NEW YORK, CU MULTĂ DRAGOSTE

Buşulică mai vrea ceva. Ţine un discurs la fusta Statuii Libertăţii. Şi spune tot felul de chestii. Asta-i treaba lui. Să ţină discursuri. Zice că la cina de la Casa Albă nu se va putea rezolva criza financiară actuală. Mă întreb ce dracu mai vrea. Că vrutul e liber. America are buba, nu mai e stabilă, zice Bush. Să fie ea sănătoasă.
Eu n-am buba. Sau am.
De vreo treij de ani am aceeaşi greutate: 80 de kile la 1.81 m. Nu vă spun vîrsta, ca să nu vă prăbuşiţi în fandaxie. Oricum, cine ştie, cunoaşte.
Mănînc ce-mi place, fac ce-mi convine, practic doar sportul primordial, fumez 40 de ţigări pe zi, beau ponderat alcool, dar dacă am chef, trag un şpriţ şi cînd sunt răcit (o dată pe an).
N-am fost la spital decît cînd mi-au scos împuţiţii de doctori apendicul (aveam 11 ani atunci), iar pe doctorul de familie nu l-am mai văzut de-un an, cînd am avut un abces la o măsea şi mi-a prescris ceva antibiotice.

Mă rad pe cap. Ăsta să fie secretul siluetei mele? Eu cred că da.
Comunic direct cu Universul!(:)) şi asta îmi ţine constant niveşlul lipidelor.
Cu toate astea, nu mă simt împlinit. Sunt în depresie. În criză, adică. Dilema caprei (dacă sunt animal, sau poziţie) mă frămîntă şi pe mine. Mă întreb la fiecare 60 de minute: Să mă duc, sau să nu mă duc la vot pe 30 noiembrie? Mă-ngraş dacă votez, sau slăbesc?

Oare, dacă îmi calc pe principii şi merg la sală, fac aerobic, trag de fiare, chestii de-astea la modă, îmi trece criza?
Dacă da, Americo, la sală cu tine!