PRACTICA ŞI TEORIA REFERNDUMULUI

Unii debili mintali au drept de vot. Şi unii puşcăriaşi. Dar chiar toţi? Şi morţii?

Cică sergentul dă adunarea grupei formată, cu tot cu el, din zece soldaţi. Ori de cîte ori şi-ar fi numărat trupa, de fiecare dată îi iese unul lipsă. Cum mama dracului, că tre să fim zece, zice furios şeful. Dom sergent, permiteţi să raportez:. Io am o părere, da nu-s de acord cu ea: să se cace fiecare şi numărăm, pardon, rahaţii. Cîţi rahaţi rezultă, atîţia suntem, ce naiba.
Mda, nu-i rea ideea, zice sergentul desfăcîndu-şi centura.Trupeţii îşi dau şi ei pantalonii jos şi tot soldatul român sloboade grămăjoara de rahat. La numărătoare, ce să vezi, ies nouă grămăjoare frumos mirositoare şi cu a sergentului, zece.
Aha, conchide sergentul, noi ca oameni, teoretic, ieşim, dar practic, la număr, suntem nişte căcaţi!

Păi cum să mai fie 22 de milioane de români cu drept de vot, dacă nu s-a mai făcut un recensămînt de douăj de ani, natalitatea e în mare suferinţă după 90, mortalitatea a crescut,  şi numa elevi sub 18 ani sunt trei milioane jumate în România?
Conform  http://www.econtext.ro/dosar--2/analiza

 

PASAJ DE CĂCAT CU CU LINII DE ÎNALTĂ PROSTIE

Asta cu pasajul, n-o mai comentez. E clar pentru toată lumea că forţele malefice ale Universului şi-au dat mîna şi au pus la cale apariţia pe Pămînt, în Europa, în România, a celui mai mare cretin posibil. Mare şi fără nici un neuron. Nici cît miliţienii.

Să te caci de rîs cu spume.

Hai să ne masturbăm

EUROVISION 2009 - VARANUS MEMBRU ÎN JURIU - FINALA

Tu cu-a mea şi eu cu a ta. Io-ţi dau 12 puncte, tu-mi dai 12 puncte. Şi ne rezolvăm în extaz.
Eurovision final: merge spre Norvegia. Cum spuneam.
România şi Moldova îşi dau laba. Mai la coadă. La locul stabilt.
Mă oftic. Pe meritate. Dacă nu m-am născut în Norvegia...

MUIE DE STAT DE LA LOTO

Georgiana Oana Stănilă (mailto:gostanila@gmail.) e doctor în economie, cu lucrări ştiinţifice importante. S-a apucat să cerceteze de ce mizele mari de la Loteria Naţională se cîştigă doar cu ocazii importante: alegeri, sărbători, evenimente politice. Ce-a aflat de domeniul incredibilului. Cică tragerile Loto, cu toată marea comisie de valdare, cu toată transmisia în direct pe TV, cu transparenţa afişată, sunt trucate cum vrea muşchii lu ăla care decide cum cînd şi cine să ia potul. Băi, suntem nebuni? Toţi? Mai credem în ceva corect pe lumea asta? Nu mai bine ne uităm pe OTV???

Academia de Studii Economice
Catedra de Contabilitate, Audit si Control de Gestiune
LOTO - ŢEAPA NATIONALĂ

Potul de 10 mil euro a declansat isteria "Loto 6/49" in Romania ! Tot romanul, impatimit al jocului sau din contra jucator de ocazie, a inceput sa viseze la marele premiu. La OTV s-a facut o cheta de 137000 euro pt "marele bilet" de 23 de numere! Ce e bine ca odata cu isteria asta s-au declansat si adevarate anchete mediatice in legatura cu corectitudinea jocului! Foarte multa lume injura OTV-ul, de multe ori pe buna dreptate, dar cel putin, de data asta au gasit probe care dovedesc clar ca loteria poate alege numerele castigatoare dupa bunul plac! A fost suficient ca directoarea agentiei nationale sa pronunte numele "Editec" (compania care produce suflanta, bilele si softul aferent) ca telespectatorii sa intre in rolul de detectiv. Si s-au descoperit lucruri extrem de interesante! Pe site-ul Editec puteti afla ca in interiorul fiecarei bile din cele 49 exista o tablita de indentificare cu un cod format din 22 cifre, asa numitul ARS , cod ce este citit de suflanta si apare automat in calculator! Deasemenea, toate cele 49 de bile trebuie sa apartina aceluiasi set se bile. In caz ca, una sau mai multe bile apartin unui alt set de bile, acestea nu sunt recunoscute de suflanta! Alt element foarte important! Fiecare bila inainte de a fi introdusa in suflanta trebuie sa fie verificata cu sistemul producatorului. Acesta are 3 inele prin care trebuie sa treaca fiecare bila. Primul inel citeste bila sa fie din acelasi set cu celelalte, inelul al doilea verifica dimensiunile si al treilea greutatea! Acuma. Ce a pezentat Loteria Romana ? Mai multe televiziuni au aratat cum se cantaresc bilele. Cu un cantar, obisnuit, de bijutier!!! Si atunci se nasc mai multe intrebari. De ce asa si nu cu aparatul producatorului, care evident, le-a fost livrat impreuna cu suflanta? De ce nu a fost prezentat si acest sistem? De ce nu s-a mentionat ca suflanta poate identifica orice bila? Are Loteria Romana ceva de ascuns? Pai are! Iata cat de bine este pus la punct sistemul. Imaginea alaturata ne prezinta ce apare pe calculator in momentul cand bila trece prin primul inel al sistemului de verificare! De la anul de fabricatie pana la culoare si setul de bile din care face parte! Atentie! Daca bila nu face parte din acelasi set cu celelalte nu poate trece de primul inel! OK. Loteria Romana a aratat ca are doua seturi de bile. Deci daca sa spunem in suflanata sunt introduse 6 bile din setul 1 si 43 din setul 2, cele 43 de bile din setul 2 nu au nici o sansa sa iasa, pt ca nu sunt recunoscute de suflanta! Si ca si cum toate astea nu erau suficiente, bomboana pe coliva o pune chiar producatorul sistemului. In cartea tehnica a masinariei, producatorul precizeaza ca softul poate controla jocul! Cu alte cuvinte masinaria asta poate juca corect sau nu, in functie de cum decide Loteria Nationala ! Asta poate ca explica mai bine de ce poturile mari din istoria loteriei s-au castigat doar in momente de sarbatoare (alegeri, Paste, Craciun sau Revelion)!

