Se anunțase inexorabil
pe toate rețelele sfârșitul lumii tocmai când
iar iubeam
dacă tot era pentru ultima oară
(urma să mă pornesc spre prăpastie cu pedala-n podea
cu frâna defectă din naștere)
Oricum n-aveam de gând să rămân în arcadia
mă-nvățasem cu droguri sintetizate din numele tău
trase pe nas în doze mici de vocale șoptite
prin tubulețe din bancnote de-o sută înainte de noaptea polară
și-mi era bine cum arătam în selfi-ul meu
aprig la mânie şi degrabă vărsătoriu de atingeri parșive
oprisem doar să aștept un apel amărât pe skype
de la profesoara de poezie
să-mi confirme că logica îndrăgostirii
e doar o frână de mână trasă prea târziu
după primul sărut cu dispensă de vîrstă
inventat pe network
Ce să regret?
Ultima noapte low cost?
Tot prostul regretă ultima noapte
pichetând cancelaria în greva foamei
să nu rămână corijent la cursul de echilibru
ca un cascador amator de tandre extemporale de adicție
și de convingere
