SERGIU TOADER SĂ-MI PLĂTEASCĂ DREPTURI DE AUTOR

Cam acu zece ani pe vremea asta, urmau nişte alegeri. Constantinescu şi regimul lui de caca era clar îngenunchiat de securitate, afacerea ţigareta strălucea în soare, totul era de rahat, iar puliticienii se certau, fix ca acuma, mîncînd rahat cu polonicul spre adormirea naţiei. Iar naţia dormea cu gura căscată. Deja vu, care va să zică.
În Bacău, Monitorul era dirijat spre normal de către Cristian Grosu şi Liviu Avram.
Deşteptarea era neutrică, deoarece Seche era pe cai mari şi urma să obţină al doilea mandat ca primar de Bacău. În rest, nici nu mai ştiu ce presă era pe-aicişa.
Şi numa ce-ntr-o zi mă-ntîlnesc cu Grosu şi-ntr-alta cu Dan Iacob şi le zic un plan. Să nu mai pomenim nimic de neicuşorii din politică. Să nu mai trimitem reporteri la conferinţele de presă. Să nu-i mai băgăm în seamă de fel.
A durat vreo două luni embargoul. Puliticienii au ţipat, ne-au înfierat pe noi, ăi de luaserăm o asemenea aberantă decizie, ne-au chemat patronii la ordin, noi am ameninţat cu demisia. De la telespectatori sau de la cititori, n-a reclamat nimeni absenţa ştirilor politice.
Numai că, la un moment dat, Codruţa Turcu, patroana postului unde eram director, m-a anunţat că tre să-mi reducă salariul, din cauză de draci laci lipsă de bani. Mi-am dat demisia. La scurt timp, Cristi Grosu şi Liviu Avram au fost "solicitaţi" la Adevărul, la Bucureşti. Îi chemase Dumitru Tinu, pe casă, posturi şi salarii grase.
Nici Dan Iacob n-a mai supravieţuit mult la Deşteptarea lui Sechelariu care, între timp, se înrolase în PSDR.
Acu, pe acelaşi scenariu, la REALITATEA, Sergiu Toader se dă deontolog şi nu-i mai primeşte pe ecran de-alde Becali, Vadim, etc. Abia aştept să văd dacă-şi dă demisia sau va fi avansat. Avansat unde?

MILOSTIVA PERSOANĂ FIZICĂ

Numa ce s-a dus la Timişoara să facă baia de mulţime la modă extraordinar de preafericitul Daniel.
Ăia i-au dat fiului Banatului nuşce titlu de vază, iar preantîistătătorul besericii române l-a cadorisit pe tot Consiliul Judetean Timis cu ordinul Sfintii Imparati Constantin si Elena! În continuare, Persoana Fizică Daniel a mai primit şi Leul Bănăţean, ce-o fi aia. Ce mai, un delir de delicateţuri. Doar o nenorocită de ziaristă, Ramona Băluţescu, de la săptămînalul local Timpolis, ca să strice sărbătoarea, i-a tras măreţului ctitor de catedrale de neam, un alt fel de „ distinctie": doi le şi nişte coji de pîine uscată. Şi, de-a dracului ce e, l-a-ntrebat cu tupeu pe ditamai patriarh daca pentru Biserica Ortodoxa Romana contează că în România există oameni care mor de foame şi că unii îţi iau viaţa ca să scape de sărăcie.
Ei, stimaţi credincioşi, persoana fizică autorizată cu cele sfinte a răspuns cu un simplu şi sincer NU.
Să-mi zică şi mie cineva, au scos ăştia mila din lista valorilor creştine?

foto: http://www.agenda.ro/news/news/20676/cetatenie-de-onoare-o-coaja-de-paine-si-o-bancnota-veche-pentru-patriarh.html

ANTENA LA REALITATEA

S-a întors lumea cu curu-n sus de-a binelea! La Realitatea TV, în direct, Marius Tucă explică decăderea, manelizarea şi otevizarea presei româneşti.
E vorba chiar de Marius Tucă, omul de la trustul de presă al motanului Felix! Invitat pentru 2 (două!) ore la televiziunea lui Vântu!!!
Oare-i semn că-şi schimbă Realitatea antena?

BECALI NU POATE SĂ TACĂ. GÎNDEŞTE

Moraru: Domnu Becali, dacă eraţi prost, dar nu sunteţi, intraţi în rolul de victimă şi declanşaţi o isterie naţională. Dar dumneavoastră sunteţi un om deştept, aveţi o experienţă de viaţă, nu vă lăsaţi influenţat de ăla, de ăla...

