sâmbătă, aprilie 15, 2017

Un gând bun pentru tata

S-a numit Marin Mănescu. I-am aprins o lumânare. Măcar lumină să aibă de la mine, de Paşti. Mi-ar plăcea să-mi dea o palmă ca atunci când m-a prins fumând. O palmă caldă, de tată. Acum, mi-ar zice: Ce-i cu barba aia, băiete? Asta-i viaţa ta? La mine să nu mai vii nebărbierit, auzi? Şi lasă dracului ţigara aia, că-i otravă...A fost un om bun, cu nimeni nu s-a certat, şi-a făcut treaba de dulgher, de soţ, de gospodar, de părinte, de om. mi-e drag. Abia aştept să mă întâlnesc cu sufletul lui, oriunde-ar fi. 

miercuri, martie 08, 2017

Acum aici la graniţă




 Şi când îmi confişti mângâierile
ca un poliţist de frontieră
(oricum îmi e totuna dacă sunt la graniţa vieţii
spre cardinalul in sau spre azimutul out 
la scadenţă 
mi-e egal dacă îngeri sau demoni
îmi strecoară inutil riduri ilegale
în roata de rezervă deja plină cu droguri
parfumuri scumpe de doamnele mele)

Oricât de dur ar fi procurorul
sentinţa finală decide că
tu nu eşti o femeie de toate zilele
eşti o femeie de sărbătoare

vineri, martie 03, 2017

PENDULARE ÎN VIDUL ISTORIC

N-au cum să ştie străinii
dorul păgân de pulberea noastră
convertit
în speranţa că mâine vom câştiga ziua cea mare
şi vom ameţi cataleptic în grădina de vară
unde nu e durere şi nici întristare

Unde se joacă absurdul istoric
ca-ntr-un sufocant experiment house
pe o pantă imprevizibilă care ne fisurează identitatea
 
Navigăm şi tot navigăm în internetul plin de păcate
pierduţi în noi înşine
în timp ce
o cântăreaţă se rade pe cap şi scoate acute de jale
prevăzute-n libretul unei opere
prevestind uşi încuiate atât de absurd
încât nu reuşeşti să-ţi imaginezi începutul
acestei spălări generale de creier

Undeva era o biserică frumoasă
Cutremurul a prăbuşit-o 
dar e la fel de fecioară
acolo
amestecată cu clisa nucleară a neamului

joi, martie 02, 2017

Efectul Bacău

În jurul meu a apărut o groapă
şi mă mir cum am ajuns în ea
eu o particulă subatomică de praf de puşcă
în absurda lună a lui martie

Tocmai eu care eram înconjurat de prieteni
numai buni de cutreierat europele bahice

Şi de necunoscuţi mantelaţi în roşu
pe care nu-ndrăzneam să-i înjur
schingiui ucide împrăştia atunci
când van bueren nu putea făcea diferenţa  
între entităţi cu sporuri emoţionale diverse
pe stadioanele patriei

În jurul meu a apărut groapa asta neagră
în care fac loopinguri tonouri
intru-într-o vrie sinucigaşă
pe direcţia miezului planetei
ca la prima dezvirginare
când căutam în calendar cea mai bună zi pentru a trăi

Molima elegiacă face ravagii
prin moleculele mele obişnuite
cu fiţele culturale ale protipendadei
preaocupată de long life learning  

În groapa mea chiar aici în bacău
în care elitişti aruncă chiştoacele optimismului
sunt un şoarece experimental injectat cu singurătate
protuberanţa aceea de pe ventricolul meu
nu e cancer
e ceva mult mai letal
pare un ultim tango cu femeia perfectă
extras dintr-un răsărit de demult
formăm un embrion al iubirii şi trăim împreună
mereu atenţi la cum aşezăm cuvintele

Dar suntem bine şi aşa
în aerul torid al acestei gropi de gunoi

Să nu ne mai plângem

joi, februarie 23, 2017

Duet de licantropi îndrăgostiţi



Te-auzeam cum foşneai prin cearşafuri
lupoaică albă căutând fericirea.
Norii la care urlam împreună erau atât de amari.
Lupul din mine mă devora pe tăcute.

Dumnezeu să ne ierte,
Ai zis, înainte să plouă.

Dumnezeu nu există,
te-am contrazis,
urmărind traiectoria lunii.
Iubirea mea, da.

Să sperăm, dragul meu,
ai mai şoptit disperat,
să sperăm.
Numai tu poţi face vraja păcatului
Fără să fii pedepsit

duminică, februarie 19, 2017

CÂND VINE VREMEA





Vine o vreme când nu mai contează 
cine şi de unde aprinde lumina
Dinaintea finalului
Nici tăcerile şi nici ploile nu mai contează
Nici moartea frunzelor toamna

Când vine vremea aceea
în zadar călăreşti tastatura
ca un poliţist de frontieră sunând baza pentru ajutoare
în urmărirea nebunului călare pe Rosinanta lui şchioapă

În zadar fumezi tutun învârtit în fotografii alb negru
numai bune de afumat amintirile vechi
În care nimeni nu te poate trece prin noapte
poate doar spasmul vital
care te face să vezi ce faci tu când nu eşti lupoaica otrăvitoare
pândind din tufişuri bicicleta poştaşului care-ţi aduce
permisiunea de a muri

Dar îţi spun când vine vremea aceea
care nu mai contează
tu fumezi doar ca să-ţi termine sufletul de copilărit
sufocat de noaptea corodată de sperma mea tânără.