Un film cu intensitate emoțională fragilă, declarativ, scolastic, demonstrativ, cu multe scene care mizează pe invenții estetice vizuale amatoricești, în ciuda mijloacelor cinematorgafice impresionante. Scenariu schematic, liniar, previzibil, deseori plicticos, cu interpretare lipsită de strălucire. Până și mantra Om Mani Padme Hum e înghesuită într-o secvență abia-abia observabilă, nefructificată simbolic așa cum merită... Bun prilej totuși să ne reamintim capodopere muzicale uriașe. Una peste alta, în pofida uriașei publicități, mi s-a părut un film de nota 6, fără consistența emoțională pe care o așteptam în ilustrarea personalității uriașe a lui Celibidache...Dar, da, n-ai cum să treci pe lângă Cravata galbenă și să te faci că nu există.
E drept, am văzut filme și mai proaste, dar dacă ajungem să comparăm cancerul cu holera, tot vai de capul nostru suntem..
