Parcă devine prea intelectualizat blogul ăsta. Sper să mă înşel, dar mă tem că subiectele astea ultime îi îndepărtează pe cititorii mei pe care-i iubesc: zidari, fierar-betonişti, turnători, tîmplari, ceasornicari, căruţaşi, culegători de corcoduşe, ţesători, meseriaşi, într-un cuvînt. E drept că-mi rămîn toţi ăilalţi care nu stau în maieu la fereastra garsonierei, nu fac mici în faţa blocului, nu trec pe roşu şi nu-şi ascund defectele. În schimb, văd filme ruseşti, franţuzeşti, italiene pe TVR cultural după 1 noaptea, la place Gershwin, Van Morison, Dali, ştiu ce-i aia tanagra şi cine a fost Agnodike. Primum non nocere e şi pentru ei primul punct din jurămîntul pe care se simt datori să-l respecte, nu c-ar fi doctori, ci pentru că sunt. Lor le scriu postul ăsta.
Ei, şi? Ce-i cu asta?
Nimic. Poate cam patetic.
Fumaţi, îmbătaţi-vă, faceţi dragoste, să vă fie de bine, oricît de puţini sunteţi. E weekend.
Astfel începe "O ZI DINAINTEA SFÎRŞIUTULUI LUMII":
Despre instrumentul gingaş al fricii
Nici nu se născuse dragostea asta şi sîngera.
Era deja o durere care nu ne lăsa să respirăm, era o retină zgîriată de iubirile vechi, de forme de nori cu ochi, gură, ochi, frunte, ochi, inimă, ochi, suflet.Şi alte sentimente care, în timp, declanşează cancerul, moartea.
N-am să spun că deţin adevărul.Am să fumez cu speranţă. Extaziază-te tu
că iubeşti un nod, o protuberanţă de carne
pe care Păsăroiul abia aşteaptă să o ia în cioc, să-i savureze nemernicia,
pentru că lui îi place amarul, firescul.
Luptă cu el dacă exişti.
………………………………………………………………………………..
Nu se născuse dragostea asta, şi deja hematiile ei abordau tema destinului.
Tatatadum.Tatatadum.Tatatadum. Îmi bat pe tastatură
tahicardia .Cine să fie la uşă ?
Mi-e frică să-mi fie frică, dar mi-e frică şi să nu-mi fie frică .
De întuneric mi-e frică, dar şi să vină iar ziua şi
din nou să mă văd în oglindă, şi iar pe tine în rol de prinţesă,
mi-e frică să nu mă aleagă prostimea, însă
mi-e frică şi să nu ajung scormonitor prin gunoaie.
Mi-e frică să cred, să nu cred, să-mi fie cald, să-mi fie foame , să-mi fie sete, să adorm şi să nu te visez.
Să gravez pe display iubire, ori să las aburul să balanseze între a te vrea pentru o noapte sau pentru o eternitate ?
Dacă ai să fii prea bună, dar dacă n-ai să mă meriţi ?
Să te ţin secret sau să te dezvălui tuturor? Să se întristeze, sau să rîdă prietenii mei ?
Ar fi trebuit să fiu atît de aproape de soare, ar fi trebuit să gust din fructul oprit, sau, simplu, să-mi cînt idiot jugulara strînsă de ştreang ? Să-mi doresc să fiu bogat,
sau să-mi doresc pleoapa ta ?
Mi-ai ghici în palmă pe întuneric dacă mai am de trăit o clipă sau o veşnicie,
pînă să te găsesc ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu