NEBUN CU RIGOLĂ

Oprescu e nebun, Oprescu e nebun, ura drăguţa mea, Oprescu e nebun. Ştiţi cîntecul? Mi-a venit să-l fredonez cînd am auzit că schimbă bordurile prin centrul Capitalei. Şi l-am mai văzut şi argumentînd, beat sau nebun, că el nu pune noi borduri, ci le înlocuieşte pe alea vechi care-abia au fost schimbate, dar sunt făcute din acelaşi material cu cele dinainte, care, deasemenea, fuseseră scoase pentru că trebuiau înlocuite alea care tocmai fuseseră puse, deoarece tot din beton erau făcute.
Dacă pe studiul de fezabilitate s-a plătit suma de 200 de mii de euro, care înseamnă 5-7 la sută din valoarea proiectului, ia faceţi socoata cît va costa operaţiunea propriu-zisă. Dar nervii, mizeria şi disconfortul generate de un nou şantier în inima Bucureştiului, cît vor costa?
În loc să termine dracului de refăcut Centrul Istoric aflat în mocirlă de douăj de ani, în loc să bage-n lucru străzi fără canalizare, pavate cu glod, în loc să dea bani pe niscai parcări supra sau subterane, doctorul s-a ţăcănit. Vrea borduri din granit. Cu rigolă. În plină criză.
S-a urcat scroafa-n copac şi nimeni n-o vede. Ori io nu-s normal şi văd cum se cacă scroafa în capul nostru?
Iupiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!

PASAJ DE CĂCAT CU CU LINII DE ÎNALTĂ PROSTIE

Asta cu pasajul, n-o mai comentez. E clar pentru toată lumea că forţele malefice ale Universului şi-au dat mîna şi au pus la cale apariţia pe Pămînt, în Europa, în România, a celui mai mare cretin posibil. Mare şi fără nici un neuron. Nici cît miliţienii.

Să te caci de rîs cu spume.

SEX PE DEŞĂLATE LA FUNDUL MOLDOVEI

Ceea ce veţi citi mai jos este un document înaintat justiţiei române pe care l-am primit de la Bianca. Ea conţine tragedia unui bărbat transpusă într-o capodoperă de plîngere penală care ne dezvăluie încă o dată, dacă mai era nevoie, cît de mare e grădina lui Dumnezeu.

POEMUL DE SÎMBĂTĂ

M-am gîndit că nici un poem nu poate produce înţelepţilor mei cititori o satisfacţie mai intelectuală decît lectura unor giuvaeruri de prostie confecţionate de minţile îmbîrligate ale urmaşilor noştri. Ia vedeţi ce ne-aşteaptă:

• Desi pierd lupta, taranii lui Rebreanu au unele mici satisfactii
cum ar fi: uciderea boierului Iuga, arderea conacelor, etc.

A fost la fel ca în istoria cu Romeo si Julieta care au supt la o
leoaica.
• 
Personajul lui Camil Petrescu are constiinta pura, dar încarcata.
El priveste retrospectiv spre viitor si se izoleaza de cei din
jur sinucigându-se.
• 
La sfârsitul romanului Ana Karenina îsi curma zilele, ramânând în
continuare o mama buna.

Substanta cenusie este mai proeminenta la copii care
pe masura ce cresc se împutineaza.

Ionel s-a urcat pe un cal, a pus toba de gât si goarna la gura; cu
o mâna batea toba, cu cealalta sufla cât putea în goarna.

Trubadurii aratau si calitatile unei fete sau ale altui obiect.

Principiul soneriei este ca apesi afara si se aude înauntru.
• 
Anotimpurile care apar mai des în opera acestui mare poet al
naturii sunt: primavara, vara, toamna si iarna.
• 
Dupa moartea parintiilor sai, Creanga si-a trait viata în continuare
pâna în ultimii ani ai vietii lui.
• 
Din cauza conditiilor grele, Eminescu a murit de foame toata viata.
• 
Rebreanu ne înfatiseaza în "Padurea spânzuratilor" o
padure plina cu pomi în care spânzuratii tin loc de crengi.
• 
Poetul cânta 
satul de care nu te mai poti desparti
odata ce l-ai parasit.

Datorita faptului ca Lapusneanu chinuia pe boieri taindu-le nasul,
urechile, mâinile etc., el le-a devenit antipatic acestora.

Toma Alimos se razbuna pe boierul Manea care l-a
ranit mortal pe la spate cu ajutorul lasitatii.

Lapusneanu era un tiran care gasea placere în
schingiuiri adica avea cruzime statica.

Mama lui Niculaies murise din frageda copilarie.

Si atunci Ana se prabusi de pe abisurile fericirii.
În "Miezul verii" femeia tine în brate un copilas de
tâta care alearga în goana spre fântâna.

Bozan n-a murit ca altii în lupta, ci când voia sa fuga, murise.

În secolul al XV-lea limba vorbita de popor era
considerata vulgara si n-o vorbea nimeni.

Întâmplarile povestite s-au petrecut vara trecuta,
în mai!
exact într-un satulet oarecare.

Si asa, dând de bucluc taranul din "Arendasul român"
pleaca multumit acasa.

Felix si Otilia fiind lipsiti de dragoste paterna si-o acordau
reciproc.

Conflictul nuvelei se termina la început cu moartea eroului.

Ienachita Vacarescu a lasat urmasilor sai Vacaresti un testament
scris într-un ritm saltaret.

La noi, berzele se înmultesc înca din zbor.

Abia atunci îndragostitul vazu ce scrie pe geamul
cunoscutei florarii:"Flori".

Arendasii fara mila storceau pe tarani pâna la ultimul bob de grâu.

Asa e omul: nu-i vine sa creada ca moare pâna nu închide ochii...

Padure virgina este o padure în care mâna omului n-a pus niciodata
piciorul.

Toate comitetele au început sa se retraga atunci ca sa treaca timpul.

Strutul baga capul în nisip când e pericol ca acolo are el ouale si
sa-si ia ramas bun de la ele.

Patria a trecut prin mai multe modificari ca: trestie, plop,
stejar, adica din epoca de formare pâna la cea de neclintire, socialism.

Tara noastra a fost macinata de lupte externe.

Azi luptam pentru îmbunatatirea cât mai profunda a trecutului si
pentru realizarea a cât mai multe contradictii în prezentul tot mai luminos.

Limba nu ne-a putut-o lua, pentru ca, vorba poetului, "e o comoara
în adâncuri înfundata, pe mosie revarsata".

Poporul român s-a format prin casatorirea barbatilor romani cu
fetele dacilor si invers.

Vazând-o singura pe drum pe Vitoria, taranul a avut impresia ca e
nemaritata si s-a comportat în consecinta.

Caragiale este autorul schitelor si nuvelelor sale, ca sa nu mai vorbim de teatru.

Cea de-a doua faza a creatiei lui Eminescu s-a deosebit de prima si
a urmat dupa aceasta.

Romanul "Rascoala" culmineaza la sfârsit cu un deznodamânt tragic.

In poezia lui Topârceanu gâzele, gândacii si
insectele, cum e cotofana, stau de vorba: "Ce ne facem fetelor ?".

Cruciadele sunt niste razboaie organizate de
papalitatea nobilimii din orientul de apus pentru cuceriri de
teritorii.

Ludovic al XVI-lea era regele tarii. El tinea cu Franta deoarece
era bun prieten cu Danton. Taranimea era împotriva Frantei deoarece
Franta voia sa ocupe tara lor. Insurectii din Paris auzind
ca Ludovic al XVI-lea tine cu Franta, la 1 august 1792 au propus
sa fie spânzurat.
Franta devine republica!

Cosbuc cânta fetele care vin la râu cu fusta ridicata pâna la brâu.

Pasa Hassan este rugat de Mihai sa lupte ei amândoi,
dar el fuge miseleste si se lupta prin intermediul ostilor.

Viata albinelor e primejduita mereu de insecte ca :
tântarul, viespea, soarecele si ursii care se urca în fagi unde
sunt albinele strânse în colonii si depun miere.

Mie îmi plac povestile -scrie un elev de 10 ani-
fiindca au în ele un melancolism care ma face sa dorm.

