, sunt un religios temperat şi nu voi deveni niciodată prozelit al vreunei teorii mistice. Mă conduc după principiul Ochi văzut, ochi crăpat, pune mîna ca să crezi!
Sunt convins însă că există o forţă inteligentă superioară care ne-a creat şi care ne coordonează existenţa. De cînd mă ştiu, am fost mereu atent la ce se întîmplă în jurul meu, şi, chiar dacă uneori mă las furat de evenimente fără să le găsesc cauzele, sunt aproape sigur că nimic nu-i întîmplător.
Acum am dat la http://www.identitati.ro/Files/Teodor-Rosca-ANUL-2012.zip de "ANUL 2012" (editura INYTH MEDIA - Toronto) o cărticică de 149 de pagini care tratează un subiect extrem de în vogă: sfîrşitul lumii.
În prima jumătate, Teodor Roşca, un tip căruia zadarnic i-am căutat biografia, dar am aflat că e român stabilit în Canada, ne reaminteşte cunostinte pe care le-am dobîndit şi noi în şcoală, evidenţiate într-o altă lumină, care se vrea obiectivă şi fără de patimă.
Mai departe, autorul (care se înfăţişează pe blogul propriu ca un Mesia atoatecunoscător, deţinător al Adevărului şi al Absolutului, descedend al Luminii şi propovăduitor al Iubirii universale), amestecă ştiinţa cu ezotericul, încercînd să explice - exhaustiv, deseori gongoreic - rădăcinile religiilor şi să demonstreze că anul 2012 va marca sfîrşitul acestei lumi şi începutul alteia.
După ce exemplifică pe larg cu experimente ce ţin de paranormal şi cu documente secrete de la NASA (cum le-o fi obţinut???), Roşca afirmă: "Ceea ce este insa lesne de observat, este cum timpul si evolutia noastra se accelereaza, adica nu urmeaza o traiectorie liniara ci una exponentiala. Asta inseamna ca aceasta aceleratie va creste pana cand la un moment dat, ca urmare a unor acumulari cantitative, va avea loc un salt evolutiv, iar timpul isi va inceta curgerea lui liniara. Acesti ani sunt acum, iar termenul limita este anul 2012, cand planeta noastra va fi intr-o zona din galaxie avand mult mai multa energie si o frecventa de vibratie mult mai ridicata, intrand intr-un alt plan de existenta! Transformari climaterice si magnetice similare, sunt prezente la toate planetele din sistemul nostru solar, fiind inregistrate oficial de catre NASA, insa nu se face prea multa valva de aceasta. Ceea ce este insa de retinut este ca planeta Pamant si tot ceeea ce exista pe ea, sunt si vor fi transformate intr-o noua stare de vibratie, mai ridicata."

Ce să zic, o nouă teorie a sfîrşitului de lume bazată pe interpretări şi speculaţii deduse din alte interpretări şi speculaţii, poate emite oricine are la îndemînă o bibliografie adecvată şi niţică imaginaţie. Iar la domnul Roşca, se citeşte bine printre rînduri, dincolo de strădania de a fi persuasiv, un anume patetism care-i pune la îndoială nu doar credibilitatea, ci chiar capacităţile intelectuale.
Ia să vedem, credeţi asta? :
Suntem o generaţie norocoasă, am venit aici în acest ceas tocmai pentru a fi parte din procesul transformării planetei. Să-i respectăm pe toţi cei care sunt aici cu noi, indiferent unde se află, sau unde vor ajunge, căci într-un fel sau altul, toţi suntem speciali şi toţi vom face un mare salt în evoluţia personală, fie că vom rămâne în Dimensiunea a 3 a, sau vom sări într-a 4 a, sau unii, chiar direct într-a 5 a.
Pacea şi dragostea Creatorului să ne umple inimile! Să căutăm şi să folosim asistenţa, care este din belşug în jurul nostru şi să ne lansăm intenţia clară de a evolua accelerat.
Astfel, Universul, asemenea zânei fermecate din poveste, ne va îndeplini dorinţa. Să nu uităm că voinţa Creatorului este de fapt VOINŢA NOASTRĂ!!!
Iaca, na!

