TRIUMFUL CRIZEI SEXUALE ASUPRA CRIZEI MONDIALE

John era şomer. O perioadă neagră în viaţa lui. Mînca ce apuca, fuma chiştoace şi dormea pe băncile din Hyde Park, care, împreună cu Grădinile Kensington, sunt o adevarată oază de verdeaţă în viaţa urbană a Londrei.

Într-o dimineaţă, când, ca de obicei, pe la şase, împuţiţii de gardieni îi tulburară dulcele somn, John dădu deoparte ziarele care-i serviseră drept plapumă, îşi aranjă garoafa roşie (cam ofilită, de!) de la butoniera smochingului (cam mototolit, de!) şi o porni agale spre Piccadilly Circus (is a famous road junction and public space of London's West End in the City of Westminster, built in 1819 to connect Regent Street with the major shopping street of Piccadilly).

Coşurile de gunoi de pe marginea străzii erau goale la ora aceea. Nici poveste de vreo bucată de pizza sau de vreun rest de hamburger. (Ah, cît ura produsele astea alimentare străine de minunata tradiţie englezească în arta culinară !)

Cînd s-ajungă în faimoasa piaţă, John zări într-un tomberon un ziar! Oh, God, fă să fie de azi !

Da, era un Morning Star chiar din ziua respectivă, azvîrlit de vreun nenorocit de funcţionar inconştient că, azi-mîine, criza îl va lovi şi pe el.

Pe prima pagină, Charles la vînătoare de pitulici. Şi ceva ţîţoase, ca se se vîndă ziarul.

Pagina doi, războaiele: Irak, Afganistan, etc. Pe-a treia, frauda de la Bank of England.

În fine, John trecu repede la paginile galbene din mijloc şi parcurse dintr-o privire anunţurile publicitare : vînd, cumpăr, divorţuri, morţi, and so on. Hopa, stay ! Joburi la pagina 132 !

Căcat : Măcelari (4 cereri) , animatoare (243 de anunţuri), practicieni yoga (56) , surferi (2), şi tot astfel de slujbe (5678) pentru care John nu avea fie pregătirea, fie aplecarea necesară.

Dar, deodată, soarele răsări (eufemistic vorbind) şi pe strada lui: un anunţ în chenar bolduit invita doritorii în Hope’s Street 33, unde « Lady Hamilton anajează valet care va îndeplini munci uşoare. »

Păi, mai întîi că, dintotdeauna, cifra 33 îi purtase mereu lui John noroc. Apoi, Hamilton e un nume arhicunoscut. Un domn Hamilton îi dăruise lui John cînd era băieţel un căţeluş de pluş fără două picioare. Iar John (pe-atunci îi mergeau bine afacerile) îl schimbase pe un pager cu ecran luminos cu prostul străzii, unul Gregory care-acuma era, ce crezi?, Chief Advertising la Harrods!

Dar să scurtăm. John sună la uşa din Hope’s Street 33, iese Lady Hamilton care, bănuind despre ce-i vorba, i-o luă înainte:

- Domnule, uite ce-ai avea de făcut: în fiecare dimineaţă te trezeşti la ora 8, iei micul dejun, ţesăli calul alb, îi dai de mîncare, ştergi Rolls-Royce-ul verde, înhămi calul alb la Rolls-Royce-ul verde şi tragi atelajul în faţa intrării, la ora zece fără zece secunde. La 10 fix, eu încalec pe calul alb şi plec la hipodrom unde fac echitaţie pînă la ora 12.45. La unu fix, deshami calul alb, îl duci în grajd, bagi Rolls-ul verde în garaj şi, gata. După amiaza eşti liber să faci ce vrei, în camera ta. Pentru aceste servicii primeşti 50 de lire pe zi, nemaisocotind locuinţa şi mîncarea gratis.

John calculă rapid avantajele, nu descoperi nici un inconvenient şi, de a doua zi, trecu la treabă.