Imi plac povestile -scrie colega lui de banca-
fiindca sunt cu zâne care câteodata visez ca sunt chiar eu.

Romantismul apare într-o epoca de framântari cataclizmice în care
omul, cel mai nobil animal, este ridicat în slavi.

Caragiale caracterizeaza personajele sunt chiar prin contrastul
acestora de a parea ceea ce în realitate nu esti, totodata chiar
prin vorbele personajelor, autocaracterizarea sau prin limbajul
defectuos al personajelor si prin vorbele altora despre acestia.

In "Pastel" vedem o batrâna care alearga agale prin
linistea noptii cu taciuni aprinsi în mâna.

Ca orice poezie simbolista, aceasta poezie a lui
Bacovia ca lungime este scurta.

Asa cum arata Ion Creanga, in familiile de tarani
barbatii erau numai niste termeni ajutatori asupriti de femei.

Mircea cel Batrân sta la un discurs cu Baiazid. Acesta îl primeste
cu obraznicie si-l face în tot felul ca pe o albie de porci.

Poema "Miorita" circula pe baza orala, adica nu a
fost scrisa din motive tehnice.

In codru, acolo unde românul si-a aflat totdeauna un
sprijin, îsi va gasi si tânara fata fragii si capsunile ei.

Ciobanul "Mioritei" a spus ca la cap sa-i puie diferite fluiere.

Eminescu arata ca fonfii, flecarii si gusatii se adunau în sfatul
tarii sa-si satisfaca nevoile.

...Sinteza este o comparatie. La teza nu scriem ca la Eminescu
gasim... la Labis gasim nu stiu ce. Sau ca la Eminescu gasim vara
si la ala altceva. Nu asa se face o sinteza. Principalul e sa nu fie
greseli de ortografie.

Pastelul nu este în fond decât sufletul poetului îmbalsamat în
natura.

Cei care comit greseli sunt penibili de pedeapsa.

Primavara e cald si pasarelele se întorc din tarile calatoare.

Datorita geniului sau, Ion Creanga a ajuns sa fie tradus în toate
colturile tarii si chiar peste hotare.

Spre deosebire de tragedie, într-o comedie deznodamântul se termina
de obicei vesel.

Atunci când un Aprod Purice îi da calul sau, acesta
se face movila pentru ca mai târziu sa ajunga boier.

Batrânul Dan traieste într-o pestera care-i da un
aspect grotesc.

Tipatescu se purta cu nevasta lui Trahanache asa ca si cum ea n-ar
avea sot. Ii trimite scrisori de amor, vorbesc amândoi ca niste
îndragostiti si asa mai departe.

La începutul piesei, Catavencu este adresiv pentru a admira
scrisoarea, iar în finalul piesei când pierde scrisoarea este
servil, lipsit în mod servil de orice gest umil.

Toate personagele din "O scrisoare pierduta" sunt
lipsite de incultura.

Politistul Prispanda vorbeste numai cu perle.


; Ora exacta a plecarii trenurilor e de obicei mai
devreme sau mai târziu, cum e norocul.

Acolo, la izvor, Labis aude detunatura pustii care
constituie moartea gingasei fiare.

La nunta lui Calin, popa este un bondar lenes si
gras care nu-i mai tace gura cântând cântece lautaresti.

Cristofel Columb a plecat în America unde s-a însurat cu o
bastinoasa.

SĂRĂCIŢI ŞI CURĂŢIŢI

Un recent sondaj INSOMAR relevă faptul că doar unul din cinci români se simte în criză.
Pot dormi liniştit. Sunt în rînd cu lumea, aşa cum şi-a dorit maică-mea mereu. Nu ca ăştia din poze.
Mă mîndresc că fac şi eu parte, în sfîrşit, din majoritate. Adică nu sunt ăla bezmeticul care se dă de ceasul morţii din cauza afurisitei de criză şi umblă ameţit prin frigider, prin rezervor, prin cămară, toate la fel de indecent de goale precum buzunarele şi conturile personale.
Nu, criza asta nici nu mă îngrijorează. Nici pe mine şi nici pe ceilalţi trei colegi de sondaj. Suntem inconştienţi, dar fericiţi. Facem parte din marea masă de fraieri care n-a făcut afaceri cu statul. Ce-am avut şi ce-am pierdut. Sănătoşi să fim.
Noi, anonimii ăştia patru din cinci, am fost, rămînem şi vom fi mereu în criză, dacă aşa se numeşte.
Săraci şi curaţi, cum voia tov. Iliescu.

