SĂ VINĂ FANFARA SĂ CÂNTE!

 

 (Foto: Ziarul de Bacău)

Deși mama proștilor e mereu gravidă, ceva mai inadecvat, mai de îndoielnic gust, e greu de imaginat. Ce utilitate poate avea un chioșc penibil de lemn acoperit cu carton, puțin mai mare decât o umbrelă  acest obiect kitsch de inspirație rurală de secol 18, fără nicio legătură cu spațiul urban al unui oraș pretins european,  care a fost edificat ”cu mijloace proprii” în centrul  municipiului Bacău. 

Oficial, edilii l-au numit FOIȘOR,  Dacă ne luăm după Wikipedia, un foișor (sau pavilion/filigorie) este o structură arhitecturală acoperită, deschisă spre exterior, amplasată de regulă în grădini, parcuri sau curți, folosită pentru relaxare, concerte de fanfară, mese în aer liber sau adăpost.  

Nici măcar un primar cu șapte clase, educat la coada vacii, n-ar admite în vatra satului  lui o hidoșenie ca asta care rănește privirea  oricărui  om  dotat cu bunul simț al celor șapte ani de-acasă. 

Halal evoluție, după marile realizări edilitare, reprezentative pentru emoționanta și mobilizatoarea deviză MODERNIZĂM BACĂUL: piste de biciclete fără bicicliști, pasarela inutilă și nefuncțională din parcul devastat, ruinele stadionului și ale podului Narcisa, avariile nesfârșite ale conductei de apă,  circulația strangulată pe toate drumurile, etc. 

Atât s-a putut??? 

Vai de noi!

Mai funcționează în urbea  noastră vreo comisie competentă de urbanism???  Vom muri și vom vedea!!!

Şi în chioşc fanfara cânta...

 

ZONE ÎNTR-O BIBLIOTECĂ CARE ÎNCEPE DE LA ZERO

 

Nu există loc mai potrivit pentru o expoziție numită ZONE decât noua Bibliotecă Județeană „Costache Sturdza”. Potrivit anunțurilor oficiale ale Consiliului Județean Bacău, instituția s-a mutat în această toamnă în centrul orașului, în clădirea fostului Complex Muzeal „Iulian Antonescu” de pe Str. 9 Mai nr. 7, vizavi de Biserica Precista - un spațiu complet reabilitat și inaugurat pe 17 septembrie 2026. Un spațiu care el însuși se reinventează.

Pe simezele albe, Dragoș Burlacu, născut în 1978 în Bacău, își așază cel mai recent demers creator. Artistul a absolvit Liceul de Artă „George Apostu”, Academia de Artă „Luceafărul” în 2002 și a obținut masterul de pictură la UNArte București în 2008. În 2013 a fost nominalizat la Strabag Art Award și a avut prezențe notabile în numeroase expoziții de grup organizate în Europa.  Practica lui trece prin pictură, desen, colaj și fotografie, fără să se repete. Singura lui constantă este ceea ce rămâne de la o lucrare la alta și-I definește stilul: o mână sigură care retrage pensonul de pe pânză, apoi revine: pune conturul, apoi îl spală cu gri până aproape dispare. Și, indiferent de tehnică, aceeași obsesie: nu termină imaginea, o oprește la o treime, cât să mai respire pe sub pete…

La Burlacu, ZONE nu înseamnă arid, gol, ci resetare fecundă. Biblioteca, prin definiție un depozit de memorie, devine loc pentru o ștergere voluntară a memoriei afective, ca să poți reînvăța să vezi, poate tocmai de aceea, curatoriatul este aerisit, aproape bibliotecar în rigoare: lucrări mari, mult alb în jur, lăsate să respire. Iar dialogul dintre panouri dă titlului sens, pendulând de la figurativ la abstract și înapoi.

