CORECT, DAR NECONVINGĂTOR

 

 

 Maria, Regina României

Filmul Maria, Regina României (2019) este semnat de Alexis Sweet Cahill, un cineast italian născut la Roma, cu o carieră construită predominant în zona serialelor TV, a spoturilor publicitare și a documentarelor^¹, iar această formare se observă în decupajul fragmentat, pe secvențe scurte care ar trebui să accelereze povestea. În ciuda intenției de dinamizare, rezultatul rămâne într-un registru ilustrativ, cuminte și excesiv de explicit, fără o viziune regizorală curajoasă.

Pe aproape două ore, filmul nu își găsește pulsația. Montajul nu creează ritm, ci comprimă prea mult material istoric într-o structură încărcată. Pendularea între Bucureștiul de curte și Parisul dineurilor oficiale devine monotonă, iar Conferința de Pace de la Paris – care avea potențial de thriller diplomatic – este tratată ca o înșiruire de scene de salon cu lungimi somnolente.

Din punct de vedere factual, scenariul este în general corect, dar alunecă în didacticism. Marile figuri ale momentului – Clemenceau, Lloyd George, Wilson sau Regele George al V-lea – sunt schematizate și puse să rostească replici de manual. Linia secundară Elena Chrissoveloni (Iulia Verdeș) – Prințul Carol al II-lea (Anghel Damian) este o invenție dramaturgică transparentă, introdusă pentru a livra o doză de melodramă destinată publicului tânăr.

Partitura muzicală, compusă de Giancarlo Russo și interpretată de Orchestra Simfonică Națională Radio din Bulgaria^², este corect executată, dar supralicitează. Subliniază fiecare intenție și fiecare emoție în manieră hollywoodiană clasică, transformând drama politică, pe alocuri, în documentar de gală. Este o scriitură simfonică tradițională, lirică, bazată pe coarde ample, pian și inflexiuni de vals, care funcționează ca liant pentru suferința României devastate, pentru speranța întruchipată de regină și pentru grandoarea Parisului. Când rămâne discretă, cum se întâmplă în secvențele de la Londra cu Regele George, devine chiar frumoasă.

Singurul capitol care salvează vizual filmul este scenografia. Costumele și decorurile, realizate cu filmări în locuri autentice precum Palatul Cotroceni și domeniul Știrbey, asigură coerența picturală într-o impresie generală de diluție.

Marea dezamăgire vine dinspre interpretare. În ciuda unei distribuții româno-britanico-italiene somptuoase, nivelul este inegal. Se detașează trei excepții: Roxana Lupu în rolul Reginei, cu dicție impecabilă, postură aristocratică și accent britanic credibil, deși uneori prea declamativ, tributar școlii engleze de rol istoric; Adrian Titieni ca Ionel Brătianu, cel mai solid și inteligent construit personaj; și, pe alocuri, Daniel Plier ca Regele Ferdinand, cu prezență reflexivă și convingătoare. Restul ansamblului joacă îngroșat, cu frazare bombastică, de tip cațavencian, și gestică nepotrivită, ca la un examen de școală populară de artă.

O personalitate de anvergura Reginei Maria și un moment fondator precum recunoașterea internațională a Marii Uniri ar fi meritat mai mult decât romantism facil și clișee uzate. Finalul lasă un gust de inconsistență ușor penibilă, amintind involuntar de rețeta istorică a lui Sergiu Nicolaescu.

În concluzie, Maria, Regina României rămâne un film necesar prin intenție – readuce în prim-plan o femeie de stat care a făcut în două săptămâni la Paris mai multă diplomație decât întregul guvern în luni de zile – dar neîmplinit ca execuție. Un proiect prea cuminte ca să fie curajos și prea preocupat de anvergura internațională ca să devină intim, cu limite regizorale și interpretative greu de ignorat.

Note de subsol

¹ Alexis Sweet Cahill (n. 4 martie 1963, Roma, Italia) este un regizor italian de seriale TV, spoturi publicitare și documentare. Vezi Wikipedia, Alexis Sweet. https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexis_Sweet

² Muzica este compusă de Giancarlo Russo și interpretată de Orchestra Simfonică Națională Radio din Bulgaria. Vezi Magic FM, 31 octombrie 2019, Filmul „Maria, Regina României” a câștigat premiul publicului la Festivalul „Les Films de Cannes à Bucarest”, https://www.magicfm.ro/articol/6490/filmul-maria-regina-romaniei-a-castigat-premiul-publicului-la-festivalul-les-films-de-cannes-bucarest

ULTIMUL FUM

 

 

străzile au cruci cu nume de ieri

ferestre de case  bătute în cuie

cu tăcere de scânduri

 

fumez disperat că vine sfârșitul

timpul stă cu o arsură de gând

cât o sângerare firească

pe tastatura de plastic

 

torn alcool în mine

poate e ultima oară când te am în minte

carnea se-închide în cicatrice dar va rămâne

o simplă fotografie uitată pe calorifer

sub un magnet

adus din insule unde n-am ajuns niciodată

 

mai trag un fum ca și cum n-aș mai fi

la un loc bine și rău

la un loc dulce și amar

la un loc yin și yang

la un loc bemoli și becari

la un loc tu și eu în simfonia destinului

------------------------------------------------------------------------------------ 

 Tradus de PERPLEXITY

THE LAST CIGARETTE

the streets wear yesterday’s names
like plaques on a cross
the windows of houses nailed shut
in the silence of bare boards

I smoke like the world is about to end
time lingers, burning with thought
like a familiar wound
bleeding across a plastic keyboard

I pour myself a drink
maybe this is the last time
you’ll be on my mind
the flesh heals into a scar, but there will still be
a photograph forgotten on the radiator
under a fridge magnet
from islands I’ve never made it to

I take another drag as if I’m already gone
good and bad, all at once
sweet and bitter, all at once
yin and yang, all at once
flats and naturals, all at once
you and me, together
in fate’s symphony.