Ştie cineva să-mi explice etimologia şi sensul expresiei "SĂRAC LIPIT"?

PRIGOANĂ, ŢI SE DUCE MACHIAJUL!

L-am simpatizat pe Silviu Prigoană ca pe un clovn care are curajul să spună lucrurilor pe nume. Circar, histrionic, dar sincer interesat de mai binele oamenilor. Avea şi un blog haios şi excelent ilustrat. M-a amuzat cînd l-am văzut în rol de vidanjor plin de căcat într-o acţiune menită să convingă că orice muncă utilă societăţii trebuie plătită ca atare. Am zîmbit îngăduitor cînd ne-a arătat la OTV pliciul cu care-o amenaja din cînd în cînd pe Bahmuţeanca, altă panaramă. Am zis: uite un tip sincer, cînd a povestit că Bahmu i-a aruncat proteza pe fereastră, dar că el şi-a pus repede piciorul de lemn de rezervă. M-a bine dispus cînd l-am auzit că, după ce va fi parlamentar, pe Calea Victoriei se va auzi zăngănit de cătuşe. Mi-am zis că-i un nebun simpatic şi că-i bine că există oameni politici cu umor. Că, dacă ai umor nu poţi fi nici rău, nici prost.
Dar azi tre să recunosc că, intrînd în Parlament, Pliciman s-a tîmpit complet. Iaca ce perle emite genialul dipotat în apărarea aberaţiilor din Ordonanţa care limitează veniturile artiştilor:

1. Actorii pensionari să joace numai în teatre particulare!
2. Teatrele particulare să inchirieze Teatrul Naţional, pentru ca actorii celebri (Beligan, Dinică, Rebengiuc, ş.a) să apară pe prima scenă a ţării!
3. În teatrele de stat, inclusiv la Naţional, rolurile personajelor în vîrstă să fie interpretate de actori tineri, machiaţi corespunzător!
4. Trebuie s-avem şi noi faliţii noştri!

Amice, eşti idiot, cu guvernul tău cu tot!
Machiază-te, că se vede cum aberezi!

(Foto Rompres - Gîndul)

HIDROFIOR DE ANUL NOU

Miezul nopţii care a trecut, camera mea: o bîzîială sinistră se aude în liniştea nefirească de la marginea lui E85. Zgomotul e sacadat, şi se repetă la fiecare trei secunde. Ciulesc urechile şi ţin fumul în piept. Da, bîzîitul ţine cam două secunde, apoi pauză trei. Şi tot aşa. Termometrul arătă minus şapte grade. Deschid fereastra. Depistez direcţia. Celălat capăt al casei, dinspre beci. O bănuială îmi răceşte şira spinării: hidroforul! S-a stricat hidroforul! Ce dracu fac? Că mîine, adică azi, e ultima zi a anului. Şi după aia urmează patru zile în care toţi meşterii nu fac altceva decît să se îmbuibe cu sarmale şi să tragă la măsea. Iar eu am să stau tot atîtea zile şi nopţi fără apă dacă se arde motorul maşinăriei. Ia să-l scot din priză.
Nu se mai aude nimic. Ba da, cîinele vecinului.
Mă întorc la mine. Bine că merge caloriferul. Centrala funcţionează cu apa din circuit. E ora unu. N-am somn, cum dracu să am. Vine anul nou şi eu am să stau fără apă pînă la primăvară dacă îngheaţă apa pe conductă. Şi apa îngheaţă dacă nu circulă. Mă reped în beci, pun hidroforul în priză. Bîzzz. Pauză. Bîzzz. Pauză. Bîzz. Şi tot aşa.
Asta e, mama măsii. Măcar n-o să îngheţe. Ştiţi că apa se dilată sub zero grade. Şi sparge ţevi, olendere, robinete, coturi şi ce se nimereşte, pentru că nu mai încape. Nu-şi mai încape în ţeavă. Se umflă-n ţeavă şi o crapă. Iar cînd se dezgheaţă, e minunat! Ţîşneşte pe unde nu te-aştepţi. Arteziană la greu. Fie la duşmani. Măcar, dacă merge hidrofiorul pînă la zi, evit îngheţul. Mă bag în pat şi trag plapuma peste cap. Oricum nu pot face nimic la ora asta. Mai bine dorm. Că mîine e revelionul.
Bîzzz. Pauză. Bîzzz. Pauză. Bîzzz.
Deschid televizorul să nu mai aud cum mi se sinucide motorul de la hidrofior. Nici nu-i mai zic altfel, aşa-i zic: hidrofior, că mă ia cu fiori gîndul la catastrofa ce va să vină, ca un bonus la rahatul ăsta de criză.
Trebuie să mă împac cu soarta: o să plătesc trei-patru milioane pe curentul consumat aiurea, sau cam tot atîta pe un hidrofor nou. Măsa!

