sâmbătă, decembrie 22, 2018


LANSARE IN ABSENTIA


Ca în fiecare an, pe 20 decembrie, Centrul de Cultură “George Apostu” şi-a invitat prietenii, colaboratorii, artişti, scriitori, intelectuali de marcă ai Bacăului, dar şi din alte oraşe ale ţării la ultima întâlnire a anului, prilejuită de omagierea marelui artist, sculptorul George Apostu, născut pe 20 decembrie 1934 la Stănişeşti, Bacău, patronul spiritual al Centrului.
Programul a cuprins şi lansarea recentului volum de poezie al scriitorului Val Mănescu, “Ochiul fără pleoape” (Editura Junimea, 2018), care revine la poezie după romanul de success “Dimitrie rupe tăcerea”. Fapt neobişnuit, autorul a lipsit de la lansarea propriului volum (treburi importante l-au imobilizat la Botoşani), astfel că Dan Petruşcă a avut libertatea de vorbi despre autor şi despre poezia lui, iar Geo Popa, secretar de stat în Ministerul Culturii, a recitat din poezia lui Val Mănescu. Asupra volumului voi reveni în ediţiile următoare.

Gheorghe Bălţătescu - Deşteptarea 21 dec. 2018

vineri, decembrie 21, 2018

A FOST O DATĂ ŞI GATA


Trăiesc prudent cu paşi mici
printre cioburile globalizării
Mă întorc în mine
Tălpile lasă urme de sânge
În excesul de noapte mixat cu hemoglobină
Fantezii mici din nisip auriu şi
Versuri nemuritoare slăvind ce-a mai rămas
din rezerva de paradis a cosmosului personal

Umăr la umăr cu acrobaţii din circul cuvintelor
Scormonesc prin gunoaiele epocii
După firmituri de iubiri ca după pepite de aur

M-am visat ieşind cândva în cămaşă
Cu pieptul prea mic pentru bătăile inimii
Parcă la o revoluţie seducătoare
Ca trupul curat al unei virgine
Atât de profund intangibil
Eram nimic altceva decât
un electron liber în piaţa oraşului
Năclăită de mulţimea patibulară
Urlându-şi deznădejdile şi spaima la eşafodul istoriei
Cu unghiile roase de stânca ideologică
Pe care se căţăra purjând spre vârful puterii

Curva politică săruta pe oricine
Cu dulcea otravă a speranţei
Generos împroşcată pe naţie din difuzoare

Venise noaptea dar eu mă încăpăţânam să cred
Că-s zorii unei noi zile-minune
Contaminat de microbul dreptăţii
Orbit de iluzia tricoloră la gât
Un fel de fular într-un show în care libertatea era
un brad de crăciun Înspăimântător de înalt  
de la care m-am ales cu
Un guturai anacronic fără de leac fără ţigări
Dar cu incandescenta tandreţe de România

România
O ţărişoară acolo şi ea din marginea Europei

GLONŢUL DE DIAMANT



N-am văzut câmpia
am văzut pietrele
N-am văzut muntele
am văzut clorofila
N-am văzut cuvântul
am văzut litera
N-am văzut râul
am văzut curgerea
N-am văzut arma
am văzut trăgaciul

Nici înfrângerea n-am văzut-o
ci doar glonţul de diamant
şi ghinturile prin care învaţă
Să păstreze linia de ochire
şi să pătrundă adânc până dincolo
de epidermă sfârtecând viscere
Declanşând hemoragia prea multelor zile de ieri

Durerea umilă a plecării fără întoarcere

luni, decembrie 10, 2018

TOT CE VREAU


Vreau o carte cu poezii de dragoste
Dacă tot se spune că la anul vine primăvara
Pentru care mă pregătesc de pe-acum
Să distrug iluzia asta perimată

Vreau poeţi care nu se smiorcăie
În timp ce fac dragoste la purtător
Cu aşteptări infinituri petale lacrimi
ameninţând cu sinuciderea prin vorbe
Nu prin fapte

