Odată, cineva important pentru mine, mi-a spus: "Zi-mi repede un gînd!" Adică un gînd de-al meu să i-l spun. Atunci, repede. Adică tot ce am eu mai adevărat, mai profund, mai intim, în secunda aia. M-am simţit onorat, flatat, sau cum se mai spune. Deci, un gînd de-al meu era important pentru o persoană care era importantă pentru mine. Există ceva mai frumos pe lumea asta?
Nici nu mi-a trecut prin cap să mint, sau să mă eschivez cu " Da zi-mi tu un gînd de-al tău".
I l-am spus. Era un gînd sincer, adevărat.
S-a şters la cur cu el, după ce-a aflat ce cred eu despre mine.
Asta e toată povestea.
Hm...se mai intampla, dar nu inseamna neaparat ca la fel ar fi facut orice alta persoana. Depinde de om, dar dezamagirea e oricum normala si de inteles in situatia descrisa...
RăspundețiȘtergereCodrin
Codrin: E v-am spus povestea. Dacă i-aş fi ştiut rostul, n-aş fi lăsat-o în coadă de sirenă.
RăspundețiȘtergere