Dar ia să gîndim noi tehnic. Dacă hidrofiorul porneşte şi se opreşte ca măgarul, adică des, înseamnă că instalaţia pierde presiune. Dacă pierde presiune, undeva e o scurgere. Dacă toate robinetele sunt închise, presiune nu poate scădea decît printr-o fisură în ţeavă. Unde avem noi ţeava cea mai veche? Pe sub terasa ce frumoasă, unde vara petrecem şi jucăm şah. Pe care-am acoperit-o cu gresie eu personal de m-am ales cu febră musculară.
Carevasăzică, e vorba că vom fi obligaţi să penetrăm subteranul minunatei terase ca să depistăm pe unde ni se scurge presiunea, şi deci apa, în pămîntul paştelui mamii ei de viaţă!

La opt fix îl sun pe prietenul meu Vasile. E mahmur, a chefuit pînă în zori. Da cum să mă lase? Aduce pickamer, baros, rangă. Tîrnăcop şi lopeţi am eu. Sparge terasa din beton de-un sfert de metru pe sub care trece conducta. Mă doare betonul, mă doare gresia sfărîmată. Săpăm un şanţ de vreo doi metri, adînc de 70, de-a lungul ţevii. Dăm de un mic lac subteran în jurul unei mufe ruginite, ca vai de ea. Mufa e ceva care uneşte două bucăţi de ţeavă. Din care ţîşneşte, vorba lui Beniuc, şuvoi de ape. Găsesc prin garaj altă mufă. O înlocuim pe cea spartă. Facem proba. Iar se face lac. Mufa naibii. De unde să iei o mufă nouă pe 31 decembrie? Eşti nebun? Mai caut prin şmelţuri. Iaca încă două. Nu-s bune. Sunt trei sferturi da trebe de jumate. Mai caut. Pauză mufă. Dar un furtun de duş n-ar fi bun? Ia dă-l încoa. Ba da, se potriveşte! Da. La fix. Dumnezeule, mare eşti!
Punem pămîntul la loc. La vară am treabă să pun altă gresie. Dă-o naibii, tu să fii sănătos! - mormăie Vasile ştergîndu-şi transpiraţia cu fesul marca Adidas.
Hopa, curge apă fără bîzzz bîzzz. Radem cîte un gin tonic. Vasile, eşti bun! Şi eu. Puţin.
Hidrofiorul îşi face treaba.
Drept urmare, mă duc să fac un duş. Şi spre seară am să sărbătoresc revelionul. Şi hidrofiorul şi ultima spargere a terasei.
Şi-am să beau un pahar în plus pentru tine care mă citeşti şi-am să-ţi urez să nu-ţi fie criza aşa de neagră cum se-anunţă. Mie am să-mi urez cam tot aşa ceva.
Hai că se-aud dobele urşilor de la Comăneşti.
La mulţi ani, 2009!

