O convorbire cu Maestrul Beligan m-a făcut să redescopăr profunzimea şi ineditul
prozei lui Bacovia. In dimineaţa asta, cînd spiritul meu civic ar fi trebuit să mă barbierească, să mă îmbrace frumos şi să mă trimită la secţia de votare, m-am delectat cu inegalabilele pagini ale pesimistului nostru concetăţean.
Am regăsit atmosfera inexplicabil de unică a acestor locuri violete, starea de gri, de însingurare şi de precaritate pe care numai Bacăul o are.
Duminici, cântece de scripcari... - poem în proză
Duminici, cântece de scripcari, melancolice sau de jale.
Îngeri căzuţi, reabilitând pentru un paradis pierdut...
Părea un socialism... dacă nu se poate pronunţa uşor, probabil că ar fi comunism.
A, ce moment de a aparţine dreptăţii pe care întrucâtva, o concepea, faţă de
fericirea negăsită nici în turnul de ivoriu.
Da, era însă împăcat.
Plecă înaintea altora...
O lumânare ardea lângă un cadavru, nu era decât Maestru.
Fu înmormântat ca un creştin.
Mulţi l-au admirat, mai puţini nu ştiau nimic
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereBuna ziua. Stimate blogger, eroarea de mai sus imi apartine. Doream doar sa va felicit pentru maniera deosebita in care redactati textele pe blogul d-stra.
RăspundețiȘtergereCu stima,
Orpheus
Cînd însuşi Orpheus e mulţumit de ceea ce emit, dincolo de măgulirea pe care-o simt, îmi dă tîrcoale ideea că nu-i chiar în van blogăreala.:)
RăspundețiȘtergereBuna seara. Stimate domnule Manescu, va multumesc pentru raspunsul d-stra direct si neasteptat. Familia mea va citeste si va admira foarte mult, pe buna dreptate. Eu nu prea activez in blogosfera din motive personale. Blogareala (cum spuneti d-stra) nu e zadarnica, intr-adevar, dar principial vorbind, alegerile acestea nominale duminicale, da, motiv pentru care multa lume nu le mai acorda atentie, tot pe buna dreptate. Bine face, in opinia mea.
RăspundețiȘtergereCu aceeasi stima,
Orpheus
Să mergi la vot, e o chestiune de opţiune. Te implici, au ba.
RăspundețiȘtergereAm explicat într-o postare anterioară de ce m-am deranjat să-mi exercit dreptul constituţional şi mi-am exprimat opţiunea.
S-ar rezuma într-un cuvînt: speranţa.
Dar eu sunt un visător incurabil.
prietene, visezi matale, visezi, da vezi sa nu ai cosmaruri, lumanari bacoviene si borduri svarachiste si in urmatorii ani votati de tine.
RăspundețiȘtergereHarpon: Păi ce, crezi că m-aştept la altceva? Măcar lumînările de-ar fi de-alea frumoase, în recipiente antivînt de plastic.:)
RăspundețiȘtergere