Becali: Păi da, domnu Moraru, vezi că forţa mea spirituală nu m-a lăsat. Dacă vedeaţi cum m-am comportat în celulă, vă cruceaţi. E un arest delicat şi-am luat patul de jos, lîngă fereastră, ca să am aer. Dar cînd am intrat în celulă, am zis,: Chiar în ghearele morţii de mă veţi duce, dacă Domnul e cu mine, de cine mă voi teme? Şi era un traficant de droguri, unul de ţigări. Da io cînd am intrat pe scena asta, joc rolul ăsta. Deţinut? Joc deţinut. Dar şef!

Moraru: Dar cum v-au primit ceilalţi?

Becali: Bă, cînd am intrat acolo, le-am zis: Io să nu văd femei goale pe pereţi! Şi le-au dat jos. Fumat? Fără fumat! Ia citiţi aicea! Şi le-am dat cărţi. Ia, luaţi şi citiţi cărţile astea. Au început să citească cărţi de religie, şi cu asta, basta! Unu, ungur, n-a scos o vorbă două zile, de speriat ce era că zicea că-s naţionalist, dacă-s cu Vadim. După aia, cînd mi-a respins prima întîmpinare, am plîns două zile, da mă sculam la două-trei noaptea şi rîdeam cu ei. Că io-s la fel tot timpu. Îi întrebam bă, e bine? E bine, Domnu Becali! Şi rîdeam. Ce mai, eram cu ei, aşa cum erau ei, la trafic şi ce mai aveau acolo, luau de la cinci la şapte ani. Da i-am făcut în două săptămîni băieţi credincioşi, aşa cum era ei. Aşa cum erau ei infractori.

Ultima zi eram în aer. Adică la aer, conform programului. Ascultam la radio să-mi dea sentinţa. Eram pe şuba mea de la oi, că luasem şuba mea că voiam să stau întins cum stăteam la oi. Cînd s-a dat rezultatul, ne-am îmbrăţişat. M-a buşit plînsu. Şi pe ei la fel. Le zic: aveţi credinţă-n Dumnezeu, c-o să aibă şi el grijă de voi. Le-am lăsat lor ce mai aveam pe-acolo, le-am lăsat tablele de jucam pe flotări cu ei, da erau slabi. Le-am zis: cutare, cutare, bă, toată viaţa voastră, voi şi familia voastră nu veţi avea vreo problemă financiară. V-a ajutat Dumnezeu, c-aveţi credinţă, să fiu cu voi în viaţa asta.

Cît am stat acolo am visat toţi morţii mei dragi. Eu cînd visez morţii, a doua zi sunt fericit. Da numai cînd vreau să-i pup, dispar. da de văzut îi văd. Şi zic, Doamne, dă să nu cumva să mă deştept!

Muraru: Nu vă pot ajuta cu chestia asta.

AGENTURILI BUCUREŞTENE ÎN MOLDOVA

Dacă nu ştiaţi cine a declanşat evenimentul din Moldova, iaca icişa.
Remus Radu (ex. Evenimentul, Cotidianul, Realitatea etc.) şi Pavel Lucescu (senior-editor la Cotidianul) , ambii moldoveni la origine, actualmente răgăţeni, au petrecut trei zile în dulcele nostru ţinut.
După trei zile de activităţi obscure - şpriţuri şi friptane de viţel - cei doi ziarişti au fost invitaţi să ia micul dejun la reşedinţa mea din Bacău.
Au băut şi cafea.
Le-am făcut poze sub zarzărul înflorit, cu tricolorul fîlfîind în planul secund, pe unde trece şi Drumul European 85, despre care am mai vorbit. Conversaţia a fost interesantă, deşi cei doi agenţi nu a făcut decît dezvăluiri precare. Remarcaţi cît de vinovaţi se simt în prima poză şi cum şi-au revenit imediat cînd le-am propus să bage-n ei un scrob de şase ouă cu brînză autentică şi pătrunjel.
Evenimentul e c-au plecat. Pe la ora 12.00:)