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICECATEDRA DE CONTABILIATE, AUDIT SI CONTOL DE GESTIUNE
Lect.univ.dr. STANILA GEORGIANA OANA

Mă urăsc, deci exist

Urăsc blogerii care postează o dată pe săptămînă. Mă urăsc. Rareori mi-a plăcut de mine în viaţa asta, dar acum, în calitate de bloger, am atins culmea propriului meu dispreţ.
Ca şi Paştele, Întîi Maiul a fost plin de "distracţii" pentru cretini. Un popor întreg " s-a bucurat de vremea bună, de mici, bere şi de petreceri la iarbă verde sau în cluburi de fiţe". Repoteri cretini ne-au prezentat vox populi de la imbecilii bîlbîiţi ai neamului într-un mare fel.
Pur şi simplu n-am avut nimic de comentat vreme de o săptămînă, anostă, ca mai toate.
Borală de măgării se întîmplă în ţara asta care pare ieşită de sub ochiul lui Dumnezeu şi scăpată complet de sub control. Chiar nu mai găsesc nici un haz în nimic. Preşedintele nostru jbate joc de legi, televiziunile regretă că gripa de porci n-a ajuns în România, candidaţii la prezidenţie sunt de tot rahatul, Becali nu mai are haz nici ca berbec în turmă. A mai venit şi împrumutul de douăj de miliarde pe care ăştia or să-l topească pe căcaturi. Ce să comentezi? Şi dacă, ce?
Mă urăsc şi pentru că am început să regret că am crezut în schimbare. că am crezut că revoluţiunea de-acu 20 de ani va împlini speranţe, ne va face mai oameni.
Aseară mi-a fost ciudă să constat că cei doi Ceauşescu s-au comportat extrem de demn. Era, pe OTV - sub excitantul titlu "Pentru prima oară, dovezi că Elena şi Nicolae Ceauşescu trăiesc". Bineînţeles, n-a fost nimic nou, şi nici o dovadă. (E genial Diaconescu în captarea audienţei!) Am revăzut a suta oară procesul loviturii de stat şi filme tendenţioase cu bogăţia în care, chipurile se scălda familia care a condus România 25 de ani. Ce să zic?
Atunci mi-am dorit să fiu eu ăla care apasă pe trăgaci. Acum, m-aş mai gîndi.
Mă întreb ce-ar recita Băse înaintea execuţiei.
Ar fi în stare să spună două versuri memorabile, aşa cum a făcut Ceaşca noastră preaiubită?

RĂZBUNARE ÎN CAZ DE MUIE

Pentru cei care se trezesc că iau muie fără să-şi dorească, un moroşan di cela coios numa ce-o găsit o cale de răzbunare la care şoha nu m-aş fi gîndit. Cînd primit-a nişte groaznice facturi umflate pentru întreţinere, cetăţeanul s-o dus frumuşel la bancă ş-o schimbat patru milioane în monezi de zece şi de 50 de bani. Cu patru săculeţe de metal în mînă, numa ce s-o prezentat la asociaţia de locatari şi i-o pus pe tejghea. No, ăştia-s banii, numa de vedeţi de-s tăţi!
Normal că ăia or înebunit. Le-o luat vreo cîteva ceasuri să-i numere.
No, amu asta le-oi face şi io la escrocii ăştia de la Eon Gaz. Că pe februar mi-o ars două facturi de vreo opt miloane, de parcă centrala mea care-ncălzeşte trei camere mari şi late, ar fi centrală de cartier.
Că, dacă-i vorba să iau muie, măcar să-mi placă, nu?

