joi, martie 21, 2013

ZIUA DOAMNEI EUTERPE

Pentru că pe 21 martie, UNESCO a decis să fie sărbătoarea Poeziei, aşa să fie.


                                       EFECTUL PLACEBO



Toţi îl admiră doamne ce binecuvîntare să ai Harul ideilor
să dai glas Visului
Să nu simţi soarele arzător să cînţi înflăcărat Dragostea
Dar să menţionezi şi că sunt Anumite dureri
Să nu iei seama la vînt şi la ploaie să te zbaţi pentru fericirea Umană
Când sunt minus treizeci de grade

Dar el e un luptător fără glorie de când o anumită Ea nu mai e
e înfrânt şi se ascunde la apelul de Dimineaţă
Solda i-o ia un alt poet Anonim, dar viu
Care fluieră marşul de luptă atât de fals
Încât iarna vine fără Avertisment

Cetăţenii oraşul întreg cosmosul mare Nimeni nu bănuieşte
că poetul s-a lăsat de cîntat decând ea nu mai e să-i încălzească Umărul
de aceea se leagănă ca un Ou fără de conţinut
suspendat între Viaţă şi rana aceea vie
ca toate locurile atinse de Buzele ei
ce supurează Esenţă de Levănţică

Aşa infectat de Trecut nu mai ştie să spună cuvântul Acasă
totuşi el crede
că dac-ar vrea ar mai putea cînta dar în Realitate
nu mai are motive să-ncerce să se întoarcă pe cîmpul de luptă al Poeziei

Măcar de i-ar scrie ceva de pildă că nu-l poate uita
Înainte să moară sau vino Acasă vreau să-ţi mai ating odată Mâna
Din care sorbeam zăpada Topită când ai scris ultimul vers
Care zace acum în hazna şi rimează cu Viaţa ta

luni, martie 18, 2013

ADIO, FACEBOOK!


De azi, dezactivez contul de facebook. Am vrut s-o fac mai demult, dar azi am primit un impuls de la un articol al Laurei.http://www.farafiltru.net/de-ce-a-plecat-prozatorul-petru-cimpoesu-de-pe-facebook.html
Pierd prea mult timp căutând mesaje care să mă intereseze. Prea multe floricele, pisicuţe, copilaşi, îndemnuri la pace, linişte şi înţelepciune, prea multă dulcegărie şi laudă de sine. La un moment dat, am fost obligat să blochez mai bine de 100  de "prieteni", din cei peste 500, care mă agasau cu cereri stupide de jocuri, cu  imagini cu floricele, buziţe, pantofi, unghiuţe, sau cu bancuri răsuflate de-acu o mie de ani. Cu toate astea, constat, cu adâncă dezamăgire, că fauna celor ce n-au ce face cu creieraşul lor, se măreşte pe zi ce trece. Mă îngrozeşte şi mă scoate din sărite şi numărul tot mai mare de prostănaci  care nu-şi cunosc limba maternă. Într-un spaţiu public, fie el şi virtual, ar trebui interzise prezenţa şi discursurile celor care nu cunosc gramatica limbii române. Dar, din păcate, în democraţie, nu poţi pretinde aşa ceva.
Nu cred că sunt deşteptul lumii, dar am alte pretenţii de la cei cu care comunic.
Aşa că, din clipa asta, cine vrea să-mi transmită ceva care-mi poate schimba viaţa în bine, aducându-mi măcar o clipă de bunăstare spirituală, mă găseşte la valmanescu@yahoo.com sau la manescu12@gmail.com.
Şi, în compensaţie, voi încerca să fiu mai prezent ca până acum cu materiale pe varanus-varanus.blogspot.com şi pe http://www.val-manescu.ro/, pentru cei interesaţi să afle (la) ce mai gândesc şi (la) ce mai scriu.
Să nu aud pe nimeni plângând!
Adios, Facebook!

duminică, martie 17, 2013

CÂND SE PLIMBĂ POETUL



Oraşul devine foarte tăcut când se plimbă Poetul
O reculegere apasă pe acoperişuri
Pe blocurile izolate termic ca un nămete Apocaliptic
Ciorile îşi sugrumă croncănitul isteric iar Copiii încetează brusc hărmălaia.
Avioanele plutesc cât pot ele de Sus şi dacă n-ar lăsa dâra aceea de spumă
ai zice că au interdicţie la Zbor.

Cam asta e atmosfera la noi când poetul Cetăţii iese din scară
cu o ţigară în gură şi face un Semn aproape imperceptibil
spre un anumit Termopan de vizavi
apoi pleacă la o mică plimbare.

