sâmbătă, august 29, 2009

ADEVĂRATELE CURVE


Coboram panta dinspre Măgura cu 90 la oră şi semnalizam dreapta în curba care duce de la depozitul de muniţii spre cealaltă intrare în oraş, şi-l ascultam pe Băse cum bîlbîia infantil apărarea lu fracsu, cînd, de pe marginea şoselei, mi-au atras privirea cîteva fete tolănite pe burtă una lîngă alta, care îşi expuneau trupurile goale de la brîu în jos. Îşi trăseseră fustele peste cap ca să se vadă bine marfa: pulpele albe şi semisferele de carne fragedă radiind prospeţime, pasiune, aventură. Rotundul perfect al feselor.

Zici că nu-i adevărat, că lumea a luat-o razna, că nu mai există pudoare, bun simţ, morală. Şi totuşi, e o nebunie cu sens. Fesele fetelor sunt opere de artă. Naturale, pur ecologice. Şi sunt de vînzare. Cu sfertul de oră. Plata, înainte. Intersecţia de la Sărata se înscrie în formula cea mai simplă a economiei de piaţă unde totul se vinde, totul se cumpără, nimic nu se cîştigă de-a gata. Do ut des. Dă ca să dau!

Fetele stau la Sărata cu poponeţul gol ca să ademenească şoferii care vin şi se duc de la şi spre Braşov. Cea mai veche profesiune din lume îşi găseşte noi metode de afirmare. Insinuarea elegantă a senzualităţii nu mai are eficienţă economică, nu mai produce efecte pe măsura necesităţilor. S-a schimbat clima. Sunt alte timpuri, altfel de timpuri. Marketingul, metodele noi de vînzare conduc afacerile mari, dar şi pe cele mici. E un suflu nou şi în această meserie, ca în tot ce ne înconjoară. O atitudine de alt gen. Curvele au o abordare directă şi provocatoare, fără prejudecăţi. Dacă-ţi place, cumperi. Dacă nu, nu. Pare obraznic, dar nu poţi să nu bănuieşti, dincolo de prezentarea impudică a ofertei, disperarea foamei şi a sărăciei şi a lipsei de perspectivă a acestor adolescente care şi-au înfrînt ruşinea şi stau cu burta pe iarbă, cu poponeţele atrăgătoare la soare, ca pepenii în stand la Metro, să le cumpere cineva. Reclama e sufletul comerţului sau vinde mult şi ieftin, marfa bună se vinde singură, sunt de cînd e lumea, reguli negustoreşti verificate.

Privelişea cururilor goale îi face pe şoferi să încetinească. Unul a şi oprit, deşi staţionarea e interzisă. Sprijinită de portieră, domnisoara timpuri noi, cu picioare de doi metri, cu sîni cît mingile din cupele europene şi cu buricul gol, tratează cu domnul şofer. Dacă i-ar spune cineva c-o place, c-ar vrea s-o ia de soţie, ea i-ar rîde în nas, ar trage adînc din ţigară şi ar privi undeva departe, peste dealurile Măgurii. Ela, vino tu, că nu-i plac blondele! Ela, n-auzi, hai odată că-i grăbit omu!

Vrei să nu vezi ceea ce vezi, vrei să nu auzi ceea ce auzi. Vrei să depăşeşti momentul ăsta în care te simţi penibil şi depăşit, în care constaţi că nu mai înţelegi nimic din ce se înţîmplă, că lumea a mers foarte departe în timp ce tu erai preocupat să trăieşti. Lumea e preocupată să supravieţuiască. Dacă nu poate mai mult, şi douăzeci de lei la sfertul de oră sunt buni…Clientul să fie mulţumit.

Pe centura de la Sărata, un singur principiu al comerţului nu e valabil. Acela care enunţă că marfa vîndută nu se mai primeşte înapoi. Ba da, se primeşte, dacă mai ai lovele. În intersecţia de la intrarea în marele oraş european Bacău, marfa se întoarce în raft folosită, dar la fel de proaspătă. Ingenuele coboară din tiruri, din microbuze, din maşiniile mici, îşi aranjează părul, îşi netezesc cu palmele bluziţele, dau cu puţin ruj pe buze, şi se întind pe iarbă. Îşi ridică fustiţele, ca să se vadă că au ce vinde. Ele nu mint, nu înşală, nu fură. Fumează, sprijinite în coate şi aşteaptă cumpărătorii. Ca să supravieţuiască, fie şi în poziţia tîrîş. Nu-i moral şi nu-i onorabil, în nici un caz. Dar aici, pe centură, e un magazin cinstit, în aer liber.

Mai cinstit decÎt să fii frate cu dracu şi să faci comerţ cu moarte, mai cinstit decît să cumperi energie de la stat şi s-o vinzi de trei ori mai scump, tot la stat. Adică mie. Mai cinstit decît să dai cu apă chioară în microbul aviar, sau să furi legal încrederea oamenilor. Şi cu mult mai cinstit decît să te faci politician şi să-mi faci viaţa grea pe banii mei.

În galantar n-are loc Dumnezeu.

Semnalizezi şi claxonezi preventiv. Dar nu poţi depăşi acest moment al adevărului în care-ţi dai seama cît de mult s-au schimbat vremurile şi, deodată cu ele, cum cei aleşi să fie ce mai buni din cei buni, politicienii neamului, au devenit curve.

Şi de aceea, fetelor de la Sărata îţi vine să le spui sărut mîna, fetelor, ce frumoase sunteţi !