Bine că Celsius nu-i Farenheit!

  BACĂU, România 

17:41, 28.06.2026 

Țțțțțț!

Mai cald ca astă iarnă!
Asta-i temperatura la umbră, în curte! Eu sunt la 72 de grade Farenheit, dar mă hidratez cu Heineken...

DRAMOLETĂ DIN CARTIERUL DE NORD

  

te făcusem din resturi de sâmbătă

din ce în ce mai mult tu lângă mine și tot mai mult în mine

îți făceai loc printre ziduri neterminate să mă  umpli

cu păcate până la explozie

 

dormeam în durerile mele legat la perfuzia cu iluzii

nu știam cine-mi  trimite semne de acces interzis

din insectarul cu fluturi albaștri

pentru noaptea de unică folosință

 

pleoapele mi s-au dezlipit

abia când te-am deslușit printre aripi

în agenda cu îngeri

 

pesemne am plâns rușinat

căutând iertare printre cearșafuri pătate cu poeme sterile

la numărarea zilelor mele fără de uși

prin care se strecoară hoțește dezastrul de toamnă

în refugiul lumilor mele

din care-ți iei zborul

 

păstrez: resturi de sâmbătă / ziduri neterminate / insectar

Restul e decor

CRAVATA GALBENĂ

 

Un film cu intensitate emoțională fragilă, declarativ, scolastic, demonstrativ, cu multe scene  care mizează pe invenții estetice vizuale amatoricești, în ciuda mijloacelor cinematorgafice impresionante. Scenariu schematic, liniar, previzibil, deseori plicticos, cu interpretare lipsită de strălucire. Până și mantra Om Mani Padme Hum e înghesuită într-o secvență abia-abia observabilă, nefructificată simbolic așa cum merită... Bun prilej totuși  să ne reamintim capodopere muzicale uriașe. Una peste alta, în pofida uriașei publicități, mi s-a părut un film de nota 6, fără consistența emoțională pe care o așteptam în ilustrarea personalității uriașe a lui Celibidache...Dar, da, n-ai cum să treci pe lângă Cravata galbenă și să te faci că nu există.

E drept, am văzut filme și mai proaste, dar dacă ajungem să comparăm cancerul cu holera, tot vai de capul nostru suntem.. 

 https://suno.com/s/7mkzMUshDGEBmWEL

 

 

EXPLORATORUL

 

cei mai mulți stăteau lângă foc

numărând aceleași stele
ca pe niște datorii vechi neachitate

aceeași factură de apă vie
aceeași taxă de drum prin destin
aceleași povești despre lupii din ei
nehrăniți cu lupoaice duioase

care nu mai veneau de ani întregi

ca altădată

 

cei mai mulți se-ncălzeau cu ziua de ieri

dar mereu se găsea cineva

care privea muntele
ca și cum dincolo de vârf
se ascundea o greșeală a lumii

 

grupul celor mulți îl numise nebun

dar el distila în plexul solar oxigenul din celulele sale

și își lua zborul îmbătrânind frumos

de pe piatra cea mai apropiată de flăcări

ca un eșec memorabil

 

dispărea încet în propriul orizont de mirate și ucigătoare iubiri

și iarba creștea peste el până la genunchiul cerului

se usca

numele lui dizolvându-se

într-un adio fericit

INTERZIS ÎN TOATE DIRECȚIILE

Se privesc fix în pupile acolo

în intersecția unde nimeni nu are prioritate

unde e uluire vară durere

lucruri ce nu se sfârșesc nici în orgasm

nu au margini fără să ardă

doar luminează lumea cu absolutul lor din amintiri 

la ofertă

 

în magazinul de minuni al lumii

ea strălucește orbitor pe reclama

despre incendii solare

unde el reinventeză oxigenul

și se topește sub intensitatea culorilor

de ziua lor

 

ea face o vrăjitorie și el frânează brusc

la intersecția cu acces interzis

să trimită un mesaj chinuitor de vătămare

din culpă

 

Dacă trecem de semafor și eu mor

tu rămâi o bibliotecă disperată în orașul ăsta pustiu

unde frigul absolut al cifrei unu

nu poate deveni doi