miercuri, ianuarie 14, 2009

Mîndră corabia, meşter cîrmaciul!

În primii cinci ani, ar fi vrut să pună mîna pe par, dar n-a putut. A fost ocupat să hăhăie, să stea la şpriţ cu Jiji, să trateze cu Hayssam, să confişte telefoane, să danseze ţigăneşte, să umilească ziariste, să se dea cu snowmobilul, de, ca omul.
Pe deasupra, a fost şi-n război cu Guverniceanu, care n-a-nţeles ce trebuia să înţeleagă orice motociclist: că, dacă-ţi dă Preşedintele cadou o motocicletă, tre să mergi pe unde-ţi spune el, nu pe unde vrei tu.
Ei, acu, în al cincilea an, poate! De-acu-şi arată muşchii de preşedinte-jucător! Băse a-nceput să rotească parul pe deasupra Constituţiei, ca s-o facă. Pentru el. Că, cine face, parte-şi face!
Şi numa ce ne trage un decalog, "nu c-ar fi obligatoriu", dar cică aşa vede el lucrurile. Două, cel puţin, din cele 10 idei, au damf de dictatură:
1. Adoptarea unui regim semiprezidenţial coerent. („Dacă vom continua să alegem un preşedinte care nu poate acţiona, vom nesocoti naţiunea şi vom diminua democraţia. Termenul cel mai bun pentru a caracteriza acest regim semiprezidenţial este echilibrul sau, mai precis, divizarea echilibrată a puterilor şi a responsabilităţii, acestea sunt elemente fundamentale în opţiunea mea“- argumentează şeful.:)

2. Şeful statului trebuie să poată să dizolve Parlamentul în situaţii de criză politică. (Da pe el cine-l poate trage de urechi, în situaţii de criză? - întreb şi eu, ca prostul, după ce-am citit Raportul Comisiei prezidenţiale de analiză a regimului politic şi constituţional, care zice că: "eliminarea suspendării din funcţie a preşedintelui ţării „apare ca o formă de europenizare constituţională“...)

Prezidentul zicea-ntr-o zi că, pe un vapor, între matroz şi Dumnezeu nu e decît Comandantul. Să trăiţi, domnule Comandant! Permiteţi să raportez: Suntem pe pămînt, în coasta Europei. Atenţie mare pe unde călcaţi!