Miercuri 1964, strada Avram Iancu

Vică Paisa e un băiat mai mare decît mine cu cinci ani. El este fiul lui don Paisa, naşul meu de botez, deci şi el îmi este un fel de naş. Don Paisa e un om gras, Chiar foarte gras, cel mai gras, dar e un om foarte bun. La Crăciun şi de Sfîntul Vasile, el îmi dă cei mai mulţi bani când mă duc cu Steaua şi cu Sorcova: suma de zece lei!
De la Vică învăţ multe, de exemplu table şi tenis de masă. El zice că e un tip foarte evoluat, are şi picup la care ascultăm Margareta Pîslaru şi Beatles şi are şi bicicletă Carpaţi de-aia cu nikel pe aripi. Şi e şi la liceu, în timp ce eu abia-mi tîrîi mucii printr-a patra. Cîteodată dorm la el când ai lui pleacă la diferite petreceri ca: nunţi, botezuri sau alte ocazii, şi ascultăm la radioul lui marca Stassfurt Europa Liberă şi vorbim despre fete, prostii de-astea. Dar nu vorbim numai prostii. Cîteodată discutăm şi chestii serioase cum ar fi asasinarea lui Kennedy, dacă Harvey Oswald e adevăratul ucigaş, despre Ceauşescu ăsta care-a venit după Dej, că e tînăr şi cică vorbeşte şase limbi străine.
E mereu interesant la Vică. Într-o seară mi-a arătat cum se bărbiereşte el ca să fie bărbat. Naşul, adică Vică, are televizor. Rubin 102, sovietic, cu ecran rotund. Unde-l vedem pe Fidel Castro cum face el revoluţia în Cuba. Dacă nu ştiaţi, Cuba e o insulă care a stat timp de sute de ani sub stăpînirea americanilor care i-a asuprit şi i-a supt pe cubanezi de toate bogăţiile. Le-a rămas numai trestia de zahăr şi tutunul, şi noroc de fraţii sovietici care-i ajută cu specialişti şi de noi, românii, care le dăm tractoare şi altele. Că altfel i-ar lua dracu de foame. Vică spune multe cuvinte necuviincioase şi te face să crezi că e normal să le foloseşti dacă există. Căcat e vorba lui preferată. Orice e căcat, dacă-i vorba.
Azi mi-a arătat că-i un căcat să fumezi. Uite cum a fost. Ne-am dus în grădină, în spate. Vică a rupt un vîrf de la un strujan de păpuşoi, l-a tăiat la capete cu briceagul lui în formă de peşte (mamă, ce briceag!) l-a pus între buze şi l-a aprins. A tras un fum. Şi-a umflat obrajii şi a ţinut fumul în gură, pînă când i s-au bulbucat ochii. Apoi a suflat fumul spre mine, a tuşit de vreo douăzeci de ori şi a zis: „N-a bă, ai văzut, e un căcat să fumezi. Na, ia d-ici să vedem ce eşti în stare!”
Dar de fumat propriu-zis, am fumat prima oară abia peste vreo săptămînă, deoarece, când să trag şi eu primul fum din viaţa mea, l-am auzit pe tata care se iţea printre leaţurile din gard: „ Da ce faceţi voi aici, băi şmecherilor?”
M-o fi bătut? Aşa cred. Nu mai ţin minte.