Râd şi curcile

Dar curcanii plâng. I-au ajuns blestemele.

Ăia mari AU DAT DE BELEA. Nu mă bucur niciodată de răul altuia, dar de data asta, dau din coadă. Ăştia şi-au făcut avere din banii mei. Şi-ai voştri. Au dat peste mişmaşuri de fentat legea şi le-a mers. Pînă acum, sper.

Dar mai vreau să-i ia şi pe alţii la dat cu subsemnatul. Mai ales p-ăia de-au montat camere radar pe DN 2, singurul drum civilizat din România. Mă frec Bacău-Bucureşti şi invers cam o dată pe săptămână. Anul trecut am dat 1.800 de lei pe amenzi pentru 5-15 km la oră mai mult decît zice legea.

Ştiţi cum e? Ai 300 de Km de făcut. Îi faci din sat în sat. Cu 50 la oră. Şoseaua e cît un cîmp, vezi cioara pe marginea drumului la cinci sute de metri. Te-apucă somnul. Pişti un pic acceleraţia. Eşti futut. În două secunde, ai 70 la oră. 3 puncte penalizare şi 300 de lei amendă.

Pînă acu vreo doi ani, făceam 3 ore jumate pînă la Bucureşti. Ieri am făcut 5 ore, respectînd la sînge mizeriile restrictive.

O mare porcărie.

Am cinci 5 somaţii de la MAI să le trimit numele şi cenepeul celui care a condus Zekul la data şi ora cutare, că circula cu 62, 67, 61, etc, prin localitatea cutare. Acu patru luni!!! N-am primit nimic. Nu-mi amintesc.

Dacă-i ia la anchetat DNA-ul p-ăştia care-mi trimit porcăriile astea, o să fac febră musculară la coadă.

BANCUL LUNII MARTIE

Nu cred că am să aud luna asta un banc mai bun decît cel primit azi de la Azul. De aceea, mă risc să vi-l propun.

Ion se uită peste gard la Vasile în curte şi-l vede jucînd tenis.
- Băi Vasile, domnul ăla cu care joci tu, nu-i Agassi?
- Ba da, Ioane, e domnul Agassi!
- Da de cînd ştii tu tenis de joci cu ditamai campionii???
- Iaca ştiu, na! Mai bine n-aş şti!
- Da cum dracu ştii tu tenis, că nu te-am văzut niciodată jucînd...
- Băi Ioane, ia du-te tu în fundu grădinii şi-ai să dai peste un broscoi. Ei, broscoiul ăla îţi îndeplineşte orice dorinţă. Numa vorbeşte tare cu el, că-i cam surd.
...Se duce Ion, găseşte broscoiul şi-i spune că ar vrea mult aur.
Cînd ajunge acasă, constată că în bătătură avea un taur.
Strigă iar peste gard, la Vasile:
- Vecine, surdă tare broasca dracului! I-am cerut aur şi mi-a dat un taur!
- Da ce crezi, că eu mi-am dorit să fiu tare-n tenis???

Text cu bulină roşie

Oraşul în racursi după noaptea de drag cu mimosa sensitiva,pentru că eu sunt căzut pe trotuar în poziţia foetus, cum dorm copiii nimănui.

Dacă alcoolul din mine m-ar lăsa,

aş putea urî lumea, aş simţi că vine ploaia şi aş vedea furnica asta mică amuşinîndu-mi lacrimile de sub cap.

Mă aflu aşadar căzut pe trotuarul din faţa poştei centrale. Trece lume, trec maşini, trece viaţa. Mi-e cald şi mi-e frig. Sîngele meu a luat-o razna pe asfalt, se întinde spre primărie. E ca o dîră de benzină gata să ia foc.

Iar apare furnica, miroase cu două antene ceea ce iese din mine :

Sînge dulce de amant părăsit şi un curcubeu cît aura ta de zeitate nepămînteană - un amestec exploziv pe care n-ai voie să-l atingi. Nimic nu-i place furnicii din produsele fabricii de dureri.

Chiar aici în gross plan e unghia spartă de la degetul meu arătător, dar nu

zăresc tastatura la care scriu sunetele astea, semnele astea de existenţă din ce în ce mai obeză, mîinele pe care nu-l mai vreau, casa contaminată cu virusul tău de scoică lunară. Shit. Trece lumea, se zgîieşte la mine căzut pe asfalt şi întoarce capul spre vitrinele strălucitoare. Nimeni nu cheamă salvarea.

Nici nu mi-ar folosi la ceva. Glonţul otrăvitor circulă de la creier la inimă cu viteza numelui tău,

lăsîndu-mă doar pe dinafară întreg,

condamnat pe cincizeci de ani la puşcărie grea, într-o tulpină unde nu mai încap de frumuseţea ta nemiloasă, cum stăteai pe vîrfuri în faţa aragazului în aşteptarea clocotului meu şi al cafelei.

