TREI ANI PÎNĂ LA SFÎRŞITUL LUMII - ANUL 2012

N-am fost niciodată adeptul marilor profeţii şi,păcătos cum sunt, nu-i prea înghit pe marii profeţi. Doamne, iartă-mă, poate de aceea, sunt un religios temperat şi nu voi deveni niciodată prozelit al vreunei teorii mistice. Mă conduc după principiul Ochi văzut, ochi crăpat, pune mîna ca să crezi!
Sunt convins însă că există o forţă inteligentă superioară care ne-a creat şi care ne coordonează existenţa. De cînd mă ştiu, am fost mereu atent la ce se întîmplă în jurul meu, şi, chiar dacă uneori mă las furat de evenimente fără să le găsesc cauzele, sunt aproape sigur că nimic nu-i întîmplător.
Acum am dat la http://www.identitati.ro/Files/Teodor-Rosca-ANUL-2012.zip de "ANUL 2012" (editura INYTH MEDIA - Toronto) o cărticică de 149 de pagini care tratează un subiect extrem de în vogă: sfîrşitul lumii.
În prima jumătate, Teodor Roşca, un tip căruia zadarnic i-am căutat biografia, dar am aflat că e român stabilit în Canada, ne reaminteşte cunostinte pe care le-am dobîndit şi noi în şcoală, evidenţiate într-o altă lumină, care se vrea obiectivă şi fără de patimă.
Mai departe, autorul (care se înfăţişează pe blogul propriu ca un Mesia atoatecunoscător, deţinător al Adevărului şi al Absolutului, descedend al Luminii şi propovăduitor al Iubirii universale), amestecă ştiinţa cu ezotericul, încercînd să explice - exhaustiv, deseori gongoreic - rădăcinile religiilor şi să demonstreze că anul 2012 va marca sfîrşitul acestei lumi şi începutul alteia.
După ce exemplifică pe larg cu experimente ce ţin de paranormal şi cu documente secrete de la NASA (cum le-o fi obţinut???), Roşca afirmă: "Ceea ce este insa lesne de observat, este cum timpul si evolutia noastra se accelereaza, adica nu urmeaza o traiectorie liniara ci una exponentiala. Asta inseamna ca aceasta aceleratie va creste pana cand la un moment dat, ca urmare a unor acumulari cantitative, va avea loc un salt evolutiv, iar timpul isi va inceta curgerea lui liniara. Acesti ani sunt acum, iar termenul limita este anul 2012, cand planeta noastra va fi intr-o zona din galaxie avand mult mai multa energie si o frecventa de vibratie mult mai ridicata, intrand intr-un alt plan de existenta! Transformari climaterice si magnetice similare, sunt prezente la toate planetele din sistemul nostru solar, fiind inregistrate oficial de catre NASA, insa nu se face prea multa valva de aceasta. Ceea ce este insa de retinut este ca planeta Pamant si tot ceeea ce exista pe ea, sunt si vor fi transformate intr-o noua stare de vibratie, mai ridicata."

Ce să zic, o nouă teorie a sfîrşitului de lume bazată pe interpretări şi speculaţii deduse din alte interpretări şi speculaţii, poate emite oricine are la îndemînă o bibliografie adecvată şi niţică imaginaţie. Iar la domnul Roşca, se citeşte bine printre rînduri, dincolo de strădania de a fi persuasiv, un anume patetism care-i pune la îndoială nu doar credibilitatea, ci chiar capacităţile intelectuale.
Ia să vedem, credeţi asta? :
Suntem o generaţie norocoasă, am venit aici în acest ceas tocmai pentru a fi parte din procesul transformării planetei. Să-i respectăm pe toţi cei care sunt aici cu noi, indiferent unde se află, sau unde vor ajunge, căci într-un fel sau altul, toţi suntem speciali şi toţi vom face un mare salt în evoluţia personală, fie că vom rămâne în Dimensiunea a 3 a, sau vom sări într-a 4 a, sau unii, chiar direct într-a 5 a.
Pacea şi dragostea Creatorului să ne umple inimile! Să căutăm şi să folosim asistenţa, care este din belşug în jurul nostru şi să ne lansăm intenţia clară de a evolua accelerat.
Astfel, Universul, asemenea zânei fermecate din poveste, ne va îndeplini dorinţa. Să nu uităm că voinţa Creatorului este de fapt VOINŢA NOASTRĂ!!!
Iaca, na!

