Nici acum nu-mi vorbeşti de
mizeriile
oculte care controlează justiția
de gunoaiele din politică şi de
peste tot
Pe unde mişună băieţii
binecuvântaţi cu ochii albaştri
Ca să mă pot odihni în pace
Ob-la-di Ob-la-da
aşa-i viaţa
Pe vremuri îţi spuneam Lemurianul
Kata
Aveai pielea albă şi ochi verzi
ce frizau intensitatea pădurii
Sufletul îţi depăşea cu mult
conturul pielii
te mişcai într-o armonie
miraculoasă
Ca pistoanele într-un motor
nemţesc
În timp ce starea mea naturală
Era ipotecată de patria mumă
Prin tehnici abile de frumuseţe
Te purtam într-un coş de
cumpărături
Pe portbagajul unui pegas
portocaliu în doi timpi
Şi-n trei mişcări Bicicleta ne-a
fost furat într-o zi
De la scara blocului
cu tot cu măceşul de care-o
legasem
Fără să bănuim că ni se fura de
fapt viaţa de zi cu zi
N-am ştiut atunci să te-nvăţ cum
să ieşi din Rahat fără să miroși
Şi-ţi arătam cu nodul în gât
tehnici de supravieţuire în iad
Foamea târâşul şi mersul pe jos
Dar îţi şopteam să nu renunţi
niciodată să speri
Şi-n timpul acela îmi aruncam
vorbele-n lupte
Fără de şansă
Şi abia aşteptam să ajung la
filtru
Ca să-mi aprind o altă ţigară ca
eroii din filme
bântuit din înalturi de vulturii
mari
Deşi nu eram eu
cel care putea să prevadă
scenariul
Aş fi vrut să te-ndemn să dai foc
epavei
să-i răstigneşti pe ticăloşi
aş fi vrut să devii un tip dur
Să fii primul care forţează
bariera de securitate
Dacă eu am fost laş şi netrebnic
Pentru ca ţie să-ţi fie mai bine
Ştiam că ipoteca pe suflet ai s-o
plăteşti
Până dincolo de moartea mea
Luminai ca un soare pe care-l
feream de neguri
Când te duceam la săniuş
Se topeau zăpezile pe unde
treceai de cald ce-ți era sufletul
şi nu ţi-am spus niciodată că
prin neaua virgină O căram în
fiecare ianuarie
pe albastra Olympia pâş-pâş cu
aceeaşi sanie de lemn la miliţie
s-o amprenteze ca pe-o criminală mașină
de scris
o criminală din oţel cu mecanisme
şi arculeţe
Capabile să detoneze minciuna şi
negura zilei
O biată maşină de scris Era
amanta poeziilor mele
Şi-n loc de lacrimi picura pe
hârtie diacritice strâmbe
Ca o nemţoaică bătrână cu dinţi
de plumb
Montaţi în România
Cu ea imprimam cuvinte fără
profit
Menite să zgândăre conştiinţa
naţiunii
Să propage virusul schimbării
pitit în debara călărind maşina
de scris
Visam toyote şi pixeli Cai verzi
pe pereţi europa
Eram perfect potrivit
în rolul unui obiectiv derizoriu
pentru sperietoarea cu ochi
albaştri
de dincolo de geam
Dar naţiunea n-avea nevoie de
nopţile mele de insomnie
ţie-ţi plăceau bananele şi pâinea
cu unt
Olympia nu era decât o adunătură
de tije şi taste
Făcută din fier de cătuşe şi din
zăbrele
Naţiunea trăia măreaţă în trei
culori cunosc pe lume
Şi-n disperare ca-ntotdeauna
îmi căina boala căşunată de
teoria conspiraţiei
Şi se destrăbăla subversiv cu
iaurt de 90 de grade
Încălzind rahatul care era chiar
acolo
Ob-la-di Ob-la-da
Viaţa mergea înainte
Ani de zile aşteptam maşina cu
lapte
Constatând că viața-i o nebunie
În întuneric ploaie şi ger în
spatele alimentarei de la orizont
Până când n-ai mai avut nevoie de
lapte
Patriot deznădăjduit cu ţinta pe
piept în mişcare
Mă milogeam la responsabilii de
rafturi goale
Pentru un sfert de salam pentru
fiuţul meu
Pentru măcar jumătate de pachet
de unt
Pentru o amărâtă de ciocolată
Sau pentru două banane şi trei
portocale
numai să-ţi văd zâmbetul
De copil fericit cel dintâi la
linia de sosire
Mai visez şi acum drumurile
noastre lungi
Şi retrovizorul în care se
oglindea făţuca ta
De înger păzitor ce-mi alunga
teama de accident
Înfiptă-ntre scaunele din faţă
Ţi-aminteşti noaptea de la cabana
de lemn din munţi
Când priveam prin acoperişul
spart
Carul mare şi steaua polară în
noaptea de iulie
Şi ascultam muzică rock acolo
în vârful României
la radio Novisad?
Te-ai mai gândit vreodată la
caprele negre
Care săreau nebuneşte
pe versantul de vizavi în vreme
ce noi dârdâiam
De parcă eram nişte oameni liberi
în aerul tare al dimineţii?
Între noi fie vorba ai mai văzut
capre negre de-atunci?
Poate mai ştii momentul când era
să fim striviţi de un tir
Ieşit brusc în faţa oltcitului
nostru şi
Efemerul era la un pas deşi ne
urasem un răsărit fericit
Cauciucul din faţă muşca
scrâşnind din buza nemărginirii
Şi mi-a trecut prin cap secunda
finală
marea eliberare
Dar erai tu pe bancheta din spate
Şi tot ce aveam mai de preţ era
Lemurianul Kata
Am tras de volan când ţi-am auzit
strigătul
Tată
şi ne-am trezit amândoi respirând
greu
De ceea ce putea să ni se
întâmple
Tu ai spus tata eşti tare eşti
expert în viraje
Tata
şi m-am înfiorat de mândrie
Dar cine putea atunci să prevadă
scenariul?
Iar tu bărbate Nici acum nu-mi
vorbeşti de mizeriile
oculte care controlează justiția
de mizeriile din politică şi de
peste tot
Pe unde mişună băieţii
binecuvântaţi cu ochii albaştri
Ca să mă pot odihni în pace
Ob-la-di Ob-la-da
Viaţa
merge mai departe