Vreau poetese care nu postează floricele
sau căţei cu fundiţe pe facebook
În timp ce-şi publică de cinci ori pe an
Suferinţele vidului dintre cerşafuri
În buruieni de trei sute de pagini
Ca să arate cât ar putea ele iubi
De-ar fi lăsate să-şi etaleze
Tinereţea ardentă şi eleganţa
Mersul sofisticat cu genunchii apropiaţi
În epoca asta fără pic de romantism

O carte mică de purtat în locul ochelarilor de citit
s-o duc cu mine
În buzunarul de la piept plin de firicele de tutun
Amare ca despărţirile pe care le-am fumat
Una de citit nu în faţa unui şemineu
Cufundat într-un fotoliu pufos din care să nu te vezi
Cât timp ce conduci Evitând pericole
în ultima clipă
Înainte de-a te izbi de copacul de pe marginea drumului

Sună cinic dar nu e chiar aşa
Mă îmbrac ca un cerşetor Din piaţa centrală
Port pulovere cu embleme ridicole de la second hand
Cu gânduri purtate de alţii de-o mie de ori
şi pantofi de la magazinul chinezesc rupţi din fabrică
Să vă trezesc interesul pentru veşnica sărăcie
Nu-i amuzant?

Publicitate şi revenim. Rămâneţi cu noi.

lumea crede că aş fi numai bun
de un război al uitării
Deşi mă-ncadrez în categoria exoftalmicilor
Care văd din născare dincolo de orizont
Eu contra mea supărat ineluctabil pe mine

Dar de ce scriu eu toate astea când de fapt
Tot ce vreau e o cărticică plină cu versuri de dragoste
Dacă tot vine primăvara peste un an
Cum spun ăştia la televizor

duminică, decembrie 09, 2018

JUDECATA DE APOI




Eşti destul de puternic de cineva
Ai lăsat urme
Ca să meriţi? - a fost întrebat la sfârşit

El a privit întunericul ce se-ntindea înainte
Părea că aşteaptă un tramvai care-ntârzie

Nu vreau să sune a laudă
A şoptit plecând ruşinat privirea
Dar cred că sunt destul de puternic destul de cineva

Am făcut scamatorii la circul lumii
Şi salturi la trapez fără plasă de siguranţă
Poporul de plastilină m-a aplaudat îndelung
Deşi biletul costa o avere
Legat la ochi am traversat pe sârmă prăpastii
în drumul meu primejdios spre niciunde
Am ucis pasări care nu mai puteau să zboare
Şi iar am fost răsplătit cu aplauze

Am bătut cuie cu pumnul şi-am săpat fântâni în deşert
Pentru dragul meu popor de plastilină
ştiu să cânt la pian şi acum rapsodia albastră
Deşi am tras cu dinţii un camion încărcat cu versurile mele
Necitite de nimeni
Cine mai poate face cascadoriile astea

Pentru că eram cineva puternic şi lăsam urme
Mulţi au sărit să mă strângă de gât
Dar eu am băut votcă din sticlă cu înghiţituri mici
Am câştigat factor x ghicind gânduri
de dragoste şi spravieţuire
Am rupt lanţuri de bronz cu pectoralii
Şi am fost bogat de mine În timp ce gelsomine mă părăseau
Ca pe-o structură umană uzată

Ca să trăiesc făceam clătite cu rododendron şi trufe de ciocolată
pe inima mea din care ţâşnesc microunde
Şi le-mpărţeam pe nimic Celor gata să mă strângă de gât

Cu mâinile goale am reparat cândva un motor de flaşnetă
Fără să-mi spună cineva cum să fac
Cu el intram în viteză în curbe periculoase
În Depresii Uitări Reîntoarceri

Am sudat fără mască iubire după iubire
o femeie a trăit o mie de ani după ce-am sărutat-o
Murind la fel de tânără şi la fel de departe
Cine mai poate face cascadoriile astea

Într-o noapte m-am plimbat numai de-al naibii
chiar pe strada caişilor

Şi nu mai era nimeni să mă sugrume