UN FILM DE DOUĂ CAFELE

Mă interesează filmele româneşti. Poate şi pentru că am visat mulţi ani să fac regie de film. Cum n-a fost să fie, am devenit un atent observator al fenomenului cinematografic românesc. Şi, implicit, un critic al dracului de neiertător, de care realizatorilor nu le pasă. Nici mie de ei, decît în măsura în care îmi plătesc, cu talentul lor, preţul de 8 lei pe care-i dau la intrare ca să le văd opera. Ca să mă facă să uit. Sau să visez.
"Schimb valutar" - de Nicolae Margineanu, scenariul Tudor Voican dupa o idee de Catalin Cocris, cu: Cosmin Selesi, Aliona Munteanu, Andi Vasluianu, Doru Ana, Rodica Ionescu, Valentin Uritescu, Coca Bloos, Patrik Petre, este filmul pe care l-am văzut azi, după ce am plecat de la birou pentru că-mi jucau literele pe desktop după cele 16 ore petrecute în faţa laptopului.
Un scenariu cu o premiză credibilă, desprinsă din cotidian, în care disperarea graduală a unui Emil ( soţ şi tată devotat, rămas fără loc de muncă) constituie fermentul acţiunii, presărată cu evenimente neaşteptate. Şi, deci, interesante.
Regizorul însă, scapă mult prea des din mînă frîiele naraţiunii fireşti, în favoarea unor efecte facile greu de înghiţit pentru un cinefil care a văzut măcar zece filme de referinţă. Îi scapă din mînă şi pe actori, mai ales pe domnul Seleşi (interpretul eroului principal), a cărui mimică aminteşte de prea multe ori de expresivitatea filmelor sovietice, alea de pe vremea realismului socialist. Sunt scene tratate schematic, tăieturi de plan care n-au temei şi, dimpotrivă, planuri lungite fără justificare semantică. Pînă şi marele Valentin Urîtescu face un rol în care nu străluceşte. Este inexplicabil cum un operator de imagine la origine, cum este Nicolae Mărgineanu, devenit regizor, omite regulile de bază ale imaginii cinematografice şi irită retina spectatorului cu lumini puse anapoda şi cu cadre fără rigoare. Tăieturi de montaj fără noimă, o coloană sonoră insesizabilă şi multe "poante" fără final, fac din acest film o experienţă cu gust îndoielnic. Singura lumină credibilă este studenta basarabeancă (Aliona Munteanu) care emană o căldură simpatică şi o drăgălăşenie adorabilă, dar care, şi ea, are excese cabotine, semn că regizorul nu are capacitatea de a limita atitudinile nefireşti, exagerate.
Un film de nota 6, de trecere. În sală erau cinci (CINCI) spectatori. Am ieşit amărît că o oră jumătate am aşteptat extraordinarul care trebuia să se întîmple. Cu 8 lei beam două cafele.
Nu s-a întîmplat.

CERBUL DE AUR LA ORL

Am vrut să fac o cronică aplicată la Festivalul Cerbul de Aur, că, vorba aia, are 40 de ani, iar eu am organizat la festivaluri de mi se-apleacă. Cu întreruperea de rigoare, fireşte.
Aseară, m-am enervat după primii trei concurenţi şi am renunţat cînd au apărut două panarame care cîntau atît de fals încît cîinele Cuki s-a ascuns după dulap, traumatizat groaznic. L-am scos de-acolo abia dimineaţă, după ce l-am ameninţat că, dacă nu face pipi afară, i-l pun pe Guţă.
În seara asta, m-a-mpins dracu să dau iar pe TVR1. Am nimerit peste aceeaşi prezentatori penibili, Alina şi Elvin (care pronunţă "ritihmanbluz"), cu texte scrise de cei mai tîmpiţi editori din tembeliziune (o concurentă locuieşte în Moldova pentru că tatăl ei a fost militar de carieră, din făină se fac trandafiri, iar din trandafiri muzică de calitate, sau 3Nity sunt unici ca sarmalele noastre - doar trei dintre perlele care s-ar fi vrut glumiţe).Plus ideea stupidă de a plasa videoclipuri cu imagini folclorice (oale, măşti, mărgele, lăicere) înaintea evoluţiei concurenţilor de muzică pop.
Cît despre concurenţi, m-am întrebat cum şi cine a reuşit această perfectă selecţie de antitalente prezente pe scena de la Braşov. N-am văzut o colecţie mai impresionantă de falseturi, de voci de cap, de nas,de dizarmonii supărătoare, de cabotinism de doi lei. Prezentaţi bombastic, cu mare fast, ca mari vedete în ţările lor, majoritatea celor care mi-au dereglat scăriţa, ciocănelul şi mi-au deformat trompa lui Eustake, păreau amatori care la festivalurile judeţene de acum 15- 20 de ani nu erau primiţi nici în culise. Ritmurile şchioape, acutele ucigaşe şi răgetele răguşite au completat un tablou al lipsei de profesionalism, de gust şi de bun simţ. Aş putea paria că regretaţii realizatori Tudor Vornicu şi Sorin Grigorescu se învîrtesc în mormînt şi că nici Titus Munteanu nu se simte prea bine.
Două excepţii, joi seara, la Braşov: rusoaica Victoria Linskaya (voce puternică, ambitus impresionant, prezenţă agreabilă) şi trupa Millenium din Chişinău ( superprofesionişti, de al căror debut românesc îmi amintesc cu bucurie că a avut loc la Bacău, la inspirata propunere a lui Dan Măciucă, acum mai bine de zece ani).
Acu, poate că am fost prea critic, poate că am şi eu frustrările mele, poate am auzul dereglat de-alde Becaud sau Stockhausen (!!!), cine ştie!?
Mîine mă duc să-mi fac un control ORL.