ŢIGANE, BAGĂ ŞIŞU-N MINE. TE ROG

Doamne, ce mai plînge lumea după Marian Cozma, handbalistul omorît la Veszprem! Televiziunile se bat pe subiect, reporterii, transmit, în direct, abia ţinîndu-şi lacrimile, ultimul drum al victimei. Prin toate oraşele, maşina care poartă trupul celui care e deja erou naţional care va trăi veşnic în sufletele românilor, e întîmpinată cu spăşită emoţie şi lumînări.
Să se odihnească în pace sportivul Marian Cozma, o spun din tot sufletul.
Dar, iată un dar. Şi cînd apare un dar, hopa şi o problemă. Aceasta constă în faptul că nu pot să nu-l invidiez pe tînărul mort şi să nu-mi doresc să mierlesc şi eu într-o discotecă din Ungaria. Să nu-mi doresc să mă înjunghie o gaşcă de ţigani. Ce moarte superbă. Să devin vedetă, măcar post-mortem. Să plîngă naţia de ce mare poet am fost. Sau realizator de spectacole. Sau ziarist. Să tremure vocea Escăi dezvăluind cît de mult fumam. Să-şi tragă mucii Cătălin Radu Tănase şi să-şi reprime plînsul cînd vorbeşte despre sufletul meu de român. Să dezvăluie emoţionat că-mi plăcea barmaniţa care era, întîmplător, gagica asasinului. Să mă decoreze Băsescu. Înebuniţi de durere, LiaLia, Marele Han, Confruntădurerea, Lovin, Contrasens, Veronica, da ce zic eu, toată blogerimea mondială, plus ziariştii, să amintească posterităţii ce mare bloger şi ziarist mort sunt eu ca anonim notoriu.
Mort cum aş fi, aş trepida de plăcere.
România în doliu. Lumea ar plînge inundabil. Şi ar deveni mai bună.
Că lacrima purifică la greu.

Băi, ăştia ne spală creierele

Un tren pe ruta Gara de Nord-Otopeni şi retur, cu punct de oprire Corbeanca, va intra în circulaţie peste două săptămâni, a declarat pentru NewsIn subsecretarul de stat în Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI), Constantin Axinia.
"Preţul biletului călătoriei pe ruta Gara de Nord- Corbeanca va fi de 6 lei. Vom încerca să includem în permisul CFR şi preţul biletului de autobuz pentru cele doar cinci minute de transport din şi înspre Aeroportul Otopeni" a mai spus Axinia pentru NewsIn.
Personal, m-am căcat de rîs.

CABOTINII

Mai multe persoane avizate din presa centrală ( nu spun, cine, monşer, ca să te ţin în tensiune!) mi-au sugerat, încîntate de idee, să transform proMEDIAfest într-o competiţie naţională.
Măgulit de mesajele lor, mi-am aprins o ţigară şi-am început să visez: Bacău, oraşul care ţine pulsul mediei româneşti...Wow! Bacăul, din nou fruntea! Doamne, fă să fie adevărat! Cînd am deschis ochii, (lătra Lup la lună), realitatea m-a domolit.

Ne-ar depăşi (financiar) ,deocamdată, organizarea la o scară extinsă.
Pe de altă parte, reaua-credinţă cu care au fost contestate toate ediţiile galei băcăuane, mă face să fiu extrem de rezervat şi în ceea ce priveşte organizarea ediţiei 2008.
Nădăjduiesc însă mereu, indiferent de cîte şuturi iau, că, într-un tîrziu, bunul simţ care obligă la respectarea regulilor (oricare ar fi ele) va fi mai puternic decît orgoliile fără acoperire ale celor care cred că pot mai mult decît sunt în stare să facă. Slavă Domnului, nu-s prea mulţi. Şi-s uşor de depistat. Ei sunt cei care semnează emfatic articole confuze, pline de greşeli de gramatică sau de exprimare, dau copy-paste fără nici o jenă ori pun titluri aiuritoare.
Cabotinii, îi ştii, specia aia convinsă de genialitatea ei. Cabotinii, incompetenţi şi impostori cu ei ne luptăm.
Din păcate, nu numai în presă, dar şi în justiţie, în politică, peste tot în societate.
Cabotinii (să dau şi definiţia din DN: I. cel care, prin voce, mimicã, vocabular, urmãreşte sã se facã remarcat. II. adj. prefãcut, fals, teatral) din presă nici măcar nu sunt conştienţi că starea de rahat în care suntem cu toţii, inclusiv domniile lor, li se datorează.
Într-un grad foarte ridicat.
Îl citez cu tot respectul pe Andrei Pleşu: mi-e dor de cît mai mulţi domni, cu obraz subţire, bizantin!