Pînă la urmă secunda aceea s-a terminat şi uite-mă privind în ochi furnica, o furnică neconcludentă care poartă în antene ţăcănitul scurt al yalei în urma mea, uite-mă cum şterg din agendă ziua de 18 în care brusc ai crescut şi ţi-a rămas mică dragostea mea.

Uite-mă cum stau ca un nod pe asfalt, în faţa acestei furnici care-mi miroase sufletul defect, observă-mi zvîrcolirea artistică din acest spectacol care, orice ar fi, trebuie să continue, uite-mă prăbuşit pe asfalt, ochi în ochi cu insecta neagră care îmi admiră cu ironie singurătatea.

Nu mi-am vopsit pupila cu verde şi nici nu plîng. Ce se vede e iarba prinţesei care-mi creşte de-o vreme în locul sinapselor.

VINE SFÎRŞITUL LUMII

Agitaţie mare în lume, cad avioane, calota de gheaţă o ia la vale, Bin Laden e de negăsit, Obama dă din colţ în colţ, lui Putin nu-i place Abba, în timp ce, în spaţiu, sateliţii ruşi dau nas în nas cu omologii lor americani, vai de capul nostru de oameni. 

Agitaţie mare şi în ţărişoara noastră. La Ieşi nişti miliţieni, fo 45, o fo puşi sub acuzaţie di mitî. Cluju, no, n-o stat mai moale: haiducii o spart prin holdup o bancă şi, tuleo, s-or roit cu vreo două miliarde. Tulai! De la Ciorogîrla ( băi ce mă rîd cu gura cînd aud cuvîntul ăsta!!!) arme, pauză, da vreo doi trei ciumeţi de caporali tot or fost legaţi. Braşovul, alo, Braşovul, domnul Gorbunov are 15 martori că băga la fiare la sală cînd se tragea cu pistolul. Iar presa, ah presa, hiena de pază a democraţiei, dă în gross plan lacrimile de la înmormîntarea lui Cozma. Nu ăla cu mineriadele. Celelalt, cu cafteala în discotecă.  Colac peste pupăză, pe Ion Becali îl divorţează nevasta, iar Chivu e tată, fraţilor! Ţ, ţ, ţ, ce chestie! C est la fin du monde, gîndeşte francezul, dînd de un os în cochilia melcului pe care-l suge. Fine del mondo, meditează macaronarul, găsind în spaghetti urme clare ale dezastrului care deja a început. End of the world, zice englezul sceptic, sătul de vremea asta de căcat.

Să-mi bag pula, zice românul, calm şi înţelept. Şi accesează postul următor de pe varanus.

ŢIGANE, BAGĂ ŞIŞU-N MINE. TE ROG

Doamne, ce mai plînge lumea după Marian Cozma, handbalistul omorît la Veszprem! Televiziunile se bat pe subiect, reporterii, transmit, în direct, abia ţinîndu-şi lacrimile, ultimul drum al victimei. Prin toate oraşele, maşina care poartă trupul celui care e deja erou naţional care va trăi veşnic în sufletele românilor, e întîmpinată cu spăşită emoţie şi lumînări.
Să se odihnească în pace sportivul Marian Cozma, o spun din tot sufletul.
Dar, iată un dar. Şi cînd apare un dar, hopa şi o problemă. Aceasta constă în faptul că nu pot să nu-l invidiez pe tînărul mort şi să nu-mi doresc să mierlesc şi eu într-o discotecă din Ungaria. Să nu-mi doresc să mă înjunghie o gaşcă de ţigani. Ce moarte superbă. Să devin vedetă, măcar post-mortem. Să plîngă naţia de ce mare poet am fost. Sau realizator de spectacole. Sau ziarist. Să tremure vocea Escăi dezvăluind cît de mult fumam. Să-şi tragă mucii Cătălin Radu Tănase şi să-şi reprime plînsul cînd vorbeşte despre sufletul meu de român. Să dezvăluie emoţionat că-mi plăcea barmaniţa care era, întîmplător, gagica asasinului. Să mă decoreze Băsescu. Înebuniţi de durere, LiaLia, Marele Han, Confruntădurerea, Lovin, Contrasens, Veronica, da ce zic eu, toată blogerimea mondială, plus ziariştii, să amintească posterităţii ce mare bloger şi ziarist mort sunt eu ca anonim notoriu.
Mort cum aş fi, aş trepida de plăcere.
România în doliu. Lumea ar plînge inundabil. Şi ar deveni mai bună.
Că lacrima purifică la greu.

E adevărat că aţi violat-o pe nepoata dumneavostră?

Cică un profesor universitar din Craiova a chemat-o acasă la el pe nepoată-sa care îi era şi studentă. Cică i-a tras-o, în loc s-o pregătească pentru lucrarea de diplomă. Pe don profesor îl cheamă Dumitru Ţăpurin, normal. Purtătorul de cuvînt al Poliţiei din Dolj se numeşte tot Ţăpurin, normal, dar Adrian.
La cîţi Ţăpurini sunt prin Oltenia, nu m-ar mira ca ştirea să fie o ţeapă.
Dar reporteriţa Realităţii e genială. Ea l-a întrebat pe acuzatul care a primit 15 zile de arest preventiv: Domnule profesor, e adevărat că aţi violat-o pe nepoata dumneavostră?
Ce ţară, domle, ce ţară!!!

BUNE TARE

Atît de bune-s bancurile de mi le-a trimis soră-mea, că nu pot (fiind şi weekend) să nu le postez. Ia, luaţi şi hiliziţi-vă! Le trag în albastru, să nu le confundaţi.
Criza-i lungă!

Un barbat la volanul unei masini. Noapte, el foarte obosit dupa multe ore de condus. La un moment dat, trage pe

dreapta pentru foarte necesarul pui de somn. Nici n-apuca s-atipeasca, ca-l trezeste unul:

- Nu va suparati, aveti un ceas?

Asta nervos raspunde:

- E 4 jumate! Se baga iar la somn.

Dupa ceva timp, altul ii bate-n geam:

- Nu va suparati, aveti un ceas?

Asta, si mai nervos:

-E 5 fara 10! Dupa care scrie pe o foaie mare:

"NU STIU CAT E CEASUL" si o lipeste pe masina.

Un al treilea se opreste si ii bate-n geam.

- Tu ce mai vrei ma? intreaba soferul enervat la culme.

- E 5 si 10!

****************************************************

- Datorita crizei financiare care afecteaza in acest

moment intreaga lume, pentru economie, luminita de la

capatul tunelului va fi stinsa pana la noi ordine. S-auzim

de bine...

****************************************************

Maria s-a dus in padure sa culeaga floricele impreuna cu Ion, dar cum era multa lume pe-acolo, chiar asta au facut.

****************************************************

La tribunal:

- Sotul: "Intru in casa si-mi vad femeia in pielea goala pe pat, geamul deschis. Ma uit pe geam si vad

pe unul in chiloti, alergand. Iau noptiera si arunc dupa el"..

- Sotia: "Era cald. M-am dezbracat, am deschis geamul si vad cum intra dobitocul asta pe usa si fara sa

zica ceva, arunca cu noptiera pe geam".

- Victima: "Eu sunt sportiv. Alerg in fiecare zi pe acel traseu. Intorc capul si vad cum zboara o noptiera

spre mine...".

- Martorul: "Eu nici nu stiu ce caut aici! Stateam linistit in noptiera..."

****************************************************

Un tip merge la banca sa caute de lucru. Cel care ii ia interviul il intreaba:

- "Ai facut armata ?"!

- "Da, raspunde omul. Am fost in Afganistan timp de 2 ani".

- "Bun, asta iti va aduce niste puncte suplimentare", zice angajatorul.

- "Ai fost ranit sau ceva de genul asta ?"

- "Da, zice omul, o grenada a cazut langa mine si mi-a smuls testiculele"

- "Foarte bine, zice angajatorul. Esti angajat. Vino maine dimineata pe la 10".

Omul intreaba surprins:

- "Dar daca programul este de la 8 la 16, de ce trebuie sa vin eu de la 10 ?"

- "Pai, zice angajatorul, asta e o slujba la Banca, primele doua ore stam degeaba si ne scarpinam la coaie.

N-are rost sa vii si tu pentru asta...

Merge unu cu nevasta sa ia cina la resturant.
Farfuria de supa se varsa pe rochia ei cea noua. Suparata si sperand sa fie consolata de sotul romantic zice:
- Uite cum arat, ca o scroafa!
El raspunde:
- Si te-ai mai si murdarit pe deasupra!!!

****************************************************

La un WC public britanic, se afla un automat pentru
prezervative si pe el inscriptia firmei Durex: "Corespunde normelor britanice".

Putin mai jos, cineva a zgariat: "Si Titanicul corespundea...".

****************************************************

Intr-un pub britanic, in baie, era un automat de prezervative.

Pe el era lipit un afis: "Daca nu functioneaza, mergeti la manager.

Daca functioneaza, mergeti la blondele din bar."

****************************************************

Un tip la restaurant:
- Chelner!
- Da?
- Mai prajeste-mi putin puiul asta, ca mi-a mancat toata salata!

****************************************************

In padurea cu alune,
Aveau casa trei pitici.
Vine pupaza si spune:
Simptomatic, idiosincrazia dilematica îşi reverbereaza
atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent
si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala,
capsulגnd filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al
transmigratiei alchimice spre circumvolutiunile interioare ale
epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice
propensiunea paradigmelor de orientare paseista.
Pupaza a fost ucisa cu bestialitate de cei trei pitici.

