FUTĂCIOS, CA TOT ROMÂNUL

Mare brînză.

Consulul român la Chişinău, Ioan Nuică, de 58 de ani, şi-a tras-o cu o moldoveancă. După ce filmul a fost băgat pe net, omul şi-a dat demisia. Domnişoara, nu ştim.

Deci cineva a pus o cameră video. Cine-o fi, cine-o fi?

Da lui Sfîntul Ştefan cel Mare, dacă-i puneau o cameră, n-ajungea. Trebuiau măcar 47.

Iar acuma-i criză, frate, de unde bani de-atîtea camere video?

Viaţa de dincolo

Nu m-am grăbit să mă nasc,

dar uite, păsăroiule,

cum mă grăbesc spre moarte

tocmai acum, cînd mărul înjumătăţit

pare să fie întreg.

Nu m-au făcut mai bun

nici laudele, nici huiduiala mulţimii. Nici

sîmbăta, cînd vii să mă faci fericit, păsăroiule, să furi piatra din zid, cum fur eu

secunda de dragoste, nu mă simt mai mult decît un tomberon plin

în aşteptarea camionului de gunoi.

Dragoste pe furate de cînd m-am trezit, un roman interbelic.

Viaţă adevărată pe furate, necuvenit, ilegal. O moleculă de viaţă braconată, mai mult decît eternitatea asta second hand care-mi deschide politicoasă, perfidă,

portiera

şi mă invită în limuzina de lux unde nu-i nimeni.

Nu suferă zidul, nu plînge după piatra pe care i-o smulg din structură ca să se vadă

nimicul de dincolo. Eventual nimicul de mine.

Adică eu, îngenuncheat, cu gîtul spre lună, urlînd

ca un cîine în lanţ,

într-o noapte oarecare dinaintea sfîrşitului.

Pantofii de damă

Singurele vitrine la care mă opresc sunt cele ale librăriilor şi cele care expun pantofi de damă. Nu vă plictisesc cu cărţile. Ştiţi ce vreau să spun. Aici o să vorbim despre încălţămintea pentru femei.
Încălţările de femeie îmi provoacă aceeaşi tip de emoţie ca operele de artă dintr-un muzeu. Fix aşa. O fi vreun fel de fetiş.
Sunt pe Calea Victoriei vreo trei sau patru vitrine ucigătoare. Cu bijuterii de pantofi cu toc, din lac de toate culorile, cu botul ascuţit, de-o fineţe care mă face să vibrez. Nici nu trebuie să-nchid ochii ca să văd tălpiţa delicată, cu degeţele perfect aliniate, cu unghii ca nişte rubine, pătrunzînd încet în alveola fină de piele galbenă. Şi călcîiul rotund ca un măr din care-ţi vine să muşti, lăsîndu-se înconjurat de bareta perversă. Sau strecurîndu-se senzual în concavitatea de deasupra tocului. Şi mai sus, glezna de lux, subţire, terminată nedefint într-o gambă prelungă, strunjită în carnea cea mai albă...
Bijuterii de călcat pe mochete groase, pe parchete scumpe din mahon, pe marmură roşie, pe sufletele pereche. Bune pentru bărbaţi să bea şampanie din ele, să spargă oglinzi, să le ascundă în buzunare sau să- e arunce sub paturi.

OFENSIVA HORMONALĂ

O fată de 14 ani, elevă eminentă, s-a spînzurat de grinda grajdiului, exact de ziua băiatului de 19 ani de care era îndrăgostită. Părinţii fetei îşi smulg disperaţi hainele de pe ei, asumîndu-şi gestul copilei, deoarece nu au fost niciodată de acord cu această relaţie.
În ocurenţă, o altă fată, de aceeaşi vîrstă,parcă din Cluj, s-a plîns la poliţie că ar fi fost violată de patru tineri. La cercetări a recunoscut că a avut relaţii sexuale încă de la 11 ani şi că, pentru acest viol, şi-a selectat partenerii (cu care chefuise toată noaptea!) după fizicul lor. Adică s-a lăsat violată din plăcere. Iar bieţii băieţi, seduşi de aspectul ei de femeiuşcă de 18 ani, riscă să stea la propeală pînă la două decenii, dacă matracuca infantă îşi menţine reclamaţia.
La dracu, drama Julietei şi tîrfa minoră din Cluj mă fac să cred că am trăit pînă acum absolut degeaba, dacă nu mai pot înţelege raţiunea unor gesturi esenţiale.

ROMANCE OF YOUTH

Ah, ce femeie carnală, carnală,
Era pe vremuri Madam,
Nevasta portarului de la Termocentrală!
Ce făptură divină, cu ce nuri generoşi
Primea-n schimbul trei liceenii,
Dar numai pe cei cu bicepşii frumoşi...
Torsul ei alb, unde ardea izvorul de viaţă,
Te-ademenea peste munţi de zăpadă şi gheaţă.
Şi, Doamne, ce glas delicat şi ce buze avea...
Zona ei poplitee, pe băieţi îi înnebunea,
Indiferent la ce oră din noapte-i primea.

De-aia, frecvent, cîte-o ţaţă vecină, o blestema:
Usca-i-s-ar ţîţili! Da-r-ar dracii în ea!
Bătu-o-ar toţi sfinţii şi boala cea rea,
Că i-o sucit minţili
Băietului meu,
Elev într-a noua, liceu!...

În ăst timp, portarul veghea ca să aibă oraşul căldură.
În gheretă, - avea ceapă, slănină şi ceva băutură.
Şi pentru ca-n post să nu aţipească,
La poza frumoasei Madame stătea să privească.

O dată, prin 94,
I-am văzut personal pe-amîndoi, într-o seară, la teatru!
Venea teatrul la noi, o dată pe an,
Şi-acum figura în spectacol chiar Beligan!
Se juca o piesă celebră, despre iubirea perenă,
Scrisă de-un romantic autor rus.
De-atîta plîns,
Madam a avut o lună migrenă.
Unde-s vremurile-alea? S-au dus!

...Am auzit că Madam ar fi murit cam suspect
Cu o leziune ciudată pe piept.
A dispărut în neant, într-o toamnă fatală
Întocmai ca viaţa noastră şcolară,
Frumoasa nevastă a portarului de la termocentrală...