PROHOD LA MONITORUL

Monitorul de Bacău şi-a dat ultima suflare. Despre morţi, numai de bine. La înmormîntări, mersi, nu-mi place să fiu aşteptat.
Cît despre "Monitorul", prefer să-mi amintesc campania publicitară pe care i-am făcut-o în 1997, cînd primar era Seche, şi ziarul trecea la tipar color, devenind concurenţă serioasă pentru "Deşteptarea".
Nu pot da cifre de tiraj, dar, după nebunia lansării, cu deltaplane, ascensiuni pe Decebal şi pe Moldova, tirajul le-a crescut substanţial. Am acceptat contractul pentru campania Monitorul deoarece era un contract pentru adevăr. Monitorul era atunci simbolul adevărului în Bacău. Campania a avut ca slogan LUAŢI VIAŢA AŞA CUM E (şi-acum îmi beau cafeaua dintr-o ceaşcă pe care scrie aşa). Dar, ulterior, patronul reţelei a preferat formula "ZIARUL CARE STĂ DE VORBĂ CU OAMENII".
Erau pe-acolo Cristi Grosu, Liviu Avram, Remus Radu, Nicoleta Bichescu, fraţii Târziu, Nicoleta Popa, snagă de jurnalişti care se băteau şi care au creat o şcoală de presă adevărată, continuînd spiritul lui "Pur şi simplu". N-aveau loc acolo labagii şi lingăii. Din păcate, banul face legea în presă, mai ales în Bacău.

Editorialul de adio, scris de Gabriel Pop, ( interesant că oamenii ajung să fie consideraţi eroi în urma propriilor greşeli!) redactorul şef, e, normal, de plîns:
Si sa ne scuzati pentru greseli, pentru insuficienta indrazneala. La acest ziar au lucrat cei mai buni ziaristi dupa 1989 din Bacau. Pentru putin timp insa, pentru ca acest nume "Monitorul" s-a nascut sub zodia nenorocirii. Ei au plecat in cele patru zari. Unii dintre ei, cu talent jurnalistic, au infiintat "Ziarul de Bacau" incercand sa atenteze la a detrona de pe soclu "Desteptarea". La Monitorul au venit permanent alti jurnalisti, pentru mai mult sau mai putin timp. Ziaristul e un om liber. Unii dintre jurnalisti au ramas la acest ziar din motive diferite: poate din stabilitate, poate din neputinta, poate chiar din dragoste. Chiar unii dintre colegii nostri ne gratulau pe cei de la "Monitorul" cu injuraturi amabile. E mai bine sa fii urat pentru ce esti decat sa fii iubit pentru ce nu esti. Nu am afirmat niciodata ca suntem cei mai buni, chiar daca vanitatea unui ziarist il impinge sa creada asta. Senatorul Vasile Nistor a luat acest cotidian acum cativa ani pentru imagine sau pentru un orgoliu neinteles. Insa de multe ori, cutezanta se plateste cu pretul fericirii altuia. Ieri ne-a anuntat indirect prin dna director, ca aparitia Monitorul de Bacau inceteaza. Pentru fostul nostru patron contam mai putin decat aparatele sale de fotografiat (de care s-a interesat cu insistenta, in ultima zi, sa nu fie pierdute). Destinele subordonatilor aveau mai putina importanta. Personal, am inteles acest lucru – este un om politic. Ne luam ramas bun de la dumneavoastra dragi cititori. Si zambim trist – in definitiv am murit de ziua lui Caragiale.

Dumnezeu să-l ierte pe Monitorul de Bacău.

Bine c-a murit , că prea nu ştia limba română şi prea era bolnav în ultima vreme.
Acum, post festum, se pare că am avut dreptate: ziarul care stă de vorbă cu oamenii NU mai există.
Aşa că, n-aveţi decît să LUAŢI VIAŢA AŞA CUM E.