****************************************************

Cum incepe o reteta tiganeasca de prajituri????

Se fura patru oua ...

****************************************************

SPIOANCA ŞEFĂ

Ben Laden se cacă pe el. Nu mai are nici o şansă. Teroriştii lumii îşi scriu testamentele. Lungi sunt cracii antiterorismului. Omenirea respiră uşurată. Nu nenorociţii de americani care vînează ca bezmeticii printre arabi, ci România, ţărişoara noastră, le va veni de hac cît se poate de repede. Providenţiala Elena Udrea a preluat problema. Ea va preveni şi va combate terorismul. Exersată în fentarea gărzilor de la Cotroceni şi în depistarea infractorilor care nu plătesc parcările, blonda, sexoasa, universitara, e numa bună să servească patria şi mapamondul. Ministreasa turismului primeşte cadou un comandament "special" de informatii clasificate. Decretul de înfiinţare al Ministerului Turismului prevede ca madama să tragă o protecţie la informaţiile clasificate, (pentru care s-a infiinţat şi un serviciu special, subordonat direct Elenei Udrea). Ea se mai ocupă şi de prevenirea si combaterea terorismului, pentru ca la minister pot ajunge date cu grad maxim de securitate.
Dar, cel mai tare e că bulănoasa "are dreptul să solicite" informaţii celorlalte autorităţi publice, iar instituţiile publice, inclusiv serviciile secrete sau societăţile comerciale la care statul este acţionar, "au obligaţia de a furniza datele solicitate".
Cîte servicii secrete avem? Vreo nouă? Pardon, zece!
Ei, aţi amuţit? Deja?

Viaţa de dincolo

Nu m-am grăbit să mă nasc,

dar uite, păsăroiule,

cum mă grăbesc spre moarte

tocmai acum, cînd mărul înjumătăţit

pare să fie întreg.

Nu m-au făcut mai bun

nici laudele, nici huiduiala mulţimii. Nici

sîmbăta, cînd vii să mă faci fericit, păsăroiule, să furi piatra din zid, cum fur eu

secunda de dragoste, nu mă simt mai mult decît un tomberon plin

în aşteptarea camionului de gunoi.

Dragoste pe furate de cînd m-am trezit, un roman interbelic.

Viaţă adevărată pe furate, necuvenit, ilegal. O moleculă de viaţă braconată, mai mult decît eternitatea asta second hand care-mi deschide politicoasă, perfidă,

portiera

şi mă invită în limuzina de lux unde nu-i nimeni.

Nu suferă zidul, nu plînge după piatra pe care i-o smulg din structură ca să se vadă

nimicul de dincolo. Eventual nimicul de mine.

Adică eu, îngenuncheat, cu gîtul spre lună, urlînd

ca un cîine în lanţ,

într-o noapte oarecare dinaintea sfîrşitului.

HIDROFIOR DE ANUL NOU

Miezul nopţii care a trecut, camera mea: o bîzîială sinistră se aude în liniştea nefirească de la marginea lui E85. Zgomotul e sacadat, şi se repetă la fiecare trei secunde. Ciulesc urechile şi ţin fumul în piept. Da, bîzîitul ţine cam două secunde, apoi pauză trei. Şi tot aşa. Termometrul arătă minus şapte grade. Deschid fereastra. Depistez direcţia. Celălat capăt al casei, dinspre beci. O bănuială îmi răceşte şira spinării: hidroforul! S-a stricat hidroforul! Ce dracu fac? Că mîine, adică azi, e ultima zi a anului. Şi după aia urmează patru zile în care toţi meşterii nu fac altceva decît să se îmbuibe cu sarmale şi să tragă la măsea. Iar eu am să stau tot atîtea zile şi nopţi fără apă dacă se arde motorul maşinăriei. Ia să-l scot din priză.
Nu se mai aude nimic. Ba da, cîinele vecinului.
Mă întorc la mine. Bine că merge caloriferul. Centrala funcţionează cu apa din circuit. E ora unu. N-am somn, cum dracu să am. Vine anul nou şi eu am să stau fără apă pînă la primăvară dacă îngheaţă apa pe conductă. Şi apa îngheaţă dacă nu circulă. Mă reped în beci, pun hidroforul în priză. Bîzzz. Pauză. Bîzzz. Pauză. Bîzz. Şi tot aşa.
Asta e, mama măsii. Măcar n-o să îngheţe. Ştiţi că apa se dilată sub zero grade. Şi sparge ţevi, olendere, robinete, coturi şi ce se nimereşte, pentru că nu mai încape. Nu-şi mai încape în ţeavă. Se umflă-n ţeavă şi o crapă. Iar cînd se dezgheaţă, e minunat! Ţîşneşte pe unde nu te-aştepţi. Arteziană la greu. Fie la duşmani. Măcar, dacă merge hidrofiorul pînă la zi, evit îngheţul. Mă bag în pat şi trag plapuma peste cap. Oricum nu pot face nimic la ora asta. Mai bine dorm. Că mîine e revelionul.
Bîzzz. Pauză. Bîzzz. Pauză. Bîzzz.
Deschid televizorul să nu mai aud cum mi se sinucide motorul de la hidrofior. Nici nu-i mai zic altfel, aşa-i zic: hidrofior, că mă ia cu fiori gîndul la catastrofa ce va să vină, ca un bonus la rahatul ăsta de criză.
Trebuie să mă împac cu soarta: o să plătesc trei-patru milioane pe curentul consumat aiurea, sau cam tot atîta pe un hidrofor nou. Măsa!

