CERBUL DE AUR LA ORL

Am vrut să fac o cronică aplicată la Festivalul Cerbul de Aur, că, vorba aia, are 40 de ani, iar eu am organizat la festivaluri de mi se-apleacă. Cu întreruperea de rigoare, fireşte.
Aseară, m-am enervat după primii trei concurenţi şi am renunţat cînd au apărut două panarame care cîntau atît de fals încît cîinele Cuki s-a ascuns după dulap, traumatizat groaznic. L-am scos de-acolo abia dimineaţă, după ce l-am ameninţat că, dacă nu face pipi afară, i-l pun pe Guţă.
În seara asta, m-a-mpins dracu să dau iar pe TVR1. Am nimerit peste aceeaşi prezentatori penibili, Alina şi Elvin (care pronunţă "ritihmanbluz"), cu texte scrise de cei mai tîmpiţi editori din tembeliziune (o concurentă locuieşte în Moldova pentru că tatăl ei a fost militar de carieră, din făină se fac trandafiri, iar din trandafiri muzică de calitate, sau 3Nity sunt unici ca sarmalele noastre - doar trei dintre perlele care s-ar fi vrut glumiţe).Plus ideea stupidă de a plasa videoclipuri cu imagini folclorice (oale, măşti, mărgele, lăicere) înaintea evoluţiei concurenţilor de muzică pop.
Cît despre concurenţi, m-am întrebat cum şi cine a reuşit această perfectă selecţie de antitalente prezente pe scena de la Braşov. N-am văzut o colecţie mai impresionantă de falseturi, de voci de cap, de nas,de dizarmonii supărătoare, de cabotinism de doi lei. Prezentaţi bombastic, cu mare fast, ca mari vedete în ţările lor, majoritatea celor care mi-au dereglat scăriţa, ciocănelul şi mi-au deformat trompa lui Eustake, păreau amatori care la festivalurile judeţene de acum 15- 20 de ani nu erau primiţi nici în culise. Ritmurile şchioape, acutele ucigaşe şi răgetele răguşite au completat un tablou al lipsei de profesionalism, de gust şi de bun simţ. Aş putea paria că regretaţii realizatori Tudor Vornicu şi Sorin Grigorescu se învîrtesc în mormînt şi că nici Titus Munteanu nu se simte prea bine.
Două excepţii, joi seara, la Braşov: rusoaica Victoria Linskaya (voce puternică, ambitus impresionant, prezenţă agreabilă) şi trupa Millenium din Chişinău ( superprofesionişti, de al căror debut românesc îmi amintesc cu bucurie că a avut loc la Bacău, la inspirata propunere a lui Dan Măciucă, acum mai bine de zece ani).
Acu, poate că am fost prea critic, poate că am şi eu frustrările mele, poate am auzul dereglat de-alde Becaud sau Stockhausen (!!!), cine ştie!?
Mîine mă duc să-mi fac un control ORL.

Update: Pe Bănică jr. am să-l trec la rubrica The best one man show. Fără supărare, e ADEVĂRAT. Bey, am văzut în public un tip de 15 ani, cu ochii cît cepele, lăcrimind la "Nebun după tine"! Puberul era cu gura căscată de parcă nu mai avea aer şi lăcrima.
Ăsta-i semn că aplauzele continuă.
PLAUDITE, CIVES!