PRIMA SCRISOARE CĂTRE TATA

Dragă tăticule,
Nu ştiu dacă acolo unde eşti ai semnal. Dar cred din toată inima că îngerii ăia care au grijă de tine acolo, te-au învăţat ce-i aia explorer, google, blog şi toate chestiile astea prin care comunicăm noi acuma, în 2009. Şi cred că eşti la curent cu ce fac şi cum îmi merge. Ai văzut că de cîte ori am fost pe la Sfîntu Spiridon, am aprins cîte-o lumînare, două, să ai lumină. Ţi-am mai zis cîte una, alta despre mine. Nu ştiu dacă ai auzit, că eşti cam departe, dar am evoluat mult, mi-am luat şi GPS, ca să nu mă rătăcesc. Am şi hands free şi detector de radar, ca să nu plătesc amenzi la miliţie. Află despre mine că am să fiu bunic prin august şi tu străbunic. Te-ai fi înţeles oare cu şmecherul ăsta care acum e la clocit, în burta Norişoarei? Cum adică, tu credeai că-i fată? Păi, n-a fost vorba că noi, ăştia, din stirpea ta, facem numa băieţi?
Eu sunt tot în tabăra aia unde m-ai lăsat şi în care băieţaşii de ne conduc fac tot felul de experimente. În politică n-am intrat, că nu ţi-ar fi plăcut. Dar rezist, deocamdată.
Ca să schimb vorba, că tot n-am feedback, în ultima vreme mai tot timpul mă izbesc de tine pe-aici, pe pămînt. Ba că îndrept vreun cui ruginit, ba că mă trezesc plantînd vreo floricică mai la soare, ba că mîngîi gutuiul cel mic care anul ăsta a făcut vreo 12 fructe, mai tot timpul mă gîndesc la tine şi la ce-mi spuneai degeaba cînd eu nu înţelegeam nimic. Ieri am făcut un ferăstrău nou dintr-unul vechi. Am reparat hidroforul, am cosit livada, am făcut corectura la revista pentru Arşinel. Şi am mărit terasa cu forme curbe. Cam cum ai făcut tu la casa de la Comăneşti, fără să ştii că erai în normele lui Le Corbusier.
Şi, să mă scuzi, nu m-am dus să votez.
Cred că ai aflat, că doar voi acolo sunteţi sus şi vedeţi tot, că noi, aici, o vom duce foarte bine. O ducem într-o veselie. Păi dacă totu-i un pamflet, nu tre să rîdem?
De fapt, ne ducem de rîpă.
Mi-e tot mai dor de tine şi de mirosul de lemn. Abia aştept să ne revedem.
Fii tare. Totul e-n regulă.

Cu drag,
Băiatul tău.

FURT INTELECTUAL DECLARAT

Pentru gadgetul din dreapta, "GRECII AU INVENTAT MUZICA", îi mulţumesc Isabelei Harsenie, ( http://polymericlay.blogspot.com/2009/04/mokume.html) de pe blogul căreia am şterpelit linkul. Că prea mi-era dor de Mediterana şi de insula Paros. Şi de Creta, hai. Şi de Atena, nu mai zic...

Text cu bulină roşie

Oraşul în racursi după noaptea de drag cu mimosa sensitiva,pentru că eu sunt căzut pe trotuar în poziţia foetus, cum dorm copiii nimănui.

Dacă alcoolul din mine m-ar lăsa,

aş putea urî lumea, aş simţi că vine ploaia şi aş vedea furnica asta mică amuşinîndu-mi lacrimile de sub cap.

Mă aflu aşadar căzut pe trotuarul din faţa poştei centrale. Trece lume, trec maşini, trece viaţa. Mi-e cald şi mi-e frig. Sîngele meu a luat-o razna pe asfalt, se întinde spre primărie. E ca o dîră de benzină gata să ia foc.

Iar apare furnica, miroase cu două antene ceea ce iese din mine :

Sînge dulce de amant părăsit şi un curcubeu cît aura ta de zeitate nepămînteană - un amestec exploziv pe care n-ai voie să-l atingi. Nimic nu-i place furnicii din produsele fabricii de dureri.

