om bun e un ianuarie ca plânsul unui copil nedorit
pe care nimeni nu-l bagă în seamă
și tu bei printre boți și cânți fără note
de-aș mai duce-o pân-la toamnă
scrijelești cu unghia numele ei secret
cu litere mici sub formă de șarpe plăcut privirii
ce respiră perfid pe buzele tulburătoare
care cobesc iubirea cu sânge viu
vai de tine cavaler anesteziat cu fructe expirate de beladona
cu o chitară câștigată la cărți după o cacealma
sub formă de șarpe pe adevărul din pahar
vindeci glanda iubirii cu altă iubire
răsărită din vechile răni
lucruri magice se nasc din așa ceva dar
minunata călătorie va avea un sfârșit
în toamnă perna va fi umedă și sărată
dacă mâine vor dispărea măștile
vei mai ști cine ești?
