UN ÎNGER RĂNIT CALCĂ PE UMBRA SA

 

Am atins cerul cu mâna doar-doar să te găsesc

printre majuscule triste

printre coordonatele de fericire de pe gps

Eram doar un fum care învăța să privească

galaxia lactee de la picioarele tale

mă lătrau câinii cartierului cum mă târam printre spinii comunitari

doar să mă lași să-ți țin de urât și de frumos

 

Am atins cerul cu pumnul 

după câștigul nopții de pe muntele venus

deși vedeam cum vine pierderea

următoarelor zile câte-or mai fi

 

Și s-a auzit un oftat sfâșietor de înger alunecând

în vid cu aripa ruptă

M-am repezit să-ți salvez fără nicio răsplată

umbra fragilă cu spic nerodit de patimă

din oglinda retrovizoare a autobuzului 14

PĂRERE DE PROZATOR ENCOMIASTIC, MÂNDREȚE DE BĂCĂUAN

 

DAN PERȘA A SCRIS CE CREDE:

  ·

Dacă avem ceva în Bacău apoi avem poeți. Aici ne mândrim cu magistrul Ovidiu Genaru, care e din Bacău și mai departe național și mai departe... Și chiar dacă e de-al Buhuș-ului, Ioan Tudor Iovian este tot de al nostru... și mai departe. Cristina Ştefan , care este și o excelentă prozatoare, iar generații de poeți îi sunt datoare, ca și noi cei din Filială, pentru că face atâtea pentru binele celorlalți. Mai rar așa om, atâta generozitate. Pe Dan Petrușcă cum l aș putea uita și spiritul său de trubadur care ne încântă cu balade? Totuși, din câte am observat, nu mizează pe poezie, ci miza lui este să arate că excelează în toate domeniile literare. Ce să spun? Știu că voi omite pe mulți, din cauza memoriei mele deficitare cu numele, dar un nume e foarte clar, nu-l uit nici chiar eu: Violeta Savu . Atena Ivanovici , Mioara Băluță , Mirela Bălan, Mihaela Băbuşanu ... Uite ce gafă era să fac, să nu-l pomenesc pe Victor Munteanu, un poet de mare tumult sufletesc. Și mulți alții, le știu chipul dar nu îmi vine numele în cap. Păi și oare de ce l-am lăsat la urmă pe Val Mănescu ? Pentru că are un loc special în sensibilitatea mea poetică. Iată un poem de al lui în premieră absolută. Atât de absolută încât zice că nici nu l a scris încă ci abia urmează să l scrie. Totul a pornit de la mașini, că tot ce știu despre ele îmi amintesc din copilărie: delcou. Dar până la urmă aici e vorba de altceva.

Val Mănescu :

Fiindcă veni vorba: MOTOR CU ARDERE INTERNĂ

N-am nevoie de delco pentru iubirea mea să mă insinuez în infinit.

Am scânteie de la numele tău

La fiecare pornire

DÉLCO s. n. cap distribuitor de curent electric la motoarele cu electroaprindere. (< fr. delco)

oare ți-ar fi de folos să mă las de poezie tocmai acum de crăciun la ce mi-ar mai trebui costumul de urs îndrăgostit în ziurel de ziuă peste masca de satir hohotind dacă nici gerul nu pătrunde în sărbătoarea nașterii domnului paralizat cum sunt de whatsapuri memorialistice cu lumina perlei vii din scoica ta umedă și rușinoasă ascunsă în părul aspru din barba mea și cu urma pașilor tăi de sălbăticiune neîmblânzită pe trotuarele bacăului în drumul spre biblioteca județului cu toate cărțile mele în portbagajul somptuosului tău hyundai tucson de douăjdeani ce-mi lasă cicatrici în memorie pentru toată viața pe datorie niciodată tristețea departelui meu n-a fost îndeajuns să acopere debitul care-mi aruncă iubirea în faliment la închisoarea datornicilor și de dincolo de gratii aud fumul ultimei țigări șuierând din tine ca un orgasm cosmic ei draga mea sunt mai ironic decât eram la vârsta aceea care nu mi-a trecut

AMINTIRI DIN COPILĂRIE

 

 

am vorbit cu sora mea marina la telefon

am vorbit cu sora mea marina la telefon

am vorbit cu sora mea marina la telefon

am vorbit cu sora mea marina la telefon

ura drăguța mea ura foarte drăguța mea

 

am vorbit cu sora mea marina la telefon

 

 

 

 

ÎNAINTE DE APUS

 

nu mă doare nimic doar visez să nu pot fi trădat niciodată

decât de umbra mea erectă dacă n-o pot opri

să sape brazde adânci ca tractorul universal 650

în acest noiembrie cu ochi de lup obișnuit cu durerea

mirosind a utilaje peste plan 

 

par să fiu mort  dar dacă sunt viu

poate sunt destinat să fiu miezul cu ochi

dintr-un ou kinder cu surprize

pe partea cealaltă

cea de doi bani

din care se naște mesia direct pe asfalt

din macarale râzând în soare argintii

macarale în zori de zi

 

puteți trece cu bicicleta electrică puteți pune emoji

cu rînjete peste adolescența mea

singura pasăre canceroasă din zonă

pe starea mea de figurină din ciocolată

eu răspund

de fumul de eșapament

emanat după consumul de tinerețe

după izgonirea din rai

cu noxe de cânepă ca-n ultimul an de liceu

când semnele de întrebare erau

la mila gleznelor imposibil de lungi

și a indiscutabilului dumnezeu cu tocuri stiletto

antoanetta

preasfânta profesoară de chimie