Chiar aici în gross plan e unghia spartă de la degetul meu arătător, dar nu

zăresc tastatura la care scriu sunetele astea, semnele astea de existenţă din ce în ce mai obeză, mîinele pe care nu-l mai vreau, casa contaminată cu virusul tău de scoică lunară. Shit. Trece lumea, se zgîieşte la mine căzut pe asfalt şi întoarce capul spre vitrinele strălucitoare. Nimeni nu cheamă salvarea.

Nici nu mi-ar folosi la ceva. Glonţul otrăvitor circulă de la creier la inimă cu viteza numelui tău,

lăsîndu-mă doar pe dinafară întreg,

condamnat pe cincizeci de ani la puşcărie grea, într-o tulpină unde nu mai încap de frumuseţea ta nemiloasă, cum stăteai pe vîrfuri în faţa aragazului în aşteptarea clocotului meu şi al cafelei.

Pînă la urmă secunda aceea s-a terminat şi uite-mă privind în ochi furnica, o furnică neconcludentă care poartă în antene ţăcănitul scurt al yalei în urma mea, uite-mă cum şterg din agendă ziua de 18 în care brusc ai crescut şi ţi-a rămas mică dragostea mea.

Uite-mă cum stau ca un nod pe asfalt, în faţa acestei furnici care-mi miroase sufletul defect, observă-mi zvîrcolirea artistică din acest spectacol care, orice ar fi, trebuie să continue, uite-mă prăbuşit pe asfalt, ochi în ochi cu insecta neagră care îmi admiră cu ironie singurătatea.

Nu mi-am vopsit pupila cu verde şi nici nu plîng. Ce se vede e iarba prinţesei care-mi creşte de-o vreme în locul sinapselor.

Împuşcă-mă ca pe caii bătrîni

Trage-mi un glonţ de aramă
în cap, laurianule,
atotochitorule,
fixează bine linia de ochire,
ţine-ţi respiraţia şi stăpîneşte-ţi tremurul mîinii. Să ştii
că n-o să-ţi fie uşor să dobori
fiara matură, perversă, îndrăgostită,
mereu în mişcare.
Am mai fost în cătare. Păsăroi m-au vînat,
mai ales,cu ciocuri mai ascuţite ca glonţul..

Sunt pustiit, dar greu de ucis,
sfidător ca un chiparos verde şi veşnic,
încă stau în picioare.
Mai pot înfrunta glonţul şi ciocul de Păsăroi,uraganele vremii
şi secundarele ei de neoprit.
.
Dar tu eşti vînător liber,eşti performant,
cu permisul la zi .
Ai dreptul să-mi pui pe frunte crucea roşie din centrul lunetei
şi, cum stai pitit după neştiute planete,
să-mi slobozi fulgerul în tîmplă, în ochi, în moalele capului.

N-am scăpare de tine, laurianule, aşa cum n-am scăpare de Păsăroi.
Aştept clipa
să-mi explodeze sinapsele,
să plutească în aerul de martie,
apoi să cadă pe firele de iarbă proaspătă,
pe acoperişuri şi pe largi pălării de doamne fatale şi desuete.
Să se contopească într-un final cu piatra, să o învie,
să o fecundeze, să se audă departe cîntecul ei de plăcere,
să se facă beton.

Atotochitorule, apasă pe trăgaci să nu mai sufăr.

BUNE TARE

Atît de bune-s bancurile de mi le-a trimis soră-mea, că nu pot (fiind şi weekend) să nu le postez. Ia, luaţi şi hiliziţi-vă! Le trag în albastru, să nu le confundaţi.
Criza-i lungă!

Un barbat la volanul unei masini. Noapte, el foarte obosit dupa multe ore de condus. La un moment dat, trage pe

dreapta pentru foarte necesarul pui de somn. Nici n-apuca s-atipeasca, ca-l trezeste unul:

- Nu va suparati, aveti un ceas?

Asta nervos raspunde:

- E 4 jumate! Se baga iar la somn.

Dupa ceva timp, altul ii bate-n geam:

- Nu va suparati, aveti un ceas?

Asta, si mai nervos:

-E 5 fara 10! Dupa care scrie pe o foaie mare:

"NU STIU CAT E CEASUL" si o lipeste pe masina.

Un al treilea se opreste si ii bate-n geam.

- Tu ce mai vrei ma? intreaba soferul enervat la culme.

- E 5 si 10!

****************************************************

- Datorita crizei financiare care afecteaza in acest

moment intreaga lume, pentru economie, luminita de la

capatul tunelului va fi stinsa pana la noi ordine. S-auzim

de bine...

****************************************************

Maria s-a dus in padure sa culeaga floricele impreuna cu Ion, dar cum era multa lume pe-acolo, chiar asta au facut.

****************************************************

La tribunal:

- Sotul: "Intru in casa si-mi vad femeia in pielea goala pe pat, geamul deschis. Ma uit pe geam si vad

pe unul in chiloti, alergand. Iau noptiera si arunc dupa el"..

- Sotia: "Era cald. M-am dezbracat, am deschis geamul si vad cum intra dobitocul asta pe usa si fara sa

zica ceva, arunca cu noptiera pe geam".

- Victima: "Eu sunt sportiv. Alerg in fiecare zi pe acel traseu. Intorc capul si vad cum zboara o noptiera

spre mine...".

- Martorul: "Eu nici nu stiu ce caut aici! Stateam linistit in noptiera..."

****************************************************

Un tip merge la banca sa caute de lucru. Cel care ii ia interviul il intreaba:

- "Ai facut armata ?"!

- "Da, raspunde omul. Am fost in Afganistan timp de 2 ani".

- "Bun, asta iti va aduce niste puncte suplimentare", zice angajatorul.

- "Ai fost ranit sau ceva de genul asta ?"

- "Da, zice omul, o grenada a cazut langa mine si mi-a smuls testiculele"

- "Foarte bine, zice angajatorul. Esti angajat. Vino maine dimineata pe la 10".

Omul intreaba surprins:

- "Dar daca programul este de la 8 la 16, de ce trebuie sa vin eu de la 10 ?"

- "Pai, zice angajatorul, asta e o slujba la Banca, primele doua ore stam degeaba si ne scarpinam la coaie.

N-are rost sa vii si tu pentru asta...

Merge unu cu nevasta sa ia cina la resturant.
Farfuria de supa se varsa pe rochia ei cea noua. Suparata si sperand sa fie consolata de sotul romantic zice:
- Uite cum arat, ca o scroafa!
El raspunde:
- Si te-ai mai si murdarit pe deasupra!!!

****************************************************

La un WC public britanic, se afla un automat pentru
prezervative si pe el inscriptia firmei Durex: "Corespunde normelor britanice".

Putin mai jos, cineva a zgariat: "Si Titanicul corespundea...".

****************************************************

Intr-un pub britanic, in baie, era un automat de prezervative.

Pe el era lipit un afis: "Daca nu functioneaza, mergeti la manager.

Daca functioneaza, mergeti la blondele din bar."

****************************************************

Un tip la restaurant:
- Chelner!
- Da?
- Mai prajeste-mi putin puiul asta, ca mi-a mancat toata salata!

****************************************************

In padurea cu alune,
Aveau casa trei pitici.
Vine pupaza si spune:
Simptomatic, idiosincrazia dilematica îşi reverbereaza
atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent
si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala,
capsulגnd filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al
transmigratiei alchimice spre circumvolutiunile interioare ale
epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice
propensiunea paradigmelor de orientare paseista.
Pupaza a fost ucisa cu bestialitate de cei trei pitici.

****************************************************

Cum incepe o reteta tiganeasca de prajituri????

Se fura patru oua ...

****************************************************

LECŢIA DE POEZIE

15 ianuarie. Prea multe cuvinte despre cel care nici n-ar trebui să vorbim. Suficient să-l purtăm în noi, nevăzut de nimeni, ca pe-o iubire necuvenită.

---

---

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

CITIND DUMINICAL BACOVIA

O convorbire cu Maestrul Beligan m-a făcut să redescopăr profunzimea şi ineditul
prozei lui Bacovia. In dimineaţa asta, cînd spiritul meu civic ar fi trebuit să mă barbierească, să mă îmbrace frumos şi să mă trimită la secţia de votare, m-am delectat cu inegalabilele pagini ale pesimistului nostru concetăţean.
Am regăsit atmosfera inexplicabil de unică a acestor locuri violete, starea de gri, de însingurare şi de precaritate pe care numai Bacăul o are.

Duminici, cântece de scripcari... - poem în proză

        Duminici, cântece de scripcari, melancolice sau de jale.