Se trezi la ora 8, luă micul dejun, ţesălă calul alb, îi dădu de mîncare, înhămă calul alb la Rolls Royce-ul verde, trase atelajul la timp în faţa intrării şi, la zece fix, apăru Lady Hamilton. Privi calul alb, studie o clipă luciul Rolls Royce-ului verde, şi, fără să spună vreun cuvînt, încălecă pe cal şi plecă la hipodrom. Acolo, făcu echitaţie pînă exact la 12.45 şi, la ora unu, descălecă de pe calul alb în faţa frumoasei locuinţe. John o aştepta.

Făcu plecăciunea de rigoare şi, în timp ce Lady Hamilton intra zglobie în casă, John se apucă fără zăbavă să execute programul pentru care era plătit: dezhămă calul alb de la Rolls-Royce-ul verde, îl duse în grajd şi băgă Rolls-ul în garaj. Apoi, intră în camera lui din partea de est a parcului, şi-şi văzu de treabă.

Vorba vine, treabă. De fapt, John avea acum ocazia să-şi împlinească visul de-o viaţă, acela de a-şi completa cunoştinţele de cultură generală, fără de care un gentlemen nu putea fi un gentlemen adevărat. Aşa că, John citea şi citea. Luase la rînd cărţile din vasta bibliotecă şi, de la o zi la alta simţea cum devine din ce în ce mai gentleman. Apoi, la ora cinci, sorbea un ceai în cinstea Reginei. După care savura o pipă cu tutun englezesc şi citea Times, ca orice alt gentleman care se respectă. Apoi se culca şi dormea liniştit pînă la ora opt, cînd se trezea, lua micul dejun şi trecea la munca pentru care primea bani.

Trecură săptămîni, luni, poate ani. John îşi făcea programul în mod conştiincios.

În fiecare dimineaţă se trezea la ora 8, lua micul dejun, ţesăla calul alb, îi dădea de mîncare, înhăma calul alb la Rolls Royce-ul verde, trăgea atelajul la timp în faţa intrării şi, la zece fix, apărea Lady Hamilton. Lady privea calul alb, studia pentru o clipă luciul Rolls Royce-ului verde, şi, fără să spună vreun cuvînt, încăleca pe cal şi pleca la hipodrom. Acolo, făcea echitaţie pînă exact la 12.45. La ora unu, descăleca de pe calul alb în faţa frumoasei locuinţe. John o aştepta. Făcea plecăciunea de rigoare şi, în timp ce Lady Hamilton intra zglobie în casă, John se apuca fără zăbavă să execute programul pentru care era plătit: dezhăma calul alb de la Rolls-Royce-ul verde, îl ducea în grajd şi băga Rolls-ul în garaj. Apoi, intra în camera lui din partea de est a parcului, şi-şi vedea de treabă. Adică, îşi completa cunoştinţele de cultură generală, fără de care un gentlemen nu putea fi un gentleman adevărat. Aşa că, John citea şi citea. Iar, cînd venea vremea, sorbea ceaiul de la five o clok în onoarea Reginei. Căci era un tradiţional. Un gentleman în devenire, dar tradiţional. Tocmai de aceea, îşi aprindea şi pipa cu tutun englezesc şi, savurînd suavul parfum, citea Times, ca orice alt gentleman care se respectă.

