Te-auzeam cum foşneai prin cearşafuri
lupoaică albă căutând fericirea.
Norii la care urlam împreună erau atât de amari.
Lupul din mine mă devora pe tăcute.
Dumnezeu să ne ierte,
Ai zis, înainte să plouă.
Dumnezeu nu există,
te-am contrazis,
urmărind traiectoria lunii.
Iubirea mea, da.
Să sperăm, dragul meu,
ai mai şoptit disperat,
să sperăm.
Numai tu poţi face vraja păcatului
Fără să fii pedepsit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu