Trage-mi un glonţ de aramă
în cap, laurianule,
atotochitorule,
fixează bine linia de ochire,
ţine-ţi respiraţia şi stăpîneşte-ţi tremurul mîinii. Să ştii
că n-o să-ţi fie uşor să dobori
fiara matură, perversă, îndrăgostită,
mereu în mişcare.
Am mai fost în cătare. Păsăroi m-au vînat,
mai ales,cu ciocuri mai ascuţite ca glonţul..
Sunt pustiit, dar greu de ucis,
sfidător ca un chiparos verde şi veşnic,
încă stau în picioare.
Mai pot înfrunta glonţul şi ciocul de Păsăroi,uraganele vremii
şi secundarele ei de neoprit.
.
Dar tu eşti vînător liber,eşti performant,
cu permisul la zi .
Ai dreptul să-mi pui pe frunte crucea roşie din centrul lunetei
şi, cum stai pitit după neştiute planete,
să-mi slobozi fulgerul în tîmplă, în ochi, în moalele capului.
N-am scăpare de tine, laurianule, aşa cum n-am scăpare de Păsăroi.
Aştept clipa
să-mi explodeze sinapsele,
să plutească în aerul de martie,
apoi să cadă pe firele de iarbă proaspătă,
pe acoperişuri şi pe largi pălării de doamne fatale şi desuete.
Să se contopească într-un final cu piatra, să o învie,
să o fecundeze, să se audă departe cîntecul ei de plăcere,
să se facă beton.
Atotochitorule, apasă pe trăgaci să nu mai sufăr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu