POTICNELI PE BANI EUROPENI

Am ajuns la Palatul Cotroceni. Nu ca preşedinte, ferească-vă Dumnezeu!
Invitat la un spectacol de teatru experimental. Cînd ajung, constat că nu e la ora 19, cum ştiam, e la ora 20. Profit să bag în mine ceva azi, un sandvich cu şuncă şi caşcaval, plus cola. Şi fumez, şi fumez. Cînd să intru, gardieni, controale la sînge, ca la aeroport. Ţiuie toate prostiile alea în draci. Ochelarii cu ramă metalică. Zîmbete, scuze. Nu-s pe tabelul cu invitaţi, dar mutra mea suspect de serioasă îi face pe cerberi să mă treacă ei pe listă. Ăştia nu se pun rău cu asasinii de profesie :))!!!
Cotroceni, nume de legendă...Nu?
Vă dau poze.
Spectacolul e unul dintre cele pe care nu ai vrea să le uiţi, deşi, scormonind puţin în istoria lui, şi, urmărindu-l cu atenţe de cîrcotaş patentat, constaţi că e o mică, dar profesionistă improvizaţie.
Direcţia de scenă, adică sîmburele din care a izbucnit ideea evenimentului, aparţine Nonei Ciobanu care nu este numai regizor Teatrului Mic (v-amintiţi de Teatrul Mic?), dar şi director artistic al Fundaţiei Toaca! A obţinut premii mari la mari festivaluri internaţionale, dar şi un "mic" ajutor financiar pentru proiectul FURTUNA de la PUZZLE, proiectul naţional al României pentru Anul European al Dialogului Intercultural, componenta „Pelerin spre centru”, derulată în parteneriat cu Fundaţia Culturală Toaca. Ei??? PUZZLE este coordonat de Centrul de Consultanţă pentru Programe Culturale Europene şi este sprijinit de Ministerul Culturii şi Cultelor din România şi Comisia Europeană.(WOW, ce tare, ce de bani!)

"Suntem făcuţi din ceea ce şi visul este."

FURTUNA o ştiţi. N-o povestesc, că-i Shakespeare şi n-are rost să fiu prea prost. Spectacolul îi are ca protagonişti care rostesc textul pe Alexandru Repan şi pe Ioana Abur (neconvingătoare în mare măsură, voce slabă, inflexiuni false). Interculturalitatea - mamă, ce cuvînt lung! - le alătură un dansator şi coregraf francez Koffi Koko excepţional: elastic, expresiv, inspirat, şi, ce să vezi?, doi muzicieni (tobe şi ţiteră) din Siria, cu muzică orientală pe un text shakespearian, în limba română ( cam aiurea, totuşi!!!). Fără de reproş costumele create de Doina Levintza, superbe, originale şi bine instrumentate în mişcarea scenică. Un light design profesionist pus în operă de Iulian Bălţătescu, pe echipamentele lui Dan Măciucă, a întregit atmosfera reprezentaţiei.
Dintre toate aceste elemente, dansurile geniale ale lui Koko dacă rămîneau, aş fi jurat că am asistat la un spectacol excepţional.
Aşa, ce-am văzut, a fost un experiment în prea multe locuri fad şi adormitor, cu elemente spectaculare scremute, în care nici maestrul Alexandru Repan n-a strălucit în lumina deplină a valorii cu care ne-a obişnuit.
Totuşi, FURTUNA de la Cotroceni nu a fost un eşec. Fabulosul decor în care a avut loc i-a compensat scăderile.
Se poate spune că TOACA a sunat la Cotroceni. De nota 7.