Comăneştiul e cunoscut ca o aşezare de oameni cuviincioşi şi sănătoşi la cap. Cu mici şi nesemnificative excepţii.
Cam tot pe vremea asta, să fie anul, cînd în cochetul orăşel cunoscut pentru minele lui de cărbune, s-a auzit o bubuitură cumplită care-a făcut munţii şi văile să vuiască şi termopanele să zdrăngănească înfiorător. Au venit televiziunile, presa, autorităţile şi-au dat cu presupusul, iar organele genitale abilitate au făcut cercetări ca să afle cauza cumplitului tunet. În urma anchetei, au rămas doar presupuneri. Se ştie mai bine ce NU a fost cauza, decît ce a fost. N-a fost fulger, n-a fost explozie, n-a căzut nici un avion ( în ziua aia se-ntîmplase că nici un supersonic nu survolase zona), n-a fost prăbuşire de munţi sau erupţie vulcanică, iar radarul militar de la Bacău nu a semnalat nici un obiect extraterestru. Dar de auzit, pe o rază de vreo douăzeci de kilometri, toată lumea cu urechi a jurat că i-au ţiuit timpanele minute-n şir după bubuială. N-a fost depistată nici o urmă materială, vreun crater, vreun nou lac, sau altceva. Nu se ştie nici dacă au fost americanii, sau ruşii, sau ungurii.
Ei bine, astăzi, 29 august 2008, pe la ora 17 şi 31-32 de minute, sinistrul zgomot s-a repetat. Iată ce mi-a relatat prin telefon un martor credibil de la faţa locului:
" Eram pe balcon şi mă uitam pe o revistă de modă. Trecuse de ora cinci jumate şi-mi fumam ţigara de la ora respectivă, cînd, s-a auzit un tunet sinistru, care a durat trei patru secunde, cam aşa: BBUUUUUUUM! Cu majuscule. Pe cer nu s-a văzut nimic, era senin. Geamurile au vibrat. Cînd s-a terminat vuietul, a urmat un al doilea, de aceeaşi intensitate şi cam de aceeaşi durată, cred. M-am speriat şi am coborît repede la o vecină care stă la curte. Cîinele se pitulase în fundul coteţului şi tremura. Găinile se uitau ca proastele în jur iar o pisică se cocoţase în corcoduş. Vecina ieşise din casă cu părul ud - tocmai se vopsise - şi, cînd m-a văzut, a ţipat: Aţi auzit, doamnă? Ferească Dumnezeu! Ia uite dracu de pisică unde s-a urcat!
Ne-am apucat să comentăm că ce-o fi, ce-o fi, că, oricum, ceva trebuie să fie. Şi a urmat cam la zece minute după al doilea bubuit, un al treilea, tot aşa BBUUUUUUUM! Ce pot să spun, am şi eu o vîrstă, am făcut o facultate, am dat pînă acum şase generaţii de elevi, am văzut multe la viaţa mea, dar aşa ceva, să-mi tremure genunchii, n-am mai pomenit. "
...Aşadar, cam asta se întîmplă din cînd în cînd la Comăneşti şi nimeni nu-i în stare să formuleze o explicaţie, deşi suntem trecuţi deja în mileniul trei.
Ruşine, domnilor, ruşine autorităţilor şi guvernului şi tuturor celor pe care-i plătim ca să ne asigure liniştea!
Preferăm explicaţii bubuitoare, decît bubuieli misterioase.
Şi cînd colo, ce primim? Inexplicaţii! Înc-o dată, ruşine!
codrin
RăspundețiȘtergereAugust 30th, 2008 at 12:24 am
Nava-mama a martienilor aflati la Comanesti de 3500 de ani, stationata in singura parcare subterana din judetul Bacau, incearca sa porneasca motoarele, cam o data pe an. Pentru ca noile generatii de omuleti verzi aparute in ultimele sute de ani si-au dat seama ca se afla pe o planeta populata de fiinte inapoiate, gata oricand sa se autodistruga, si acum vor sa se intoarca pe Marte, la ei acasa… Din cauza amortelii si a benzinei combinate cu apa sigur ca motoarele bubuie, dau rateuri, iar martienii sunt nevoiti sa astepte pana li se reincarca bateria, adica anul viitor. Cand o sa le porneasca motoarele la nava o sa aflam exact ce si cum, daca ne va folosi la ceva. Eu cred ca nu. Bum ! Ma duc sa ma culc… si ma bucur ca nu e in Bacau nava respectiva…Noapte buna, martieni si oameni !
Codrin: Mi-a plăcut prea mult comentul, de-aia e şi aici, preluat de la maestrul Răzvan. SF-ul tău, plin de imaginaţie şi ironie simpatică, are, întîmplător, şi o altă legătură cu realitatea. Prin 1969, în vărful Goanţei, gogoloiul ăla împădurit, de vreo 150 de metri din mijlocul oraşului, au fost amplasate nişte căsuţe de camping. Erau din lemn, şi aveau două paturi.Erau perfect sferice. Cine ajungea în poiana de unde se vede Valea Trotuşului pînă la Adjud, nimerea în plină tabără de ozeneuri. Iar noi, copiii, ne jucam de-a marţienii. Imitam imponderabilitatea şi comunicam între noi cu ghinde pe post de microfoane şi flori de păpădie la urechi. Cosmosul era la modă, iar între noi şi cer, nu era nimic. Pe 21 iulie 1969 tocmai văzuserăm în direct, alb negru, primii paşi pe lună ai lui Neil Armstrong.
RăspundețiȘtergereAvertismentele gingaşe ale extratereştrilor subpământeni din triunghiul Comaneştilor sunt un fenomen paranormal experimental, un instrument persuasiv al fricii cu care se manipulează populaţia paşnică şi orătăniile din ogradă... Prea mult pitoresc şi firesc, anacronic cu stresul general naţional din dotare, iar oamenii aceia să se trezească la realitate, să se-nverzească şi ei, sărmanii, că debordează de normalitate! Unde se cred, pe Marte, în Eden?? Tatabuum!! Să dea şi ei în tahicardie şi apoplexie, ce atâta linişte şi pace acolo, nu? The end of the world! Cine deţine adevărul, să ţină secret şi să nu dezvăluie nimic! Desperado, că aşa-i tradiţional... Întreb şi eu patetic : dacă scormoneşti cauza, nu rişti ca mâine “to be or not to be” comăneştean? That is the question. E doar un gând personal, procedaţi deci în consecinţă... (:D) Asta-i my story.
RăspundețiȘtergereGlumesc intertextual variaţional, că n-am idee ce explozii se tot produc în acea zonă şi mă-ntristează, pentru că localnicii nevinovaţi nu merită sperieturile astea misterioase şi de calibru, săracii! :)
Dacă articolul nu e o ficţiune, comment-ul meu e cu siguranţă.
Doina
Stau si cuget pamanteneste ca sigur e ceva potential la Comanesti de l-au ales extraterestii. Oare cat e metrul patrat de pamant acolo?
RăspundețiȘtergereAnonim: Cu siguranţă că e ceva "potenţial" în zonă, de vreme ce eu am văzut lumina zilei acolo.:))
RăspundețiȘtergereLa suprafaţă, metrul pătrat e între 30 şi 80 de euro, depandă de plasare.
La subteran, e sigur mai scump, avînd în vedere că încă mai e ceva cărbune...Cîndva se vorbea şi de un zăcămînt de uraniu, iar petrol se scoate la greu de prin împrejurimile oraşului.