Dar ia să gîndim noi tehnic. Dacă hidrofiorul porneşte şi se opreşte ca măgarul, adică des, înseamnă că instalaţia pierde presiune. Dacă pierde presiune, undeva e o scurgere. Dacă toate robinetele sunt închise, presiune nu poate scădea decît printr-o fisură în ţeavă. Unde avem noi ţeava cea mai veche? Pe sub terasa ce frumoasă, unde vara petrecem şi jucăm şah. Pe care-am acoperit-o cu gresie eu personal de m-am ales cu febră musculară.
Carevasăzică, e vorba că vom fi obligaţi să penetrăm subteranul minunatei terase ca să depistăm pe unde ni se scurge presiunea, şi deci apa, în pămîntul paştelui mamii ei de viaţă!

La opt fix îl sun pe prietenul meu Vasile. E mahmur, a chefuit pînă în zori. Da cum să mă lase? Aduce pickamer, baros, rangă. Tîrnăcop şi lopeţi am eu. Sparge terasa din beton de-un sfert de metru pe sub care trece conducta. Mă doare betonul, mă doare gresia sfărîmată. Săpăm un şanţ de vreo doi metri, adînc de 70, de-a lungul ţevii. Dăm de un mic lac subteran în jurul unei mufe ruginite, ca vai de ea. Mufa e ceva care uneşte două bucăţi de ţeavă. Din care ţîşneşte, vorba lui Beniuc, şuvoi de ape. Găsesc prin garaj altă mufă. O înlocuim pe cea spartă. Facem proba. Iar se face lac. Mufa naibii. De unde să iei o mufă nouă pe 31 decembrie? Eşti nebun? Mai caut prin şmelţuri. Iaca încă două. Nu-s bune. Sunt trei sferturi da trebe de jumate. Mai caut. Pauză mufă. Dar un furtun de duş n-ar fi bun? Ia dă-l încoa. Ba da, se potriveşte! Da. La fix. Dumnezeule, mare eşti!
Punem pămîntul la loc. La vară am treabă să pun altă gresie. Dă-o naibii, tu să fii sănătos! - mormăie Vasile ştergîndu-şi transpiraţia cu fesul marca Adidas.
Hopa, curge apă fără bîzzz bîzzz. Radem cîte un gin tonic. Vasile, eşti bun! Şi eu. Puţin.
Hidrofiorul îşi face treaba.
Drept urmare, mă duc să fac un duş. Şi spre seară am să sărbătoresc revelionul. Şi hidrofiorul şi ultima spargere a terasei.
Şi-am să beau un pahar în plus pentru tine care mă citeşti şi-am să-ţi urez să nu-ţi fie criza aşa de neagră cum se-anunţă. Mie am să-mi urez cam tot aşa ceva.
Hai că se-aud dobele urşilor de la Comăneşti.
La mulţi ani, 2009!

SĂRUT MÎNA, NESIMŢITO!

Vă prezint performanţa unei şoferiţe de Matiz care, cu buburuza ei galbenă a blocat nu mai puţin de TREI maşini parcate perfect regulamentar. S-a întîmplat azi în parcarea din dreapta Oficiului Stării civile. Bineînţeles că eram aşteptat şi că mă grăbeam.
Doamna a apărut calm după vreo 25 de minute şi patru ţigări. I-am spus sărut-mîna şi am întrebat-o dacă are permis. Mi-a răspuns afirmativ în vreme ce descuia portiera. "Ce să fac, domle, dacă ăştia de la bancă se mişcă ca morţii? Am crezut că termin repede!
Am precizat că e vorba de permis de bun simţ, nu de conducere. Apoi mi-am cerut scuze. Nu mi-a răspuns. Mai mult ca sigur că permisul de bună creştere îi era suspendat.

NE-ARATĂ EI NOUĂ!

