TIMPUL SE CURBEAZĂ DUPĂ GLEZNA EI

 

 

Noaptea trecută mi-a apărut pe ecran un  poem galactic ce zbura sub radar în zona interzisă, pe o frecvență detectabilă doar pentru inorogul din mine, înainte de anestezia finală.

Posibil să provină dintr-o erotic black hole, unde lumina nu mai scapă, unde timpul se curbează după glezna ei, ca un virus activ ce-mi devorează fișierele cu amintiri inutile, după un colaps stelar.

Spre dimineață, vibrația s-a viralizat pe rețelele mele neurale, acolo unde numai ea poate da „Block” și numai ea poate partaja respirația unei altfel de lumi.

Dar n-ar fi păcat?

CONDUC FĂRĂ PERMIS PRIN PROPRIUL COLAPS

 

 

Se anunțase inexorabil 

pe toate rețelele sfârșitul lumii tocmai când

iar iubeam

dacă tot era pentru ultima oară  

(urma să mă pornesc spre prăpastie cu pedala-n podea

cu frâna defectă din naștere)

 

Oricum n-aveam de gând să rămân în arcadia

mă-nvățasem cu droguri sintetizate din numele tău

trase pe nas în doze mici de vocale șoptite

prin tubulețe din bancnote de-o sută înainte de noaptea polară

și-mi era bine cum arătam în selfi-ul meu

aprig la mânie şi degrabă vărsătoriu de atingeri parșive

 

oprisem doar să aștept un apel amărât pe skype

de la profesoara de poezie

să-mi confirme că logica îndrăgostirii

e doar o frână de mână trasă prea târziu

după primul sărut cu dispensă de vîrstă

inventat pe network

 

Ce să regret?

Ultima noapte low cost?

Tot prostul regretă ultima noapte

pichetând cancelaria în greva foamei

să nu rămână corijent la cursul de echilibru

ca un cascador amator de tandre extemporale de adicție

și de convingere

VIZITA BĂTRÂNEI DOAMNE

 

Ce să vezi

Sună cineva la poartă și văd o doamnă pe monitor

Aha o știu

auzisem de ea prin cartier

vine pe nepusă masă

Ba când ești obosit de atâta viață

Ba când ești topit de iubire după vreo fufă cu țâțe mari

Ba când ai chef să apeși pedala-n podea și să zbori cu o sută patruzeci pe autostradă

unde-i vedea cu ochii

 

Nu-i deschid dă-o-n mă-sa de nebună

ieri-alaltăieri un vecin mult mai naiv decât mine

s-a trezit cu ea-n ușă și-a invitat-o în casă

și dus a fost

acu miroase rădăcini de iarbă

 

cică madama nu doarme niciodată după formalitățile standard

cu mâna sub pernă în insomniile ei

cutra îți pune neuronii în stand-by

și ți-i răvășește fără de milă

până nu mai rămâne nimic din mormanul de vise

din care te zbăteai să ieși

bogat celebru și iubit de națiune

Nimic. Nada. Nothing. Niente. Rien de rien.

Nu-i deschid

s-o ia mama dracului

i-am văzut pe sub mantie condicuța cu programări în excel

lângă detectorul cuantic care aliniază planetele

pentru ultima oară

și se pare că e cel mai bun moment

să mă fugărească cu coasa ei oxidată

ca să-mi ia sufletul bine ridat la o plimbare

pe granița dintre albastru și violet

dincolo de tine

să n-apuc să-ți fac ochiuri la micul dejun

dacă ne vedem înainte de anestezia finală