Nu ştiu de ce, pe la ora 22 şi 13 minute, mi-a venit în minte poezia
asta a lui Mircea. Sau poate ştiu. Pentru că a mai trecut o afurisită de zi.
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rostşi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!
Stimabile , e superba ideea de a mai publica si poezii de calitate, cu asemenea incarcatura. Si creatiile tale sunt de mare tinuta, si cred ca trebuie sa mai publici si tu ceva de-al tau . Imi place poezia lui Dinescu iar poezia ta e tot asa de puternica . Am citit poezie de Val Manescu si primele versuri la care alerg dupa cele semnate de MD sunt : “Nu vei iubi. Nu vei urî. Îmi vei spune unde-i greşeala” si inainte de asta “ei îţi vor întinde laţuri. Ei te vor ademeni/ cu femei, cu muzici, cu vin,/ vor da pietre cu praştia,/ gloanţe cu arma,/ dar tu vei rămâne neînduplecat pe culmea zidului,/ şi vei fuma.// Necontenit vei fuma iarba de dragoste”. Aceste minunate versuri manesciene, completeaza fericit , ideea de frumos, la aceasta postare.
RăspundețiȘtergereSarmis: Aprecierile Dumneavoastră mă flatează profund. Teamă mi-e că Păsăroiul va ajunge cu capul spart, la urgenţă, şi ulterior va sfîrşi într-un sanatoriu TBC de la atîta fumat iarba de dragoste...
RăspundețiȘtergere