Între preistorie şi electronică

Re-citez de pe blogul http://octavianblaga.wordpress.com un text care mi se pare definitoriu pentru felul de a fi al naţiei mele. Şi al meu, implicit. Pentru că tot ce a trăit ţara asta, am recunoscut prin bucurii şi dureri, în fiinţa mea. Asta nu înseamnă că, născîndu-mă român, am fost fericit sau nefericit. Rele, bune, cum sunt, toate-s mai ale mele aici.
Asta nu înseamnă adulaţie, patriotism, sau, mai rău, naţionalism. Îmi tratez ţara în mod critic, cît pot de obiectiv.

Nu ni se potriveşte nici un model extern de civilizaţie: nici cel sovietic, nici cel american, nici cel nipon sau german. Ar fi trebuit să fim lăsaţi să creştem organic, dinlăuntrul nostru. Cred că schema de bază, arhetipal-seminală, a fiinţei noastre se găsea undeva în duhul vechiului sat valah: care sat, murind cu zile, ne-a lăsat de izbelişte, la mijloc de drum, între preistorie şi electronică. Nu avem un pattern, creştem şi descreştem aiurea, după legi haotice, stejari în ghivece, lupi în seminare marxiste, ingineri căutând petrol şi oţel şi negăsind decât cimitire de folclor şi limbă.

Ion D. Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal

Marţi, 1958

Ploua de vreo mie de ani. Stăteam pe marginea patului şi mă uitam cum plouă. La radio cînta Ioana Radu. Era programul de muzică populară „Uite-aşa-i la noi în sat”. Pe geam cădeau picături care se uneau în firişoare aiurea. Astea se scurgeau ca proastele, fără noimă spre cerceveaua de jos. Venea cîte-o picătură, se lipea de sticlă, stătea ce stătea şi o lua la vale exact pe unde nu m-aşteptam. Aşa se-ntîmpla. Ziceam că dîra se scurge prin dreapta, dar ea-şi schimba direcţia şi se şiroia prin stînga. Şi tot aşa. În programul de astăzi, la cererea dumneavoastră, dragi ascultători, cîntă Maria Tănase. Mă dusei să trec la Olt şi podaru-mi cere-un zlot. Am încercat să ghicesc direcţia pe care o va urma picătura de un milion de ori. Pînă m-am plictisit. Nu mă mai uit pe geam, m-am supărat.

Dă-l naibii de geam. Şi dă-o naibii de ploaie. Aparatul ăsta de radio e tare frumos. Telefunken 8001. N-are nimeni aşa ceva în tot oraşul. L-a adus tata după ce i-a tăiat lui Onea materialul pentru casă. Lui Onea îi trebuiau grinzi, dulapi, scînduri, rigle, ca să-şi ridice casa. N-avea bani, aşa că a plătit lemnul cu bijuteria asta de Telefunken 8001. E cu lămpi de-alea mari. Are unde lungi, medii şi scurte, are ochi magic verde şi prinde sute de posturi. Dacă învîrţi repede butonul cel mare din dreapta, se aud frînturi de cuvinte neînţelese, fragmente de muzică, ţiuituri şi piuituri de tot felul. În acelaşi timp, o linie roşie ca focul aleargă pe scala bombată pe care scrie Stockholm, Moskva, Lyon, Munchen, Sofia, London, Lisabona, în total 139 de nume de-astea de oraşe din care aud eu cuvinte şi muzică şi piuituri şi ţiuituri. Când umblu la butoane, eu sunt stăpînul, parcă-s vrăjitor. Da nu ştiu cum mi-aduce mie Telefunkenul artiştii în casă, să-i ascult cum vreau eu de tare. Cum tac ei dacă închid sonorul, adică butonul din stînga. Dar cum încape Ion Luican în el? Dar ditamai corul Orchestrei simfonice sub bagheta lui Iosif Conta? Băi, să fiu al naibii!!!

Iau pe furiş forfecuţa de pe maşina de cusut la care maică-mea trăgea o perdea, ceva. Altă minune, maşina asta de cusut Singer, cu sfinxul ei auriu pictat pe carcasă. Dar spun altădată despre Singer şi cum făceam spirale cu creioanele colorate pe roata mică de oţel.