Update: Pe Bănică jr. am să-l trec la rubrica The best one man show. Fără supărare, e ADEVĂRAT. Bey, am văzut în public un tip de 15 ani, cu ochii cît cepele, lăcrimind la "Nebun după tine"! Puberul era cu gura căscată de parcă nu mai avea aer şi lăcrima.
Ăsta-i semn că aplauzele continuă.
PLAUDITE, CIVES!

ROMANIAN TOP HITS - FĂCĂTURA VERII

ROMANIAN ŢOP HENŢ
M-a pus dracu să deschid tembelizorul. Ce nenorocire! Am dat peste TVR2 care tocmai transmitea înregistrarea spectacolului pentru care o săptămână centrul Bacăului (vezi foto de la instalarea scenei) a fost blocat: ROMANIAN TOP HITS. Nu am fost la marea panaramă, deoarece eram plecat din oraş, dar m-am interesat la unii, la alţii, cum a fost. Părerea generală e că n-a fost grozav. Că spectacolul a fost improvizat, că sunetul a fost de cacao, că vedetele n-au fost chiar vedete. Dar, băcăuanii au văzut şi lucruri mai de înjurat decît un spectacol prost. Dacă-i moca, hai că merge.
Dar ce se vede pe ecran? Un gras şi o tipă (bună, ce să zic!) care se bîţîie ca o paiaţă cu aţele rupte în faţa miilor de spectatori morţi de plictiseală. Sunetul e absolut ridicol de mizerabil la televizor, cu creşteri şi scăderi inacceptabile nici pentru o televiziune judeţeană. Grasul guiţă din cînd în cînd ceva în engleză. Nu înţelegi decît caman, caman nau evribadea. Dar cel mai bengos de penibil e un tip (părerea mea e că e beat!) cu pălărie şi bermude, un fel de animator, care-l acoperă pe gras cu hai acuma toată lumea cu mînuţele sus, şi, toată lumea săriţi, geamp geamp geamp, vreau palme, palme palme, vreau să văd gălăgie şi în partea asta, hai să v-aud, băcăuani, ţiiiipăăăăăăăm cu toţii să se-audă pînă la mine în Şerbăneşti, hai prieteni, treziţi-vă, e momentul distraaaaaaacţieiiiiiiiiiii!
Nu uitaţi, asta e o emisiune transmisă în eterul infinit de televiziunea naţională românească!!! Publicul, adică tineri care se pupă, fumează, se-aleargă prin faţa scenei sau vorbesc între ei, adică socializează, nu se implică aşa cum ar vrea caricatura de animator cu microfon la bot. Aşa că el rage şi mai tare, deoarece i se pare un afront ca băcăuanii să nu participe la o probă atît de măiastră de afonie.
...Urmează trei pupeze în şorturi din care atîrnă... prezervative. Pupezele cîntă live. Problema e că vor să şi danseze, chipurile, numai că, să vezi drăcie, pe la jumatea piesei îşi pierd suflul şi, implicit vocile, care-o iau razna, mai abitir decît cei doi cîini ai mei cînd urlă la lună. Îmi simt trompele lui Eustake sîngerînd, iar scăriţele şi ciocănelele vibrează dureros, ca o motopompă de pe vremea ceapeurilor.
Dacă-nchid ochii, îl văd pe Tudor Vornicu răsucindu-se-n groapă şi-l aud că se vrea afară, să le scoată diriguitorilor tembeliziunii române şi impostorilor de pe ecran muzica din cap.
Mîine e partea a doua a măreţului TOP HITS.
Nu intraţi pe TVR2. Cauzează grav sănătăţii.