Mă urăsc, deci exist

Urăsc blogerii care postează o dată pe săptămînă. Mă urăsc. Rareori mi-a plăcut de mine în viaţa asta, dar acum, în calitate de bloger, am atins culmea propriului meu dispreţ.
Ca şi Paştele, Întîi Maiul a fost plin de "distracţii" pentru cretini. Un popor întreg " s-a bucurat de vremea bună, de mici, bere şi de petreceri la iarbă verde sau în cluburi de fiţe". Repoteri cretini ne-au prezentat vox populi de la imbecilii bîlbîiţi ai neamului într-un mare fel.
Pur şi simplu n-am avut nimic de comentat vreme de o săptămînă, anostă, ca mai toate.
Borală de măgării se întîmplă în ţara asta care pare ieşită de sub ochiul lui Dumnezeu şi scăpată complet de sub control. Chiar nu mai găsesc nici un haz în nimic. Preşedintele nostru jbate joc de legi, televiziunile regretă că gripa de porci n-a ajuns în România, candidaţii la prezidenţie sunt de tot rahatul, Becali nu mai are haz nici ca berbec în turmă. A mai venit şi împrumutul de douăj de miliarde pe care ăştia or să-l topească pe căcaturi. Ce să comentezi? Şi dacă, ce?
Mă urăsc şi pentru că am început să regret că am crezut în schimbare. că am crezut că revoluţiunea de-acu 20 de ani va împlini speranţe, ne va face mai oameni.
Aseară mi-a fost ciudă să constat că cei doi Ceauşescu s-au comportat extrem de demn. Era, pe OTV - sub excitantul titlu "Pentru prima oară, dovezi că Elena şi Nicolae Ceauşescu trăiesc". Bineînţeles, n-a fost nimic nou, şi nici o dovadă. (E genial Diaconescu în captarea audienţei!) Am revăzut a suta oară procesul loviturii de stat şi filme tendenţioase cu bogăţia în care, chipurile se scălda familia care a condus România 25 de ani. Ce să zic?
Atunci mi-am dorit să fiu eu ăla care apasă pe trăgaci. Acum, m-aş mai gîndi.
Mă întreb ce-ar recita Băse înaintea execuţiei.
Ar fi în stare să spună două versuri memorabile, aşa cum a făcut Ceaşca noastră preaiubită?

Mîndră corabia, meşter cîrmaciul!

În primii cinci ani, ar fi vrut să pună mîna pe par, dar n-a putut. A fost ocupat să hăhăie, să stea la şpriţ cu Jiji, să trateze cu Hayssam, să confişte telefoane, să danseze ţigăneşte, să umilească ziariste, să se dea cu snowmobilul, de, ca omul.
Pe deasupra, a fost şi-n război cu Guverniceanu, care n-a-nţeles ce trebuia să înţeleagă orice motociclist: că, dacă-ţi dă Preşedintele cadou o motocicletă, tre să mergi pe unde-ţi spune el, nu pe unde vrei tu.
Ei, acu, în al cincilea an, poate! De-acu-şi arată muşchii de preşedinte-jucător! Băse a-nceput să rotească parul pe deasupra Constituţiei, ca s-o facă. Pentru el. Că, cine face, parte-şi face!
Şi numa ce ne trage un decalog, "nu c-ar fi obligatoriu", dar cică aşa vede el lucrurile. Două, cel puţin, din cele 10 idei, au damf de dictatură:
1. Adoptarea unui regim semiprezidenţial coerent. („Dacă vom continua să alegem un preşedinte care nu poate acţiona, vom nesocoti naţiunea şi vom diminua democraţia. Termenul cel mai bun pentru a caracteriza acest regim semiprezidenţial este echilibrul sau, mai precis, divizarea echilibrată a puterilor şi a responsabilităţii, acestea sunt elemente fundamentale în opţiunea mea“- argumentează şeful.:)

2. Şeful statului trebuie să poată să dizolve Parlamentul în situaţii de criză politică. (Da pe el cine-l poate trage de urechi, în situaţii de criză? - întreb şi eu, ca prostul, după ce-am citit Raportul Comisiei prezidenţiale de analiză a regimului politic şi constituţional, care zice că: "eliminarea suspendării din funcţie a preşedintelui ţării „apare ca o formă de europenizare constituţională“...)

Prezidentul zicea-ntr-o zi că, pe un vapor, între matroz şi Dumnezeu nu e decît Comandantul. Să trăiţi, domnule Comandant! Permiteţi să raportez: Suntem pe pămînt, în coasta Europei. Atenţie mare pe unde călcaţi!

