bate mai rar
cordul meu încoronat cu stenturi de platină ieftină
poate poate
va urma ceva neîntâmplat
o adiere caldă în luna februarie
cam cum ai învățat pe de rost
ultimul meu volum din colecția de poezii ca pe un
dosar de insolvență existențială
tocmai când
leucocitele bolnave de cancer din carnea textului
transpirat speriat și plin de adolescență ratată
au supraviețuit hrănindu-se cu frunze din toamna trecută
te alint totuși
insectă inoxidabilă cu mandibulă de vanadiu
când adori să savurezi rugina nopților mele
fără algoritmi
așa cum eu te amor
în cioburi de toată frumusețea
