Acu un minut am vorbit cu prietena mea Argelia Ledermann, elveţianca de origine braziliană, care, din 11 ianuarie 1990 ajută nenorociţii români cu minuni, prin asociaţia pe care şi-a creat-o. ESPOIR ROUMANIE a organizat sute de transporturi de"ajutoare" ( nu vă puteţi imagina cîte miloane de obiecte, cîţi bani, dar, mai ales cîtă grijă, cît suflet, au ajuns la cei în nevoie!), dar a rezolvat cazuri imposibile de sănătate, susţine copiii fără părinţi ai României să urmeze studii şi sprijină contacte culturale. Nimic nu-i este imposibil Argeliei, nici măcar limba română. Casa ei din Yens - un sătuc la cîţiva Km de Lausanne, este permanent plină de români care stau acolo în aşteptare. Pînă intră la vreo operaţie medicală care costă zeci de mii de euro, pînă găsesc ceva de muncă în Suisse, pînă apar analizele, românii din Bacău sunt invitaţii Argeliei. Oameni cu suferinţe de care noi preferăm să nu ştim, fără mîini, cu boli incurabile la noi, consideraţi - în România - handicapaţi sau pierduţi pentru soceitate, şi-au găsit alte vieţi datorită acestei femeipentru care OMUL chiar semnifică OM.
Cînd am sunat-o să-i spun că mi-e dor de ea, era într-un depozit la ea acolo, în aşteptarea unui camion care urmează să aducă cine ştie ce lucruri a mai adunat ea pentru sinistraţii din judeţul Bacău.
Argelia are peste 70 de ani (n-o să-i convină că spun asta!), dar o energie uriaşă o ţine mereu dreaptă, în acţiune, cu zîmbetul pe buze, a la suisse. Nu se vaită never, nu-i obosită şi nu-i e foame. Nu există pentru ea întrebarea "Ce să fac?". Ea are răspunsuri.
Am ţinut să spun toate astea despre Argelia Ledermann ca să se ştie că, în timp ce noi plecăm în concedii, facem weekend-uri cu grătare şi şpriţuri, ne plîngem de căldură sau de singurătate, undeva, într-un sătuc din Elveţia, o femeie încarcă un camion de ajutoare pentru sinistraţii noştri.
Cînd am sunat-o să-i spun că mi-e dor de ea, era într-un depozit la ea acolo, în aşteptarea unui camion care urmează să aducă cine ştie ce lucruri a mai adunat ea pentru sinistraţii din judeţul Bacău.
Argelia are peste 70 de ani (n-o să-i convină că spun asta!), dar o energie uriaşă o ţine mereu dreaptă, în acţiune, cu zîmbetul pe buze, a la suisse. Nu se vaită never, nu-i obosită şi nu-i e foame. Nu există pentru ea întrebarea "Ce să fac?". Ea are răspunsuri.
Am ţinut să spun toate astea despre Argelia Ledermann ca să se ştie că, în timp ce noi plecăm în concedii, facem weekend-uri cu grătare şi şpriţuri, ne plîngem de căldură sau de singurătate, undeva, într-un sătuc din Elveţia, o femeie încarcă un camion de ajutoare pentru sinistraţii noştri.
Vedeti voi fratilor, trebuie sa fim ajutati in continuare chiar si dupa aproape 20 de ani de la marea , mica sau ce fel o fi fost revolutia asta a noastra. Nu-i bine , bei fratilor, nu-i bine deloc . Suntem varza , nu stim sa ne ajutam , nu vrem sa ajutam pe altii , nu suntem capabili sa realizam ca trebuie sa fim ajutati de noi insine in primul rand .
RăspundețiȘtergereE imbarligata rau chestia asta . BRAVO DOAMNEI respective , e de apreciat si trebuie sa-i multumim in cor, dar nu-mi convine situatia asta.
Macar de mai aveam si noi ceva alegeri locale ... sa vezi ce ajutoare cu plasute si pungute duceau lupii astia canini de potiticieni cu 7 capete la sinistrati, asa acum stau pe uscat ca nu le mai pasa .
Si eu sunt ca si voi tampit si dobitoc ca nu fac nimic acum dar macar cred eu, am inteles care-i treaba, sau incerc sa inteleg.Fratilor suntem de rasul rasului, daca nu facem ceva o sa murim cum cred altii ca suntem .....
harpon: E o lehamite generală, un leşin naţional generat de un soi de egoism pe care nu ştiu de unde le-am dobîndit, noi, cei care ne consideram pînă mai acum cîţiva ani "cea mai ospitalieră naţie de pe pămînt". Nu ştiu dacă v-amintiţi expresiile clasice: "bunul simţ funciar al românului", "bunătatea sufletului românesc", "generozitatea poporului nostru", "românul săritor la nevoie", etc. Ce vorbe mari!!! Cred că de la Cernobâl ni se trage schimbarea. Sau de la H5N1...
RăspundețiȘtergereBun si care-i rezultatul? Vezi ca suntem neam de critici? Tot nici un rezultat nimic. Vorbim si nu rezolvam nici o chestie. Lasa ca trimite elvetianul un camion si francezul niste treburi, iar noi trebuie sa ne antrenam sa ne batem pe ele . Oricum nu o sa fim multumiti de nimic , ca nu va fi nici un ajutor la standardul nostru . Niste fraieri... fratioare . Asta-i soarta noastra de caprari...
RăspundețiȘtergereAveti dreptate domnilor. Da suntem asa cum spuneti voi , dar nu e chiar asa. Se mai fac campanii de ajutorare, mai sunt unii care doneaza pentru sprijinul celor napastuiti. Sa nu pictam totul in pasteluri morbide. Ne facem singuri un deserviciu.
RăspundețiȘtergereSubscriu la toate comentariile, sunt de aceeasi parere cu antevorbitoriimeiminunati.
RăspundețiȘtergereTrebuie sa priceapa doamna din elvetia ca e bine ce face si ii multumim mult. BRAVO MISS ARGELIA LEDERMANN, THANKS FOR EVERYTHING!!!
sarmis: Doamna din Elveţia a priceput de mult! Noi n-am priceput încă!
RăspundețiȘtergere