IDEALISM ŞI EGOISM

Temă dură, la care n-avem vreme să medităm. Ne ia viaţa repede, ne iau scumpirile, impozitele, criza, toamna, ratele, prietenii, uitarea, copii, cîinele, toate astea sunt mai importante decît să ne întrebăm cîte secunde din viaţa asta am fost egoişti şi cîte secunde am fost idealişti. Dar dacă ne-o-ntreba Sfîntul Petru la Poarta Raiului?
Mi-am mărturisit, într-un post mai vechi, idealismul ce mi-a fost dat să-l sufăr. Chestiile alea că, frate, ce pionier, apoi utecist, apoi membru de partid, am fost eu ca boul şi-am crezut în ce scria prin statute. De ce-am făcut revoluţia. Cîtă zbatere, cîte insomnii, cîtă muncă.
Van. Van. Van. Ca să nu spun căcat.
Nu reiau. Irosit, obsolet, dezgustat, aia sunt acum.
Regret că n-am rămas în Elveţia cînd mi s-a oferit. Hai, domnu, îţi dăm aia şi aia. Nuuuu! Eu aveam nod în gît după România mea, cu noroiul, cu mormintele, cu istoria ei. După trei luni de "dincolo", simţeam un ou de struţ pe trahee care mă-mpiedica să respir, am zis că am cancer. Nu era nici un cancer, la dracu, era dorul de gunoiul de-aici. Ziceam: las că mă-ntorc eu în ţară şi nu se poate, da nu se poate să nu schimb dracului mitocănia pe nobleţe, gropile pe asfalt şi să fac idealul real.
Born to be dreamer.
La Suceava, Beligan a jucat acum două zile într-o sală frigider. Peste o lună el împlineşte 90 de ani. E o legendă albă, sau neagră, cum vreţi. De 70 de ani pe scenă.
Azi avea spectacol în Bacău. Am dat telefon la sala "Ateneu" să întreb dacă va fi cald. Da, m-au asigurat. Din fericire, da.
De ce-am făcut asta? Pentru că exact sîmbăta trecută am avut o lungă conversaţie cu el. La el acasă, unde toţi pereţii sunt căptuşiţi cu cărţi. (Şi-n baie are un raft cu cărţi.) Din tot ce-am vorbit, vreo trei ore, e de selectat că l-a convins pe Ceauşescu să ridice un teatru naţional. Şi că Ceauşescu, aşa cizmar cum era, a zis da, şi chiar l-a făcut.
E şi ăsta un model de idealism, nu?
Să crezi în ceva care nu este, dar poate fi, asta e idealism.
Revin in topic. Ştim: egoismul e contrar idealismului. Istoria omenirii şi practica vieţii ne arată că a fi idealist e o mare prostie şi că a fi egoist înseamnă că eşti deştept.
După conştiinţă, n-ai decît să alegi.