Într-una din aceste după-amieze, în timp ce-şi înnăbuşea accesul de tuse care-l năpădea întotdeauna după primul fum de tutun englezesc, lui John îi trecu prin cap că viaţa lui e cam monotonă. În fond, deşi nu putea spune că ar fi fost nefericit, făcea aceleaşi lucruri în fiecare zi, la naiba: în fiecare dimineaţă se trezea la ora 8, lua micul dejun, ţesăla calul alb, îi dădea de mîncare, înhăma calul alb la Rolls Royce-ul verde, trăgea atelajul la timp în faţa intrării şi, la zece fix, apărea Lady Hamilton. Privea calul alb, studia pentru o clipă luciul Rolls Royce-ului verde, şi, fără să spună vreun cuvînt, încăleca pe cal şi pleca la hipodrom. Acolo, făcea echitaţie pînă exact la 12.45, iar la ora unu descăleca de pe calul alb în faţa frumoasei locuinţe. John o aştepta. Făcea plecăciunea de rigoare şi, în timp ce Lady Hamilton intra zglobie în casă, John se apuca fără zăbavă să execute programul pentru care era plătit: dezhăma calul alb de la Rolls-Royce-ul verde, îl ducea în grajd şi băga Rolls-ul în garaj. Apoi, intra în camera lui din partea de est a parcului, şi-şi vedea de treabă. Adică, îşi completa cunoştinţele de cultură generală, fără de care un gentleman nu putea fi un gentleman adevărat. Aşa că, John citea şi citea. Iar, cînd venea vremea, sorbea ceaiul de la five o clok în onoarea Reginei. Căci era un tradiţional. Un gentleman în devenire, dar tradiţional de nu se poate. Tocmai de aceea, îşi aprindea şi pipa cu tutun englezesc şi, savurînd suavul parfum, citea Times, ca orice alt gentleman care se respectă.

Totuşi, o anumită plictiseală se instaurase în mintea şi în sufletul acestui respectabil gentleman în devenire.

Tebuie să schimb ceva – gîndi John în după amiaza respectivă, altfel am să înebunesc, la dracu! Ştiu ce am de făcut!

Mîine, mă trezesc la ora 8, iau micul dejun, ţesăl calul alb, îi dau de mîncare, VOPSESC COPITELE CALULUI ALB ÎN VERDE, înham calul alb CU COPITELE VERZI la Rolls Royce-ul verde, trag atelajul la timp în faţa intrării şi, la zece fix, va ieşi Lady Hamilton. Va privi calul alb, va studia Rolls Royce-ul verde, va observa uluită COPITELE CALULUI ALB VOPSITE ÎN VERDE şi va spune:

John, azi n-am chef de echitaţie. Ce-ar fi să mergem în salon să bem o cafea?

Vom bea o cafea, vom discuta despre politica internaţională şi, Lady Hamilton, surprinsă de cunoştinţele mele în acest domeniu, şi observînd fizionomia mea plăcută, mă va invita să iau prînzul cu ea.

Vom prînzi la masa cea lungă din living şi, de data asta, vom discuta despre politica internă a Angliei, imigranţi, chestii, iar Lady Hamilton, surprinsă de cunoştinţele mele şi în acest domeniu şi încîntată de fizionomia mea plăcută, mă va pofti să luăm ceaiul de la ora 5 în salon. Vom aborda filmografia universală. O voi uimi din nou cu ceea ce ştiu despre marile vedete. Uimită de cunoştinţele mele şi fascinată de fizionomia mea plăcută, Lady Hamilton mă va invita să iau cina cu ea.

Ei bine, vom cina împreună, la lumina lumînărilor şi la flacăra şemineului de marmură. Eu voi conduce abil discuţia spre subiectul cupluri celebre de îndrăgostiţi din literatură. O să recit sonetele lui Shakespeare. Am să-i cînt, eventual din Jacques Brell. O să vadă ea ce înseamnă un gentleman cult! Nu poate rezista să nu mă invite să-mi petrec noaptea în budoarul ei!

Bun. A doua zi, John se trezi la ora 8, luă micul dejun, ţesălă calul alb, îi dădu de mîncare, VOPSI COPITELE CALULUI ALB ÎN VERDE, înhămă calul alb CU COPITELE VERZI la Rolls Royce-ul verde, trase atelajul la timp în faţa intrării şi, la zece fix, aparu Lady Hamilton. Privi calul alb, studie pentru o clipă luciul Rolls Royce-ului verde, observă uluită COPITELE CALULUI ALB VOPSITE ÎN VERDE şi spuse:

John, azi n-am chef de echitaţie. Hai să ne futem.