sâmbătă, noiembrie 30, 2013

EU ROMÂNIA

nu contează că scrie la pagina-ntâia că sunt pe primul loc
la toate testele pentru bătăliile lumii
pentru cucerirea frumoaselor femei şi a neantului
pentru creşterea celor mai puternici fii
sau la concursurile de inteligenţă şi îndemânare
realitatea e alta când prima pasăre îşi ia zborul
speriată de leneşa explozie a sângelui de românia
când frumoasele fete şi frumoşii bărbaţi
cei mai deştepţi şi mai puternici copii ai inimii mele
se duc aiurea ca şi când n-ar fi fost românia
şi ţara mea devine cu timpul ea însăşi glorios neant
 
mai ales noaptea când sunt adâncit în românia mea
văd unduind viruşi stupizi pe ecran pe linoleum
în păduri şi câmpii în computer în tramvaiele goale
în ceaşca de cafea în rugina locomotivelor
din inerţie împinse la vale de vagoanele goale
 
dimineaţa la prânz şi seara mă doare că românia
se mişcă în jocul de gleznă al continentului
cu privirea ei de animal rănit care se târăşte mut
să-şi dea sfârşitul la uşa stăpânului
pe care atât de mult dedemult l-a iubit
 
de aceea eu cer ţigara din urmă şi în lumina luceafărului
fumul creează efectul de tricolor
efectul placebo pentru dezamăgire
să las măcar adâncă şi mirositoare urmă de om
privind oblic spre nori
definitiv condamnat la românia mea
atât de aproape de dureroasa tragere pe roata istoriei
când urmează să i se presare pe răni sarea din fundul munţilor ei
iar lamentaţia e drog pentru prevenirea uitării
 
în războiul cu mine se-ntâmplă lucruri teribile noaptea
când sunt adâncit în românia mea care naufragiază
cu o pungă pe faţă în genunea zilei de mâine
şi casa mea se scufundă în fosa cea mai adâncă
trasă-n uitare de greutatea fabuloasei comori românia
 
caut înţelesuri nebănuite în această sinucidere
aşteptând fără teamă pe calea romanului
să se oprească inima mea
până să se consume lumina
din secţia de neurologie politică românia
Şi strivesc ţigara de adio
 
numai că îngerul meu păzitor deodată zice Nu
nu acum Nu N-ai să mori înainte să mărturiseşti tuturor
de ce rana din ochii tăi românia nu se mai vindecă
de ce rana de sub tâmpla ta românia nu se mai vindecă
de ce rana din dedesubtul adânc al inimii tale românia
sângerează mereu sânge de românia
 
(Din volumul EFECTUL PLACEBO)

joi, noiembrie 14, 2013

FUGA CĂLARE PE FILOMELĂ



Din orizontul acela de far
Oricine putea vedea foarte clar
că ne iubeam neregulamentar:
Eu te iubeam toată, de sus în jos,
Tu mă doreai invers,
Pervers,
De la piele la os.

Dezlegasem filomela priponită de gard
Şi, deodată, ne-am pomenit pe forward
Ca vehiculele pe bulevard.
Brownian ca un neutrino-n hazard.
Animalul din noi dezlănţuit
Părea pînă la nouri suit.
Fuga noastră era un poem dramatic,
Rostit cu accent spasmodic,
De un actor extrem de liric,
Ca un bizmindic.

N-aveam şa, înaripata plutea
Peste oraş şi zborul nostru era
Un cadou ambalat în catifea.
Şi ne duceam tot mai sus amîndoi
În speranţa unui sfîrşit mai de soi.

Ne claxonau de pe şosea şevrolete,
forduri, fiaturi, loganuri cochete.
Derbedei ne-arătau cu degetul semne indecente.
Venea poliţia, căci aveau loc accidente,
Dar noi, aproape de nori, călăream fără milă
Filomela noastră umilă
Şi ne prefăceam a nu auzi
Noaptea cum se transformă în zi.

Totuşi, în zborul cel lin era
Ceva ceva 
Ce ne cutremura
Ne sufoca
Ne ameţea.

Să fi fost dragostea?...

sâmbătă, noiembrie 02, 2013

URLETUL SPAŢIAL




te pictez şi-ţi pun sufletul la locul secret
să te fac femeie curată aici unde sunt
un rictus cu un corp în spate

hai a venit trenul nostru încărcat cu venin
e noaptea aceea în care ni s-a prezis viitorul orgasmic
ca să fim diferiţi şi s-alegem gândul cel bun

să trăim ca şi cum am fi nemuritori

desenându-ne viaţa traversând vidul
practicând ritualul de a fi fericit
când europa ne scoate incandescenţa din oase
şi ne pune pe frunte emblema de gladiator

n-am să mă milogesc morţii să mă mai lase o clipă
doar am să număr zilele ca să nu mă strivească
viaţa mea extraordinară care-o face pe-a altora
nesemnificativă