Miezul nopţii care a trecut, camera mea: o bîzîială sinistră se aude în liniştea nefirească de la marginea lui E85. Zgomotul e sacadat, şi se repetă la fiecare trei secunde. Ciulesc urechile şi ţin fumul în piept. Da, bîzîitul ţine cam două secunde, apoi pauză trei. Şi tot aşa. Termometrul arătă minus şapte grade. Deschid fereastra. Depistez direcţia. Celălat capăt al casei, dinspre beci. O bănuială îmi răceşte şira spinării: hidroforul! S-a stricat hidroforul! Ce dracu fac? Că mîine, adică azi, e ultima zi a anului. Şi după aia urmează patru zile în care toţi meşterii nu fac altceva decît să se îmbuibe cu sarmale şi să tragă la măsea. Iar eu am să stau tot atîtea zile şi nopţi fără apă dacă se arde motorul maşinăriei. Ia să-l scot din priză.
Nu se mai aude nimic. Ba da, cîinele vecinului.
Mă întorc la mine. Bine că merge caloriferul. Centrala funcţionează cu apa din circuit. E ora unu. N-am somn, cum dracu să am. Vine anul nou şi eu am să stau fără apă pînă la primăvară dacă îngheaţă apa pe conductă. Şi apa îngheaţă dacă nu circulă. Mă reped în beci, pun hidroforul în priză. Bîzzz. Pauză. Bîzzz. Pauză. Bîzz. Şi tot aşa.
Asta e, mama măsii. Măcar n-o să îngheţe. Ştiţi că apa se dilată sub zero grade. Şi sparge ţevi, olendere, robinete, coturi şi ce se nimereşte, pentru că nu mai încape. Nu-şi mai încape în ţeavă. Se umflă-n ţeavă şi o crapă. Iar cînd se dezgheaţă, e minunat! Ţîşneşte pe unde nu te-aştepţi. Arteziană la greu. Fie la duşmani. Măcar, dacă merge hidrofiorul pînă la zi, evit îngheţul. Mă bag în pat şi trag plapuma peste cap. Oricum nu pot face nimic la ora asta. Mai bine dorm. Că mîine e revelionul.
Bîzzz. Pauză. Bîzzz. Pauză. Bîzzz.
Deschid televizorul să nu mai aud cum mi se sinucide motorul de la hidrofior. Nici nu-i mai zic altfel, aşa-i zic: hidrofior, că mă ia cu fiori gîndul la catastrofa ce va să vină, ca un bonus la rahatul ăsta de criză.
Trebuie să mă împac cu soarta: o să plătesc trei-patru milioane pe curentul consumat aiurea, sau cam tot atîta pe un hidrofor nou. Măsa!
Dar ia să gîndim noi tehnic. Dacă hidrofiorul porneşte şi se opreşte ca măgarul, adică des, înseamnă că instalaţia pierde presiune. Dacă pierde presiune, undeva e o scurgere. Dacă toate robinetele sunt închise, presiune nu poate scădea decît printr-o fisură în ţeavă. Unde avem noi ţeava cea mai veche? Pe sub terasa ce frumoasă, unde vara petrecem şi jucăm şah. Pe care-am acoperit-o cu gresie eu personal de m-am ales cu febră musculară.
Carevasăzică, e vorba că vom fi obligaţi să penetrăm subteranul minunatei terase ca să depistăm pe unde ni se scurge presiunea, şi deci apa, în pămîntul paştelui mamii ei de viaţă!
La opt fix îl sun pe prietenul meu Vasile. E mahmur, a chefuit pînă în zori. Da cum să mă lase? Aduce pickamer, baros, rangă. Tîrnăcop şi lopeţi am eu. Sparge terasa din beton de-un sfert de metru pe sub care trece conducta. Mă doare betonul, mă doare gresia sfărîmată. Săpăm un şanţ de vreo doi metri, adînc de 70, de-a lungul ţevii. Dăm de un mic lac subteran în jurul unei mufe ruginite, ca vai de ea. Mufa e ceva care uneşte două bucăţi de ţeavă. Din care ţîşneşte, vorba lui Beniuc, şuvoi de ape. Găsesc prin garaj altă mufă. O înlocuim pe cea spartă. Facem proba. Iar se face lac. Mufa naibii. De unde să iei o mufă nouă pe 31 decembrie? Eşti nebun? Mai caut prin şmelţuri. Iaca încă două. Nu-s bune. Sunt trei sferturi da trebe de jumate. Mai caut. Pauză mufă. Dar un furtun de duş n-ar fi bun? Ia dă-l încoa. Ba da, se potriveşte! Da. La fix. Dumnezeule, mare eşti!
Punem pămîntul la loc. La vară am treabă să pun altă gresie. Dă-o naibii, tu să fii sănătos! - mormăie Vasile ştergîndu-şi transpiraţia cu fesul marca Adidas.
Hopa, curge apă fără bîzzz bîzzz. Radem cîte un gin tonic. Vasile, eşti bun! Şi eu. Puţin.
Hidrofiorul îşi face treaba.
Drept urmare, mă duc să fac un duş. Şi spre seară am să sărbătoresc revelionul. Şi hidrofiorul şi ultima spargere a terasei.
Şi-am să beau un pahar în plus pentru tine care mă citeşti şi-am să-ţi urez să nu-ţi fie criza aşa de neagră cum se-anunţă. Mie am să-mi urez cam tot aşa ceva.
Hai că se-aud dobele urşilor de la Comăneşti.
La mulţi ani, 2009!
Noi am avut intr-un an o inundatie de la vecinii de sus exact in seara de Revelion. Desteapta de sus sparsese o teava de apa calda:)))
RăspundețiȘtergereSi toata apa la mine in camara, bucatarie, etc.
Se intampla...
Bine ca s-a rezolvat hidroforul.
Un An Nou fericit si lipsit de griji!
Mai, oameni buni, da de cand n-am mai dat pe aicea vad ca s-a facut frig tare, :)) ploua sau ninge serios, una-ntr-una! :)) Nu-i bun. Hai, ca dracu nu-i asa de negru, ce naiba! =)) Toti mai avem zile si perioade urate, dar sa nu lasam depresiile sa se infiltreze, dom'le, ca viata-i scurta si-i pacat de noi, zau asa. Sper sa nu va imbolnaviti ca mine. Pai pe gerul asta crapa si tevile si pietrele, de te ia cu fiori reci si-ti vine sa dai cu toporu-n gresie, in draci si sa faci borta in toti peretii bocna, frate! :)) Greenfield : vedeti de ce e bine sa fii la inaltime? :)) Poe : multumesc pentru urarea de Craciun. Numai bine tuturor, si la multi ani! Si lui Harpon, pe unde o fi, ca-i pericol la "baza", frate! :))
RăspundețiȘtergereDaca v-am mai inveselit pe unii, ma bucur, iar daca nu, "nu-i nica". Nea Vasile e de vina. :))
Doina
Imi pare rau ca ai avut o zi stresanta ce ti-a dat "hidrofiori", dar ma bucur ca ai avut puterea sa-ti spui promt necazul cu farmec. Te citesc mereu, cu darg si nostalgie (nostalgia locului natal, desi unii zic ca sint mai comanesteni acum decit mine si ma enerveaza)
RăspundețiȘtergereIti doresc un Nou An cu sanatate si macar la fel de bun ca cel care tocmai a trecut.
Anonim: Comăneşteni pînă la moarte! Nu te lăsa!
RăspundețiȘtergere