Ziceam că iau forfecuţa şi tai pînza care acoperă difuzorul pe lung. După aia, pe lat. Mă uit înăuntrul lui Telefunken. Întuneric beznă. Nici urmă de artişti. Doar se aude corul vînătorilor, dar cîntăreţii, ioc. Nu pricep nimic.

M-o fi altoit tata? Aşa cred. Nu mai ţin minte.

SLOGANE PULITICE

Băi, ce-mi place de voi! Băi, ce vă mai iubesc!
Băi, că cîtă speranţă daţi voi poporului ăstuia, atît de asuprit de cînd taţii lui l-au făcut, de milenii, de la înfiinţare! Băi, cum o să-i alinaţi voi suferinţele, nevoile şi sărăcia cum o să dispară de-aici, de pe această gură de rai, cu oameni buni şi primitori. Băi, că cum v-aţi esenţializat voi din milioanele de cugete şi simţiri româneşti şi v-aţi pus pe luptat pentru fericirea naţiei! Băi, candidaţilor, băi aspiranţilor la bănuţul public, băi, reveniţi-vă! Vine criza, băi, fraierilor, a venit criza, se închid fabricile! Românii rămîn fără serviciu iar ăia de prin Europa se-ntorc acasă! Magazinele-s pline de produse, dar nu-i ţipenie de cumpărător. Voi unde trăiţi, băi candidaţilor? Nu vedeţi că, deşi economia duduie, nu sunt bani de nişte salarii prăpădite? Băi catindaţilor, cu lansările voastre a l'americaine îl ameţiţi pe românaşul bucuros de-un mic, de-o bere, de-un pachet cu făină, da el tot la Dumnezeu se roagă, că-i sătul de promisiuni!
Băi, da ce slogane tari aveţi! Ia să vedem:

"Ei cu Ei. Noi cu voi" - PDL - alăturaţi orice verb celor două propoziţii eliptice de predicat, şi deja riscaţi să leşinaţi de rîs.
"Mai bine pentru mai mulţi" - PSD - ni s-a acrit deja de ce bine am mai trăit în ultimii patru ani. Nu era cazul să ni se amintească celebrul "Să trăiţi bine!"
"Tu, înainte de toate" - tot PSD - adică iar să fiu primul futut înainte de curvele politice.
"Tu faci oferta" - tot PSD - Bine, bă, deci să-ţi spun io ce-o mai fi de furat, să-ţi ofer ce mai am, ca să ştii ce legi să dai.
"PNL pentru o viaţă mai bună!, Promovăm o Românie mândră şi prosperă!" - (Calchiat după sloganul Carrefour). Mai bine şi mai adevărat era: "Cu săgeata v-am tras ţeapa!"
"CU ROMÂNIA MARE ÎNTR-O EUROPĂ UNITĂ" - se va citi: "cur onania mare..."
"Votează PIN, votează "Ursul carpatin" - votaţi de două ori cu ursul care scormoneşte prin gunoaie.
"Votează Stolojan. Il meriţi pe cel mai bun, PDL - care ştie să piardă, să plîngă, să mintă.
"Afirmă-te române!" - PC - păi nu ne-am afirmat destul? Cu ţiganii prin Europa, cu falimentele şi politica de căcat din ograda noastră, ne-am tot afirmat, slavă Domnului. Şi nu ne lăsăm.
"Impreună pentru Europa" (în limba română) şi " Noua descălecare" (în limba maghiară) - UDMR. - Hai că ne-am prins. Orice prost pricepe planurile de invazie ale ungurilor asupra Europei. ;))
"Afaceri inseamna banii altora" - PNT-CD - Iaca, partidul strămoşesc îşi mai arde una-n capul pe care nu-l are, iar Coposu mai moare odată de rîs, oriunde s-ar afla.

Băi, ăştia care ne cerşitţi votul, sunteţi varză cu caracatiţă şi păduchi!

Ei, acu m-am pus bine cu toate partidele.
Ca să se vadă că-s imparţial ca tot românul.