BIATA SARAH PALIN

C-a învins Obama, mă bucur ca fraierul, n-am nimic de cîştigat, decît încă un pic de speranţă necesară să nu-mi sap vreo groapă în care să mă ascund pîn-la ultima suflare, sătul de mirosit fundul în sus al lumii.
De Mc Cain, mă doare-n cot, deşi mi-a plăcut că ştie să piardă.
Dar de biata Sarah, chiar mi-e milă. O muiere drăcoasă ca ea, merita America. Şi drăcoasă, şi arătoasă. Fostă Miss, absolventă de două universităţi, fostă primăriţă, actualmente
( prima femeie(!!!) guvernator a atatului Alaska, Sarah Palin e o înfocată adversară a avortului, dar , în schimb, ca şef al statului alaskian, a alocat sume importante pentru energia regenerabilă. Ca să vezi de ce-s în stare blondele în America!!!
Păcat de ea. Cum şi-a lăsat ea gubernia Alaska şi l-a susţinut pe moşneagul republican să nu se-mpiedice pe vreun podium, cum s-a războit ea cu negrimanu, acuzîndu-l că-i prieten cu teroriştii, ce momeală atractivă pentru electoratul feminin şi ce delicioasă pentru masculi...!
Merita un premiu de consolare, fie şi numai pentru că a rezistat acuzaţiilor cum că şi-ar fi înşelat soţul cu un prieten de familie, cum că bebeluşul ei ar fi de fapt fiul fetei ei de 17 ani, sau cum că ar fi spus că ea crede că "dinozaurii şi oamenii au trăit în acelaşi timp pe Terra, acum 6.000 de ani". Prezumptiva vicepreşedintă a Americii a mai fost şi victima unei farse, cînd un comentator de radio s-a dat drept Sarkozy şi s-a întreţinut minute în şir cu Sarah pe teme politice, în limba franceză, făcînd mare mişto de ea care nu se prea pricepe la politică externă.
Ce-o fi în sufletul ei acum, întoarsă printre zăpezile albe, după victoria zdrobitoare a lui Barrack Obama, numai ea ştie.



















Up date: sunt necesare mai multe amanunte despre sarah:
- vinovata de abuz de putere
(http://www.msnbc.msn.com/id/27105917/)
- nu stie ca Africa e un continent si nu o tara (http://www.newsweek.com/id/167581/page/2)
- nu stie sa spuna ce ziare citeste (google Katie Couric interviews)
(Mulţumiri lui dt. pentru commentul de pe FYT.)

AL 44-LEA, SUPREMUL

Am făcut o noapte albă. Am fost la Paris, la Londra, la Bucureşti şi, mai ales am umblat prin America. Am fost în toate locurile care-mi puteau confirma speranţa că lumea se poate schimba. La ora 5 şi 25, ora Bacăului, pe toate posturile a apărul bannerul cu textul la care visez de luni de zile : OBAMA A ÎNVINS!
E din nou America aceea pe care am iubit-o pentru westernurile ei, pentru "Un pas mic pentru mine, un pas uriaş pentru omenire!", pentru Andy Warholl, Kennedy, Marylin Monroe, Bernstein, Steinbeck, Golden Gate, Mount Rushmore. Pentru toate valorile ei, pentru felul în care ştie să renască, mereu învingătoare, care m-au entuziasmat în viaţa asta şi mi-au dat încrederea că, o dată şi o dată, va fi bine pentru fiecare fiinţă umană de pe planeta Pămînt.
Un negru l-a scos pe maimuţoiul imbecil din Casa Albă. L-au sprijint milioanele de americani de rînd pe care i-am văzut cîntînd, dansînd şi, mai ales zîmbind (ştiţi, zîmbetul ăla atitudinal, din toată fiinţa, din tot corpul, pe care numai americanii îl au) în aşteptarea noului Preşedinte.
L-am văzut şi l-am auzit pe Obama în primul lui discurs de învingător. A transmis cîteva mesaje simple, sincere, fără emfază. N-a promis răzbunări. A promis schimbarea Americii şi a lumii prin progres. A vorbit despre canniche-ul fetelor lui. Despre părinţii americanilor aflaţi în războaiele de peste mări, părinţi care nu dorm noaptea pentru că nu ştiu ce le aduce dimineaţa. A mulţumit. L-a felicitat pe concurentul lui, Mc Cain, şi a spus lucruri frumoase despre el. A fost un discurs decent, fără excese, realist, fără nici o vorbă de lemn.
A vorbit fluent, fără să ridice tonul, fără să arunce lozinci mobilizatoare.
Statele Unite - ţara tuturor posibilităţilor - face o nouă ofertă omenirii: decenţa.