        Îngeri căzuţi, reabilitând pentru un paradis pierdut...

        Părea un socialism... dacă nu se poate pronunţa uşor, probabil că ar fi comunism.

        A, ce moment de a aparţine dreptăţii pe care  întrucâtva, o concepea, faţă de

fericirea negăsită nici în turnul de ivoriu.

        Da, era însă împăcat. 

        Plecă înaintea altora...

        O lumânare ardea lângă un cadavru, nu era decât Maestru.

        Fu înmormântat ca un creştin.

Mulţi l-au admirat, mai puţini nu ştiau nimic

Lanţul trofic de supravieţuire

Mare brînză a inventat Băse, ce să zic.
A descoperit roata. Dar, recunosc, a pocnit o lovitură de imagine de maximum de punctaj. De sute de ani, să cumperi produse autohtone e modul firesc de supravieţuire în ţările civilizate. În Elveţia, de pildă, am găsit la market vin de 1 (un) FRS litrul, excelent. Am luat 2 sticle, să fie. La vreo două săptămîni, la acelaşi magazin, am însoţit un prieten care avea de făcut cumpărături. La raionul de vinuri, tipul s-a repezit la CAVES DE ROMMANEL, un vin din zonă, cu 18 FRS. Sticla de 500ml.
Zic: Ştiu eu un vin super, la 1 FRS litrul.
El: Da, ştiu, e pentru imigranţi. Eu iau Caves de Rommanel pentru că-l face vecinul meu, pe dealul din faţa casei. Dacă eu şi alţi vecini nu-i cumpărăm vinul, o să dea faliment. Dacă el nu mai are bani, nu mai cumpără pîine de la vecinul meu Jean-Pierre şi dă şi ăsta faliment, nu mai face reparaţii cu firma mea şi dau şi eu faliment. E un lanţ trofic, înţelegi?
Şi mai e ceva. Specialiştii au stabilit că organismul omului asimilează perfect alimentele care
se produc în zona în care trăieşte. Chestie de energii pozitive.
Lanţ trofic, asta tre să facem, ca să supravieţuim.

VISÎND O ŢARĂ MINUNATĂ ŞI FERICITĂ

"Nu caut o societate impecabila. Caut, asa cum am mai spus, o societate in care sa existe reactii autentice si ferme la greseli. Pe mine nu ma deranjeaza greselile, ma deranjeaza lipsa de reactie la ele. Iar reactia la nedreptate are si ea nevoie de exercitiu, iti dai seama cat de neantrenati suntem noi in aceasta privinta? Nu imi imaginez cum se va incepe, de unde se va incepe, am avut atatea sanse si le-am ratat oribil pe toate. Cu sete, cu o sete de nestins. Nu simt in mai nimeni dorinta reala de a face ordine in propria istorie si in propria tara." ( http://confruntadurerea.wordpress.com)

Cînd am fost primit la pionieri (în clasa a patra, abia, deoarece într-a treia, cînd deja toată clasa avea cravate roşii la gît, i-am spart capul lui Buzinski Sandu. Cu clopotul de sunat recreaţia i-am dat în cap, că-mi furase mărul din pacheţel şi urla de zor pe culoar că ce prost sunt că-mi iau mere la pachet), am fost foarte mîndru că de-acum puteam să duc la şcoală cît mai multe sticle şi borcane, fier vechi şi maculatură, ca să facă detaşamentul meu şi să facem România mai bogată şi mai fericită. Aşa am făcut pînă cînd am dat de fraţii Lupaşcu la Centrul de colectare, vînzînd colecţia de Realitatea Ilustrată dinainte de război pe care eu o dusesem la şcoală, ca să îndeplinim planul la hîrtie.

Într-a opta mi-a plăcut mult să învăţ din "Istoria Românilor" de Constantin şi Dinu Giurescu. N-am mîncat îngheţată o vară întreagă, ca s-o cumpăr. Cînd o deschideam, îl vedeam pe tovarăşul Ceauşescu şi mi se părea că se uită direct la mine şi mă emoţionam la fel de tare ca la mitingul din Piaţa Palatului, cînd tunase şi fulgerase împotriva invaziei Cehoslovaciei. Ce ţanţoş eram să fiu român şi să trăiesc într-o ţară care urma să fie în scurt timp atît de bogată şi de fericită.

