30 de ani de producție literară

 

Nenorocirea care mă salvează

 

Când m-au anunțat că am cancer

N-am crezut biopsia pulsa pe radiografie

Am învățat să tac vocale și consoane

Cu nuanțe de alb contra nuanțelor negre

 

La ieșirea din spital cu viața-n proteze

șchiopătând pe muchia paginii de observație

literele se înghesuiau frenetic să-mi scoată leucocitele din

certificatul de naștere primit pe whatsApp

într-o îndrăcită ciuleandră pe linia vieții

marcată la fiecare curbă cu așchii de iubiri avortate

acele mici animale care-ți devorează celulele roșii

lăsând în urmă cimentul rubinelor de ceas elvețian pe artere  

 

Când m-au anunțat că am cancer m-am bucurat

Că fac parte din altă lume cu boala sfârșitului fără de leac

pe lista nemuritorilor din Arcadia

Sătui de propria lor piele

O ZI DINAINTEA CRĂCIUNULUI

 

 

Să prinzi într-o zi un pui de pasăre în pumn și vietatea să se zbată în

palmele tale ca o zi din care nu vrei să pleci din țara ta.

Țara ta

campioană la producția de nefericire pe cap și pajură de locuitor.

În acest timp fulgi mici te căutau prin grădini

Iar viața părea

O poveste de iarnă atât de frumoasă

încât nu aveai cum

s-o crezi

ANUL 2000 ȘI CEVA

ANUL 2000 ȘI CEVA

 

Cerul era relaxat

Mirosea ca fluturii toamna  

Drăgostindu-se în stomac

vestind un avort planetar dintr-o iubire

rătăcită în memorie

Dar oamenii nu aflaseră despre terapia cu fluturi  

 

Am atins cerul cu pumnul 

După câștigul nopții vine pierderea următoarelor zile

câte-or mai fi

Și s-a auzit un oftat sfâșietor

o alunecare în neant

m-a durut upercutul acela prin telefon

tonul strident în dezacord cu sărutul meu

tandru

 

cerul era relaxat

tot mai aproape de mâine

lângă un război cu amintirea ta 

din care puteam face o bombă

cum erai îmbrăcată în cămașa mea

privind prin fereastră ironic explozia

tăcerilor mele

 

am atins cerul cu mâna

să te găsesc printre majuscule triste

eram doar un fum care învăța să

plutească la picioarele tale

doar să mă lași să-ți țin de urât și de frumos