Lesne de remarcat – nu numai prin dimensiuni - tabloul Midday light cu cele trei siluete pe canapea și câinele din prim-plan este nucleul vulnerabil al expoziției. Burlacu nu pictează corpul eroic, ci corpul în tranzit, surprins între gesturi. Compoziția este aproape ștearsă. Figurile sunt tratate în griuri spălăcite, fără chip, ca niște fantome fotografice. Peste ele intervine culoarea - pete de turcoaz acid, negru pulverizat, roz și ocru - care nu colorează, ci estompează formele. Câinele, singurul element cald, ocru-roz, ancorează scena în prezent. Imaginea fixează în stop-cadru chiar ideea de lumină de la amiază, acea lumină zenitală care nu mai face umbră, care albește totul și topește conturul. Midday light este un punct energic al zilei, când timpul pare suspendat pe o canapea. Memoria afectivă a unei după-amiezi domestice este ștearsă deliberat, rămâne doar pulsația obsesivă a cenușiului cotidian, spart de flash-uri verzi. Tehnic, tabloul e un mix de pictură în ulei subțire, desen și intervenții cu spray, tipic pentru stilul inconfundabil al artistului.

O altă lucrare, Moon no 2, la fel de remarcabilă, abstractă, este opusul. Dacă prima golește figura, aceasta videază peisajul. Un hățiș de ramuri și tușe caligrafice negre proiectat pe cerul albastru taie o lumină galbenă, oxidată. Nu mai recunoști pădurea, ci doar senzația ei - crengi care se intersectează, pete de roșu și mov care pulsează ca niște semnale fructiforme.

Este pădurea descompusă din jurul Bacăului, văzută noaptea, prin filtrul memoriei. Dacă în prima lucrare lumina era cea care ștergea formele, aici un întuneric blând este cel care recompune ideea de contur. Titlul Moon no 2 sugerează tocmai asta: o nocturnă care nu descrie luna, ci efectul ei - lumina ce sparge peisajul în fragmente lirice.

Cromatica - galbenul bacovian, albastrul de zbor, negrul circular - și execuția cu tușe nervoase, aproape impresioniste, lasă pânza să respire. E latura cea mai liberă a lui Burlacu, unde i se vede cel mai clar determinarea de a nu repeta manieristic  modul lui absolut personal de a-și exprima viziunile. Aici nu-și repetă tușa ca pe o semnătură: fiecare creangă e trasă cu altă apăsare, cu altă viteză, ca și cum ar fi uitat cum a dus-o pe cea dinainte. Mâna nu cade de două ori la fel pe pânză — negrul coboară când gros, când subțire, nicăieri reflex, nicăieri rutină. Mereu alte ZONE. Niciun contur nu-i garantat: lovește cerul altfel la fiecare ramură, de parcă ar reseta mâna la zero înaintea fiecărei linii.

Împreună cu lucrările din seriile DIN DRAGOSTE, LUNA sau sau cu cele din ciclul SUS 1,2,3,  Midday light și Moon no 2 arată ce vrea să spună titlul ZONE: fiecare imagine se circumscrie zonei imaginare, se întoarce la zero și se recompune. Una prin ștergere, cealaltă prin explozie.

ZONE nu este o expoziție despre nimic. Este o expoziție despre cum transformi un spațiu prin sustragere. Într-o bibliotecă nouă, semn al schimbării, Burlacu propune exact ce are nevoie Bacăul cultural acum: o pauză de zgomot, o liniște asurzitoare care permite privitorului să-și amintească simfonii ale căror culori păreau pierdute prin ZONE ascunse ale memoriei. Merită văzută dimineața, când lumina dinspre Precista intră direct pe marmura holului și galbenul se înfige în tablourile de pe simeze la ralanti, transformându-le în memorabile și armonioase fotograme dintr-o realitate paralelă, posibilă și necesară visului. 

 

Info practic:ZONE - Dragoș Burlacu, Biblioteca Județeană „Costache Sturdza”, Str. 9 Mai nr. 7, Bacău. Deschisă până pe 31 octombrie, luni-vineri 8:00-17:00.