Apoi, m-au făcut utecist. Iar eram mîndru, dar în alt fel. Acuma voiam să scriu frumos, să pictez frumos, ba chiar să sculptez statui frumoase pentru ca România să fie mulţumită de cît de talentat sunt eu, unul din milioanele de utecişti care vor ca ţara noastră să fie mai minunată. Mi-am cumpărat şi o chitară şi am început să compun cîntece frumoase de dragoste şi să le cînt la reuniunile de sîmbăta.

Am făcut toate astea pînă cînd tovarăşul Pralea de la UTC m-a auzit şi m-a-ntrebat de ce visez eu cai verzi pe pereţi şi cînt despre iubite, cînd ţara are nevoie s-o cînt pe ea şi pe partidul care ne conduce?

Dar eu iuibeam o fată blondă cu ochi albaştri şi asta n-avea nimic de-a face cu ţara şi cu partidul.

Tot aşa am păţit şi cu poeziile. Nimeni nu mi le publica. Erau prea intime şi prea pesimiste (între timp, prima dragoste luase sfîrşit).

Apoi, cu chiu cu vai, m-au primit în partid, după ce îmi luasem angajamentu să nu mai fiu aşa visător cum eram. Am vrut mult să intru în partid, pentru că voiam să mă fac ziarist ca ziariştii de la Flacăra lui Păunescu care luptau pentru ca România să fie mai minunată, iar românii să fie mai buni, mai harnici şi mai fericiţi. Ziarist nu puteai să fii decît dacă făceai "Academia Ştefan Gheorghiu", iar acolo nu intrai decît dacă erai un valoros membru de partid. Numai că, pînă m-au făcut membru de partid, împlinisem 30 de ani şi asta era limita de vîrstă.

Ei, nu mai eram aşa de mîndru că-s membru de partid, mai ales că fusesem şi sancţionat că aveam gura mare, că-i luasem apărarea unui tovarăş care trebuia exclus din organizaţie. Pe nedrept.

Atunci a venit 22 decembrie 89. Atunci am simţit că-i momentul să mă implic şi să terminăm odată cu minciuna, cu pilele, cu hoţia, cu dezordinea din ţară. Fraţilor, ce-a fost, a fost! De-acum o luăm de la zero absolut şi clădim cu adevărat o Românie fericită şi minunată. Gata cu comuniştii! Gata cu securiştii! Gata cu nesimţirea! Hai, la treabă, fiecare să-şi facă afacerea lui, să ne vedem de-ale noastre, să fie democraţie, dreptate şi frăţietate!

Au trecut 19 ani de atunci. Aş mai aduna ceva sticle şi ceva maculatură, niţel fier vechi, aş mai picta nişte poduri şi tot ziarist aş vrea să devin, să fac din România o ţară minunată şi fericită.

Doar că mi-e tare teamă că lumea s-ar uita la mine ca la un nebun, refuzînd să vadă cum arde în mine "dorinţa reală de a face ordine în propria istorie şi în propria ţară"...

TINA TURNER RELOADED

Salut cu toată dragostea şi preţuirea mea pentru marii artişti ai lumii revenirea pe scenă a formidabilei, explozivei, sexoasei TINA TURNER.
Diva are 68 de ani, cîntă şi dansează cît toate vocalistele noastre la un loc. Ea mi-a descris atît de frumos limitele oraşului Nutbush, un orăşel în Tennessee, unde s-a născut şi a copilărit până la şaisprezece ani. Nutbush este o mică aşezare, nu are "limite de oraş" în viaţa reală, dar pe autostradă există un semn "Nutbush - Unincorporate". Un punct pe planetă la care TINA m-a făcut să visez mereu, de prin 1972. Şi la Proud Mary am visat. Iar Simply the Best a fost resortul care m-a inspirat să botez primul ziar independent din Bacău, PUR ŞI SIMPLU!!!
Dacă aş fi Dumnezeu, TINA TURNER ar fi nemuritoare. Poate chiar este. Sper că este.
Vedeţi şi auziţi şi asculaţi versurile care au deschis la 1 octombrie

Turner Opening Night Kansas City

pe
http://www.youtube.com/watch?v=QIlTV_dAKx4


O să înţelegeţi de ce TINA TURNER este SIMPLY THE BEST.