Iată un grup simpatic de masculi cu drept de vot. Nu trebuie să priviţi cu mare atenţie ca să recunoaşteţi personajele. Mişună peste tot. Li se spune cocălari, manelari, mitocani, nesimţiţi, sau, mai simplu, dă-i în pizda măsii.
Iote-l pe bovanul care m-a blocat în parcare acu două zile! Uite-l şi pe nesimţitul care roade seminţe la meci şi goleşte scrumiera din mersul maşinii. Al cincilea de la stînga la dreapta-i ăla care-şi învaţă băieţelul să dea cu pumnul şi să înjure, ca să reuşească în viaţă.
Cel cu glugă-i ăla care-i cu pula-n gură toată ziua, c-aşa-i macho.
Da, sigur, cel cu tricou negru e ăla de vizavi care dă maneaua la maxim şi face mici la grătar în faţa blocului. Toţi sunt credincioşi. Toţi îşi rezervă 5 minute pe zi să se roage. La Dumnezeu să le dea un Q7.
Îi recunosc. Au cîte trei kile de bere în burdihan şi tocmai şi-au trimis gagicile la colţ să le mai aducă cinci peturi. Că au de gînd să fac-o tablă, pe băncuţă, pînă-ncepe telenovela. Ca pretenarii.
Da, votul tău este perfect egal cu al lui.
Fiecare băieţaş o să se-mbrace la costumul cel bun, o să-şi ia gagica şi-o să se ducă la secţia de votare pe 30 noiembrie. Şi-o să pună şampila, el şi pretenarii lui, pe candidatul PRM. Sau. PDL. Sau PNG. Sau PSD. Sau PNL. Sau UDMR.
Na! De-al dracu! Să crape duşmanii lui. Care eşti tu, eu, noi.

Şmecher de Romania

La zece fix am intrat la finanţe să-mi plătesc taxele. Dă Doamne să nu fie coadă. Trei ghişee deschise. Bună treabă. La unul sunt şase oameni la rînd, la al doilea sunt patru, la al treilea sunt două babe şi-un tip solid, ras pe cap, cu ceafa din trei valuri de grăsime. Mă aşez în spatele lui, la juma de metru distanţă. Baba tot cere explicaţii funcţionarei. Cinci minute şi pleacă boscorodind. Baba doi, grasul în costum şi cu mine, înaintăm cîte juma de pas. Baba doi bagă nişte hîrtii prin ghişeu. Iar încurcături între cetăţeană şi reprezentanta statului. Că de ce-i atît şi nu atît. Că anul trecut a fost mai puţin. Că da, dar vi s-a mărit pensia. Că şi ce, voiai să mor cu un milion pe lună? Că să aducă baba cuponul de pensie. Că uite cuponul, cucoană. Că nu-i valabil, tre să fie de luna asta. Că da ce, nu-s tot io? Uite boletinu! Că. Şi tot aşa. De zece minute eu şi solidul ne mişcăm de pe un picior pe altul. Haideţi, doamnă, eliberaţi ghişeul, c-aşteaptă oamenii. S-aştepte, nu plec de-aici pînă nu mă lămuresc. Şi să nu fii obraznică, că mă duc la primar, că de-aia l-am votat!
Mă uit la ceas: zece jumate. Fac treişpe-paişpe, aveam o întîlnire la ora asta. Scot mobilul, sun, mă scuz, întîrzii juma de oră, nu te superi!
Bărbatul din faţa mea o zbugheşte la ghşeul al doilea, liber între timp. Mai înaintez un pas spre ghişeu. Taci că-i bine, după încă zece minute, baba pleacă să ceară audienţă la primar şi eu achit impozitul.

O iau la fugă spre maşină. Mă gîndesc că am avut noroc, că am găsit loc. Şi ce loc. Chiar în parcarea băncii de vizavi am lăsat-o pe Bombonica, cu botul spre zid. O văd. E acolo, neagră şi strălucitoare. În spatele ei, un Suzuki răpănos, plin cu saci de nu ştiu ce. Cu număr roşu, deci proaspăt adusă din vest. N-am cum s-o scot pe Bombonica pe lîngă el. Mă-nvîrt degeaba pe lîngă jaful japonez, nu-i nici o soluţie să plec de-acolo pînă nu apare boul, imbecilul, cretinul, nesimţitul, dobitocul, împuţitul, idiotul, şi crucea şi dumnezeii şi paştele şi pizda mamii lui care l-a făcut. Şi de la capăt: boul, imbecilul, cretinul, nesimţitul şi tot tacîmul. Şi ţigară de la ţigară. Hopa, maşina Poliţiei Comunitare. Uite domle cum a parcat ăsta, zic, îl vedeţi? Stau de douăzeci de minute şi mă grăbesc! Faceţi ceva!
A, zice un galonat, păi ie maşina lu domnu Vajnic. Lucrează la Primărie, la camera 57 sau 58!
Iote, Vasile, i-ai văzut maşina lu şefu? Luni şi-a adus-o din Germănica! Faină, japoneză! 600 de euro!
E 11 şi-un sfert. Apare domnul Vajnic. Să trăiţi, s-o purtaţi sănătos.
Eu numai cît nu explodez. Omul mi-o ia-nainte: Scuzaţi, n-am vrut să stau aşa de mult!
Să-l mai înjur? Nu-l mai înjur. Îi urez să-i meargă maşina pînă se strică. Încă o zi.
P.S. Cam asta era situaţia, dar aici am pus o Dacie, ca să nu-l fac de rîs pe mitocan.