STARE DE OM (SUB RADAR)

 

 

Am avut o epifanie: ea NU este femeie.

Este stare de om. Este starea mea de bogăție absurdă,

când restul lumii declară falimentul poveștii,

împlinirea care doare cât o mângâiere finală,

după ce s-a produs accidentul dintr-o eroare de traiectorie.

Cred că ăsta-i motivul

pentru care refuz să mai exersez nemișcarea

și tăcerea...

Consecința nopții trecute:

îmi arde sufletul într-un autodafe cu parfumul ei

încă doar închipuit.

Sufocat așa, în loc să mă fac cenușă,

mi-au crescut  aripi.

Le împart cu ea și, fiecare cu aripa lui,

hai la zborul de dimineață!

TIMPUL SE CURBEAZĂ DUPĂ GLEZNA EI

 

 

Noaptea trecută mi-a apărut pe ecran un  poem galactic ce zbura sub radar în zona interzisă, pe o frecvență detectabilă doar pentru inorogul din mine, înainte de anestezia finală.

Posibil să provină dintr-o erotic black hole, unde lumina nu mai scapă, unde timpul se curbează după glezna ei, ca un virus activ ce-mi devorează fișierele cu amintiri inutile, după un colaps stelar.

Spre dimineață, vibrația s-a viralizat pe rețelele mele neurale, acolo unde numai ea poate da „Block” și numai ea poate partaja respirația unei altfel de lumi.

Dar n-ar fi păcat?

CONDUC FĂRĂ PERMIS PRIN PROPRIUL COLAPS

 

 

Se anunțase inexorabil 

pe toate rețelele sfârșitul lumii tocmai când

iar iubeam

dacă tot era pentru ultima oară  

(urma să mă pornesc spre prăpastie cu pedala-n podea

cu frâna defectă din naștere)

 

Oricum n-aveam de gând să rămân în arcadia

mă-nvățasem cu droguri sintetizate din numele tău

trase pe nas în doze mici de vocale șoptite

prin tubulețe din bancnote de-o sută înainte de noaptea polară

și-mi era bine cum arătam în selfi-ul meu

aprig la mânie şi degrabă vărsătoriu de atingeri parșive

 

oprisem doar să aștept un apel amărât pe skype

de la profesoara de poezie

să-mi confirme că logica îndrăgostirii

e doar o frână de mână trasă prea târziu

după primul sărut cu dispensă de vîrstă

inventat pe network

 

Ce să regret?

Ultima noapte low cost?

Tot prostul regretă ultima noapte

pichetând cancelaria în greva foamei

să nu rămână corijent la cursul de echilibru

ca un cascador amator de tandre extemporale de adicție

și de convingere