Evenimente electorale

Pe maşina cea nouă a Codruţei Arvinte, candidat PRM pentru Parlament şi liderul filialei judeţene Bacău a PRM, un nesimţit adversar politic a scris cu galben urîtul cuvînt CURVĂ.
Domnişoara a făcut reclamaţie la Poliţiune şi întreg electoratul din oraş aşteaptă nerăbdător rezultatul anchetei şi rezolvarea acestei situaţii inadmisibile.
Drept represalii, postul Realitatea TV l-a ţinut pe sticlă aproape 2 (două!!!) ore pe senatorul CV Tudor care a vorbit aproape necontenit şi ne-a băgat minţile-n cap, atît nouă cît şi tuturor puşcăriabililor aflaţi într-o relativă libertate.
După acest monolog, e clar pentru toată lumea, că, odată ales preşedinte, tribunul va face dreptate şi în cazul de la Bacău.
La zdup cu criminalii şi cu vandalii de merţane!

BIATA SARAH PALIN

C-a învins Obama, mă bucur ca fraierul, n-am nimic de cîştigat, decît încă un pic de speranţă necesară să nu-mi sap vreo groapă în care să mă ascund pîn-la ultima suflare, sătul de mirosit fundul în sus al lumii.
De Mc Cain, mă doare-n cot, deşi mi-a plăcut că ştie să piardă.
Dar de biata Sarah, chiar mi-e milă. O muiere drăcoasă ca ea, merita America. Şi drăcoasă, şi arătoasă. Fostă Miss, absolventă de două universităţi, fostă primăriţă, actualmente
( prima femeie(!!!) guvernator a atatului Alaska, Sarah Palin e o înfocată adversară a avortului, dar , în schimb, ca şef al statului alaskian, a alocat sume importante pentru energia regenerabilă. Ca să vezi de ce-s în stare blondele în America!!!
Păcat de ea. Cum şi-a lăsat ea gubernia Alaska şi l-a susţinut pe moşneagul republican să nu se-mpiedice pe vreun podium, cum s-a războit ea cu negrimanu, acuzîndu-l că-i prieten cu teroriştii, ce momeală atractivă pentru electoratul feminin şi ce delicioasă pentru masculi...!
Merita un premiu de consolare, fie şi numai pentru că a rezistat acuzaţiilor cum că şi-ar fi înşelat soţul cu un prieten de familie, cum că bebeluşul ei ar fi de fapt fiul fetei ei de 17 ani, sau cum că ar fi spus că ea crede că "dinozaurii şi oamenii au trăit în acelaşi timp pe Terra, acum 6.000 de ani". Prezumptiva vicepreşedintă a Americii a mai fost şi victima unei farse, cînd un comentator de radio s-a dat drept Sarkozy şi s-a întreţinut minute în şir cu Sarah pe teme politice, în limba franceză, făcînd mare mişto de ea care nu se prea pricepe la politică externă.
Ce-o fi în sufletul ei acum, întoarsă printre zăpezile albe, după victoria zdrobitoare a lui Barrack Obama, numai ea ştie.



















Up date: sunt necesare mai multe amanunte despre sarah:
- vinovata de abuz de putere
(http://www.msnbc.msn.com/id/27105917/)
- nu stie ca Africa e un continent si nu o tara (http://www.newsweek.com/id/167581/page/2)
- nu stie sa spuna ce ziare citeste (google Katie Couric interviews)
(Mulţumiri lui dt. pentru commentul de pe FYT.)

Ultimul fum

Să vină îngerul repede.

Să-şi reazeme zborul de tîmpla mea

şi eu să-i cad în genunchi, să-i pup vîrful de aripă.

Sugrumă-mă, îngere,

strînge-ţi aripa în jurul gîtului meu

şi fă să ţîşnească

sîngele din carotidă,

căci nu-s eu inventatorul roţii,

nici al iubirii

şi

nici al morţii,

de aia n-am primit marele premiu, de aia-s sărac,

şi de mult e demult,

împărţitul cu lumea s-a terminat.

Mi-a rămas doar briceagul

cu lamă de aur

pe care, îngere,

ţi-l fac cadou.

Nu trebuie decît să-l înfingi acolo unde

nimeni n-are curajul.