duminică, ianuarie 25, 2009

ION MÂNDRESCU şi osia lumii



Vi-l prezint pe Ioan Mândrescu.
Respectivul s-a născut în 1954 şi e un sculptor care are lucrări în colecţii din multe ţări europene, autor al piesei de bronz intitulate „Omul, spaţiul, timpul”, pe care statul român a achiziţionat-o şi a donat-o Consiliului Europei de la Strasbourg.
Am onoarea să vi-l prezint, conştient că, pînă acum, aţi trăit fericiţi fără să ştiţi că există. E cel mai mare sculptor român în viaţă. Vă garantez. Mă pricep.
Ba nu. Nu mă pricep, simt.

Omul-Spaţiul-Timpul este tema lui preferată.

Sigur, complicat pentru neofiţi.

Sculptura în bronz pentru care a primit anul trecut trei milioane jumate de lei (noi), e vizibilă în Centrul Istoric al Capitalei.

I-am spus aseară că lucrarea reprezintă România, şi el mi-a replicat că e prea puţin.

Numai că eu asta am văzut: un român în loc de osie a unei roţi cîrpite.

Dar filosofia Mândrescu e mult mai complicată.

Doar e născut la Mihoveni, Suceava, procopsit cu acelaşi mal du siecle al marilor moldoveni.

Îmi asum redundanţa: Alecsandri, Eminescu, Creangă, Porumbescu, Sadoveanu, Enescu, Tzara, Bacovia, George Apostu...

Gata. Scuzaţi.