HABEMUS REX - seminţe de bostan pînă la marea votare

Sunt surprins de lipsa de reacţie în presă şi pe bloguri la ditamai articoloiul din Libertatea cere dezvăluie că MS Mihai al României ar avea un fiu.
L-am cunoscut pe Măria Sa la Versoix, în 1992 şi mi-a lăsat impresia unui unui tată de fete. Tipicul acestor bărbaţi constă în cîteva trăsături de comportament absolut specifice: sunt mereu impecabil îmbrăcaţi, vorbesc încet, sunt calmi, au toate argumentele la îndemînă ca să convingă lumea că nu-i chiar aşa de rău să ai ca moştenitori numai fete, umblă tot timpul însoţiţi de nevastă şi, nu în ultimul rînd, se uită cu duioşie după orice băieţel zburdalnic. Nu mi-a trecut never prin minte ideea că regele nostru nereînscăunat ar fi putut avea un fiu. Poate că m-am înşelat.
M-am uitat atent la documentele din ziar. Par autentice. Dieter Stanzeleit (69 de ani) , un tip binecrescut nemţeşte, susţine în cartea lui "Regina pierdută" că este Nicolae Vasile, rădăcină de Hohenzolern, rezultat dintr-o primă căsătorie păstrată la secret atît de Rege, cît şi de către Securitatea Română. Care ştia tărăşenia. Că, cică, maică-sa, Nerissa Bowes-Lyon, rudă de sânge a reginei Elisabeta a Angliei, ar fi fost asasinată din ordinul lui Hitler, iar el, băiatul, acum un distins muzician, a fost crescut în Austria de o anumită doamnă Stanzeleit.
Cum dracu? Adică serviciile secrete comuniste ştiau că Regele nostru a mai fost însurat o dată, şi noi n-am învăţat la şcoală chestia asta pe lîngă fuga lui, cu nu ştiu cîte vagoane de aur?
Şi-apoi, că a stat pitulat 50 de ani, treacă meargă, dar după 90, domnul Nicolae Vasile (alias Dieter Stanzeleit) să tacă piscicol şi să nu-şi revendice obîrşia şi drepturile de moştenitor la tronul României, cînd era singurul candidat???
Şi numai ce se trezeşte Libertatea la o lună înainte de alegeri să scoată pe piaţă povestea.
Ca să aibă românul seminţe pînă se hotărăşte să plece la urnă.

Ţiganii liberali, frate! Din Spania!

Tocmai cînd scriam că, în loc să demisioneze demn, după ce Traian i-a tras-o lui Tăriceanu, pentru a mia oară, acceptînd mărirea de salariu pentru ticeri, băgîndu-l în budana cu rahat unde spirala inflaţiei se învîrte nebuneşte, am primit următorul mesaj:
(Da de unde dracu au adresa mea de mail???)

Time: October 25, 2008 at 7pm
Location: Castellon si Madrid
Organized By: Guvernul Romaniei

Event Description:
Prin campania “Hola soy Rumano”, Guvernul Romaniei organizeaza evenimente speciale avand ca public tinta spaniolii si comunitatile de romani din Spania. Se doreste astfel prezentarea pe taram spaniol a adevaratelor valori si traditii romanesti si expunerea spaniolilor la experiente inedite care le vor schimba perceptia asupra culturii romanesti.

Evenimentele vor avea loc in Castellon, sambata 25 octombrie, si in Madrid, sambata 1 noiembrie.

La aceste evenimente se va pune accentul pe traditiile si obiceiurile romanesti cum ar fi pictura pe oua, sculptura in lemn, pictura icoane si olarit. Pentru toate acestea se vor organiza demonstratii, interactivitate cu publicul si o expozitie cu vanzare.

Acestea nu sunt toate surprizele pe care le rezerva Guvernul Romaniei pentru spectatori. Pe scena vor fi presente o trupa de dans traditional si o trupa de dans contemporan care vor realiza un spectacol de lumini si miscare. Alaturi de acestia se va juca spectacolul “Made in Romania” si vor concerta Mircea Baniciu & Pacifica, Marius Mihalache, Crina Matei, Irina Sarbu si invitatul de onoare Ovidiu Lipan Tandarica.

Păi de unde să mai dea bani profesorilor, dacă premierul are de plătit spectacole electorale pentru ţiganii noştri din Spania???

UNA DE-A NOASTRĂ

Ca să nu se mai spună că nu mă implic în viaţa socială, iaca o ştire pe care o dau la sigur, primul:
Domnul avocat, celebrissimul doctorand de la staţia Aeroport, pe nume Botomei Vasile, a intervenit la musiu profesore Bolcaş, insistînd să fie inclus în PRM ca să poată candida la parlamentare.
Încercînd şi cu o femeie, vicepreşul a sunat-o pe d-ra Codruţa Arvinte, anunţînd-o de iminenta calamitate. Codruţa, frate cu tot românul care mi-l ştie pe advocat după portavocea de pe Dacia cu care tulbură la fiştecare campania liniştea burgului, a pus picioruşul în prag la dom vice, rostind un filozofic NU!
Mă-ntreb, ce se face doctorandu fără de coledzi?
Parcă-l văd pe omul de afaceri si decanul Baroului paralel de tip SRL cu tărtăreaţa în faţă la Moldova, hodoronca zdronca, hodoronca zdronca, şi clopoţeii tiling tiling, urlînd în măgăoaie lozinci antiperemiste!