Cum se spală o pernă din pene de gîscă

Această postare mi-a fost inspirată de prietenul meu Remus Radu care a păţit-o.


Se ştie, cea mai grozavă dintre toate pernele inventate, e aia care are burdihanu plin de pene de gîscă. O găseşti rar, dar des la IKEA. E regina pernelor. E suedeza blondă. Costă 65 de lei. Textura e blîndă, de bumbac, iar tuşeul ei îndeamnă urechea la visări obscene, dar gestionabile.
Numai că, după doi ani de pus capul încărcat de gînduri pe ea, se adună jegul şi nasul dă semnalul că trebuie spălată.
Dai pe google "cum se spală o pernă din pene de gîscă". Găseşti 65 de sfaturi dintre care, trei, duşmănoase, zic să nu te pună dracu să speli vreodată o pernă din pene de gîscă.
Totuşi, eşti decis s-o faci, căci senzaţia de murdar te obligă. Şi-apoi, chiar dacă majoritatea decide, că doar trăim într-o ţară democratică, tot îţi rămîne dreptul să faci ce vrei. Nu e niciodată prea tîrziu să începi o viaţă nouă.
O mai miroşi pentru ultima oară şi o arunci în hăul aristonului de lux. Bagi la programul cel mai delicat: numărul 11, acelaqşi ca pentru bikinii cu şvarovski de domniţe. Cel mai delicat, cum ziceam.
Zici push şi hardughia se pune în mişcare.
Neliniştea aşteptării te obligă să-ţi aprinzi o ţigară.
Din cînd în cînd, te ridici şi te uiţi la panoul maşinii. E digital. Te gîndeşti cîţi ingineri n-au dormit, imaginînd o asemenea minune care poate spăla pînă şi o pernă din puf de gîscă! Inovaţia de la Svartzkopf e nimic pe lîngă asta.
Mai sunt 15 minute. E timp să-ţi ungi şi o felie de pîine cu salată de vinete.
Dar oare ce se întîmplă cu perna ta iubită, acolo în măruntaiele maşinii.
Îţi închipui cum se umple ea cu apă, cum fiecare fulg se îneacă în detergent şi ameţeşte rotindu-se furibund, devenind lax şi lipicios.
Cînd să-ţi mai aprinzi o ţigară, se aude ţiuuuu, şi sari să vezi rezultatul.
Scoţi din cuvă o masă amorfă, o pungă de pînză în care atîrnă o boalfă de vreo cinci kile
Nici vorbă de perna ta, regina pernelor, care-ţi ţine loc de iubit(ă). În viaţa ta n-or să se usuce cele 567 980 de mii de pene ude, aşa cum sunt înfăşurate în prezervativul de bumbac.
Ce-i de făcut, te întrebi aidoma lui Lenin, în celebrul document.
Iei cuţitul chinezesc marca Sollingen şi tai învelitoarea. Răstorni penele în cada de la baie. Atîrni faţa de pernă pe sîrma din balcon. Fulgii, se usucă ei în cadă. După trei zile. Atunci începe distracţia. Zici că-i simplu, dar nu e. Iei cu ambele mîini cît încap mai multe pene. Cînd să le pui în în sacul de bumbac, mai rămîn vreo două. Restul se împrăştie prin baie. Mai încerci odată. Şi înc-o dată. Îţi dai seama că în două sute de ani, ai să reuşeşti să îngrămădeşti la loc toţi fulgii.
În două sute de ani.
Să le ia naiba de perne suedeze.