străzile au cruci cu nume de ieri
ferestre de case bătute în cuie
cu tăcere de scânduri
fumez disperat că vine sfârșitul
timpul stă cu o arsură de gând
cât o sângerare firească
pe tastatura de plastic
torn alcool în mine
poate e ultima oară când te am în minte
carnea se-închide în cicatrice dar va rămâne
o simplă fotografie uitată pe calorifer
sub un magnet
adus din insule unde n-am ajuns niciodată
mai trag un fum ca și cum n-aș mai fi
la un loc bine și rău
la un loc dulce și amar
la un loc yin și yang
la un loc bemoli și becari
la un loc tu și eu în simfonia destinului
------------------------------------------------------------------------------------
Tradus de PERPLEXITY
THE LAST CIGARETTE
the streets wear
yesterday’s names
like plaques on a cross
the windows of houses nailed shut
in the silence of bare boards
I smoke like the world is
about to end
time lingers, burning with thought
like a familiar wound
bleeding across a plastic keyboard
I pour myself a drink
maybe this is the last time
you’ll be on my mind
the flesh heals into a scar, but there will still be
a photograph forgotten on the radiator
under a fridge magnet
from islands I’ve never made it to
I take another drag as if
I’m already gone
good and bad, all at once
sweet and bitter, all at once
yin and yang, all at once
flats and naturals, all at once
you and me, together
in fate’s symphony.
