Maria, Regina României
Filmul Maria, Regina României
(2019) este semnat de Alexis Sweet Cahill, un cineast italian născut la Roma,
cu o carieră construită predominant în zona serialelor TV, a spoturilor
publicitare și a documentarelor¹, iar această formare se observă în
decupajul fragmentat, pe secvențe scurte care ar trebui să accelereze povestea.
În ciuda intenției de dinamizare, rezultatul rămâne într-un registru
ilustrativ, cuminte și excesiv de explicit, fără o viziune regizorală
curajoasă.
Pe aproape două ore, filmul nu își
găsește pulsația. Montajul nu creează ritm, ci comprimă prea mult material
istoric într-o structură încărcată. Pendularea între Bucureștiul de curte și
Parisul dineurilor oficiale devine monotonă, iar Conferința de Pace de la Paris
– care avea potențial de thriller diplomatic – este tratată ca o înșiruire de
scene de salon cu lungimi somnolente.
Din punct de vedere factual,
scenariul este în general corect, dar alunecă în didacticism. Marile figuri ale
momentului – Clemenceau, Lloyd George, Wilson sau Regele George al V-lea – sunt
schematizate și puse să rostească replici de manual. Linia secundară Elena
Chrissoveloni (Iulia Verdeș) – Prințul Carol al II-lea (Anghel Damian) este o
invenție dramaturgică transparentă, introdusă pentru a livra o doză de
melodramă destinată publicului tânăr.
Partitura muzicală, compusă de
Giancarlo Russo și interpretată de Orchestra Simfonică Națională Radio din
Bulgaria², este corect executată, dar supralicitează. Subliniază
fiecare intenție și fiecare emoție în manieră hollywoodiană clasică,
transformând drama politică, pe alocuri, în documentar de gală. Este o
scriitură simfonică tradițională, lirică, bazată pe coarde ample, pian și
inflexiuni de vals, care funcționează ca liant pentru suferința României
devastate, pentru speranța întruchipată de regină și pentru grandoarea
Parisului. Când rămâne discretă, cum se întâmplă în secvențele de la Londra cu
Regele George, devine chiar frumoasă.
Singurul capitol care salvează
vizual filmul este scenografia. Costumele și decorurile, realizate cu filmări
în locuri autentice precum Palatul Cotroceni și domeniul Știrbey, asigură
coerența picturală într-o impresie generală de diluție.
Marea dezamăgire vine dinspre
interpretare. În ciuda unei distribuții româno-britanico-italiene somptuoase,
nivelul este inegal. Se detașează trei excepții: Roxana Lupu în rolul Reginei,
cu dicție impecabilă, postură aristocratică și accent britanic credibil, deși
uneori prea declamativ, tributar școlii engleze de rol istoric; Adrian Titieni
ca Ionel Brătianu, cel mai solid și inteligent construit personaj; și, pe
alocuri, Daniel Plier ca Regele Ferdinand, cu prezență reflexivă și
convingătoare. Restul ansamblului joacă îngroșat, cu frazare bombastică, de tip
cațavencian, și gestică nepotrivită, ca la un examen de școală populară de
artă.
O personalitate de anvergura
Reginei Maria și un moment fondator precum recunoașterea internațională a Marii
Uniri ar fi meritat mai mult decât romantism facil și clișee uzate. Finalul
lasă un gust de inconsistență ușor penibilă, amintind involuntar de rețeta
istorică a lui Sergiu Nicolaescu.
În concluzie, Maria, Regina
României rămâne un film necesar prin intenție – readuce în prim-plan o femeie
de stat care a făcut în două săptămâni la Paris mai multă diplomație decât
întregul guvern în luni de zile – dar neîmplinit ca execuție. Un proiect prea
cuminte ca să fie curajos și prea preocupat de anvergura internațională ca să
devină intim, cu limite regizorale și interpretative greu de ignorat.
Note de subsol
¹ Alexis Sweet Cahill (n. 4 martie
1963, Roma, Italia) este un regizor italian de seriale TV, spoturi publicitare
și documentare. Vezi Wikipedia, Alexis Sweet.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexis_Sweet
² Muzica este compusă de Giancarlo
Russo și interpretată de Orchestra Simfonică Națională Radio din Bulgaria. Vezi
Magic FM, 31 octombrie 2019, Filmul „Maria, Regina României” a câștigat premiul
publicului la Festivalul „Les Films de Cannes à Bucarest”, https://www.magicfm.ro/articol/6490/filmul-maria-regina-romaniei-a-castigat-premiul-publicului-la-festivalul-les-films-de-cannes-bucarest
