Printre iluzii, oftaturi și lamentații, dezbaterea despre destinul Centrului de Cultură din Bacău permite evaluarea activității de peste trei decenii care s-a desfășurat aici pentru susținerea și creșterea nivelului intelectual al unui important segment din populația Bacăului.
De-a lungul acestor ani, am avut onoarea și bucuria de a fi martorul implicat al eforturilor acestei instituții înființate la fosta Casă de Oaspeți a PCR în chiar primele luni de libertate spirituală a românilor. Scopul statutar declarat al acestei instituții (singura rămasă activ în spațiul cultural românesc actual!) a fost și este inventarea unor modalități atractive pentru modelarea în spiritul epocii al gustului de tip european pentru frumos, adevăr și valoare al concitadinilor noștri. Zeci de ani, Centrul Apostu a purtat cu tenacitate (și încă o face!) stindardul calității absolute în artă, cunoaștere, creativitate și talent, recunoscut și apreciat nu numai pe plan local, ci și în spațiul greu accesibil al lumii culturale europene.
Niciodată, dar niciodată, nimeni n-a fost împiedicat să intre când vrea la Centru, să vadă Parcul cu statui, sau să participe la vreun eveniment, fie spectacol, conferință, lansare de carte, dezbatere, recital, expoziție și câte altele din oferta programelor gândite cu pasiune și dragoste de semeni, pentru bunăstarea lor spirituală.
Da, poate că elita intelectuală a avut o vizibilitate mai accentuată în ochii opiniei publice, poate că artiștii, scriitorii, creatorii de toate felurile și-au impus numele cu majuscule în prestigiosul periodic Vitraliu sau pe afișele manifestărilor organizate de Centru. Dar, să recunoaștem, acesta este rolul elitelor într-o comunitate: să fie cunoscute și recunoscute ca valori ce iluminează cu spirit epoca în care trăiesc. Să provoace și să inspire ființe care încă nu și-au descoperit valorile umane profunde și valențele talentelor lor ascunse.
La Centrul Apostu au fost și sunt organizate activități culturale și educaționale nu doar pentru elita intelectualității din urbea bacoviană. Acestea sunt utile și elevilor, studenților, tinerilor, seniorilor iubitori de artă, literatură, istorie și tot ce înseamnă artele spectacolului. Dar, ce să vezi, minunata natură umană face ca nu toți oamenii să aibă gusturi și preferințe similare, așa că fiecare alege locul și evenimentul care îi aduce un plus de cunoaștere sau îi lărgește orizontul cultural și cel afectiv într-un anumit domeniu.
Din toate comentariile viralizate de acest subiect, rezultă că marea problemă a accesibilității publicului la manifestări este GARDUL de la stradă al instituției, gard de fortăreață masivă, construit din plăci grosolane de beton, suplimentat cu o protecție înspăimântătoare de sârmă ruginită care amintește de ghimpii ideologici ai Epocii de aur. La ora actuală, intrarea în curtea Centrului se face printr-o poartă laterală discretă, aflată pe o străduță laterală ascunsă privirilor. Rezolvarea gâlcevii iscate de accesul larg al poporului la așezământul Apostol e una rapidă, ieftină și eficientă: declanșarea unui concurs de idei destinat artiștilor vizuali și arhitecților care să propună idei pentru:
1. 1. Proiectarea unei intrări elegante din Str. I.L. Caragiale
2. 2. Decorarea plastică a gardului rămas (eventual cu pictură urbană pe modelul excepționalelor lucrări apărute de curând pe fațadele clădirilor din Bacău).
Sper din tot sufletul că tânărul nostru primar modernizează Bacăul cu cele mai bune intenții și cu privire la viitorul acestui unic lăcaș de iluminare spirituală din arealul românesc.
Generoasele spații ale Grădinii cu statui, cel al Muzeului de Artă Contemporană, al Bibliotecii și cel al Sălii de Marmură trebuie să-și păstreze statutul referențial care l-a consacrat ca ferment intelectual energic, specific artei și culturii municipiului Bacău la standarde europene.