Poetul dragul stimatul Nostru poet.
El e mereu încovoiat sub poveri nevăzute
Aura sa împrăştie lumină prin periferii până la Barieră
Şi pentru zile-ntregi ţânţarii muştele şobolanii
câinii Vagabonzi ca şi El
Părăsesc oraşul. 
Cetăţenii îl văd pe trotuar păşind rar
Cu privirea aţintită-ntr-un punct spre Niciunde
Nici nu-l salută să nu-i tulbure Actul creaţiei
Doar îşi şoptesc între ei
Lăsaţi-l într-ale lui, e poetul nostru şi chiar Acum
se frământă cum să aşeze mai bine cuvintele într-un nou Poem
Despre Fericirea umană în comparaţie cu cea Vegetală 

luni, martie 11, 2013

BUNUL SIMŢ AL MĂTURĂTORILOR DIN IAŞI

După cum probabil deja ştiţi, reformista Monica Macovei a fost vineri în Bacău însoţită de fostul ministru de externe Teodor Baconschi, pentru o întîlnire electorală cu membrii PDL. La finalul activităţii, directorul Centrului de Cultură "George Apostu" a oferit celor doi, în semn de curtoazie şi de bună gazdă, cîte o elegantă mapă de prezentare a instituţiei. Cei doi politicieni s-au arătat încîntaţi de darul primit şi au mulţumit pentru ospitalitate.
Doar că, a doua zi, la Centru a sunat telefonul. O recepţioneră de la Hotel Unirea din Iaşi anunţa că îngrijitorii din parcarea hotelului au găsit pe jos două mape din piele, purtînd însemnele Centrului din Bacău.  
În semn de preţuire pentru intensa preocupare a politicienilor pentru actul cultural, pentru rolul lor primordial, epocal şi inimaginabil în propăşirea intelectuală a naţiunii române, direcţiunea instituţiei băcăuane a pregătit o mapă similară, cuprinzînd realizările în plan artistic şi cultural, şi pentru celălalt candidat la şefia PDL, Vasile Blaga, care va fi prezent duminica viitoare în acelaşi scop electoral la Centrul băcăuan.
Mapa şi materialele documentare  vor putea fi recuperate din parcările din Iaşi, prin amabilitatea măturătorilor.

joi, martie 07, 2013

DEMOCRAŢIA DE IMPORT




Ce mîndreţe de Soldat am fost
Ce soldat devotat
Gata să mor pentru cauza
Pîinii negre şi a Marmeladei
Pentru salamul cu soia pentru margarina şi cafeaua din orz
m-aş fi aruncat în genune
Europa?
Prăpastia aia colcăind  de drogaţi curve şi homosexuali?
Fie la ei Acolo

Stau cu capul plecat la magazin
Să plătesc cu cardul de credit
kilul de zahăr şi cele două pachete de hîrtie igienică
mă ascund sub glugă
să nu atrag atenţia
Să nu mi se vadă privirea speriată
de şobolan încolţit de bancherul
Care aşteaptă dobînda cu contractul de credit pe birou
                                                                                            E momentul acela                                                                                                de generic în care vezi cît Valorezi
Momentul adevărului
cînd toreadorul urmează să fie sfîşiat de coarnele taurului
cînd închizi ochii respiri adînc
şi apeşi tasta verde după ce-ai format pinul

Iar el
Undeva la etajul o sută al Europei
Fumează trabuc zîmbeşte calculează cîtă Ceapă
O să pună el pe masa familiei sale
Din banii pe care-i datorez prin contract
Ca să plătesc lumina gazul  pîinea şi aerul
Ca să supravieţuiesc

În rahatul putred
Fiecare respiraţie costă
Dar tigrii nu dorm niciodată

Din păcate nici nu fumează  

vineri, martie 01, 2013

PLAGA NEVINDECATĂ A MERSULUI EI





Obişnuiam să o cred dansatoare
Aşa plutea în faţa mea pe trotuar
la concurenţă cu seminţele de Ginkgo biloba
rotindu-se şi păşind sinusoidal
spre un undeva numai de ea ştiut.
Geznele-i treceau una pe lîngă alta periculos de aproape
Ca fazele curentului electric
Tot oraşul se temea să nu se atingă cei doi poli
Şi scurtcircuitul să-l lase în beznă
Ziua să nu mai înceapă.
Dar eu cred şi acum că dansa numai ca eu să mai am pentru ce trăi.

Vai 
coapsele ei se legănau în aer să-şi facă mai mult loc
Să cucerească mai mult spaţiu
Căci ea avea nevoie de spaţiu
Ca să-şi desfăşoare visul să-şi arate dinţii strălucitori
să umilească lumea cu cel mai cuceritor zîmbet văzut vreodată
Perturbînd traficul

Vai
pîntecul ei se unduia provocînd vîrtejuri ce absorbeau ora 10
şi ziua rămînea orfană de dimineaţă.
Bărbaţi coborau din maşini
cu pălăriile-n mîini şi o pofteau să urce,
dar ea continua să danseze pe trotuar
storcînd viaţa din ei
 fără să-i pese de manierele lor
În urma explodau florile de cais şi
   manechinele din vitrine plecau ruşinate privirea

Vai
umbra ei era atît de cochetă atît de neagră
mai neagră decît durerea
Şi parcă se auzea şi-un cîntec de undeva din sinele ei.       
Nu ştiu de ce-mi vine să beau
Şi să-i cer datoria pentru ultimul poem
cînd o văd mergînd