VERONICA DIN NOU

Am primit de la Veronica A Cara acceptul de a-i prelua un articol de pe blogul ei. Vă invit să-l citiţi şi să vă bucuraţi de cinismul ei echilibrat, eclatanta şi profunda ei capacitate de analiză, de ascuţitul ei simţ critic, de justeţea observaţiilor şi, the last but not least, de talentul cu care pune cuvintele acolo unde trebuie, fără sfială, cu îndrăzneala unui om inteligent, puternic şi hotărît, care ştie ce vrea şi are ce spune despre VIAŢA AŞA CUM E. Mă bucur să fiu intermediarul care vă face cunoştinţă cu Veronica A Cara.
Volume publicate: Viata pe acoperis, nuvele, Editura Gramar, 2001; Baba Lina, nuvele, Editura Cartea Romaneasca, 2002; Eny, roman, Editura Cartea Romaneasca, 2003. Este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, din 2004.

02 septembrie 2008

Cine nu are televizor, traieste pe alta lume! (2)

Spuneam ca in privinta Mihaelei Radulescu am avut tot scepticismul din lume, dar ca, acum, sunt cam nedumerita vizavi de personajul in cauza! Campaniile ei umanitare, ca tot vorbeam si despre ele, par cel mai putin matrasite, m-am gandit si la faptul ca, recunoscatoare proniei ceresti pentru ce a primit, si avand disponibilitatea si abilitatea de a reflecta, analiza si introspecta in sine, in urma studiului personal, sa fi ajuns la o constiinta superioara colegelor sale de breasla, carora, altminteri, cum este si normal, le seamana atat de mult la port si la pretentii. Ceea ce nu este neaparat un lucru rau, si Cleopatra era imbracata somptuos si avea grija la aparitiile ei si conducea un imperiu. Nu e deloc gresit ca o femeie sa-si doreasca sa taie rasuflarea, sa aiba corp de Salomee, straie de regina. Toate ne dorim asta, vrem sa fim printese inca de cand ne jucam cu papusile. Nimeni si nimic nu ne asigura ca o femeie dezlanata e calitativ mai inteligenta decat una, care pare la fel de inteligenta, dar care se vrea si frumoasa si are grija la imaginea sa. Ba, as putea spune ca cea de-a doua munceste mai mult. Evident, o contabilitate logica ar putea pretinde ca prima, neglijand aspectul fizic, are mai mult timp pentru studiu. Ar putea fi perfect adevarat si perfect neadevarat. Prima ar putea pierde timp la fel de important, facand ceva ce sa nu serveasca, in niciun fel, evolutiei si inteligentei sale, iar cea dea doua sa-si fi stabilit atat de bine prioritatile, incat sa-si dozeze foarte bine eforturile pt realizarea lor. Si, pana la urma urmelor, numai ea stie cat de mari sau mici sunt acele eforturi. M-a oripilat intodeauna pretentia ca o femeie frumoasa trebuie sa fie neaparat mai proasta ca una mai putin frumoasa, pentru simplul si stupidul motiv ca o femeie nu le poate avea pe toate! De parca a fi frumoasa si desteapta inseamna a avea totul?! Nu stiu de ce ii suspectez pe barbati ca s-ar face vinovati de teza asta cu femeia frumoasa, care nu poate fi desteapta, pentru ca o femeie nu poate avea totul. Presupun ca numai un barbat putea gandi ca o femeie frumoasa si desteapta e perfecta. O femeie frumoasa si desteapta poate fi la fel de imperfecta ca o alta femeie imperfecta, dar cu imperfectiunile proprii, care sa nu aiba nicio legatura cu imperfectiunile celeilalte. Nu stiu daca imi place Mihaela Radulescu, nu mi-am pus vreodata aceasta problema, cred ca, mai degraba, e genul de om care determina si provoaca un fel de rezistenta in a o placea, stiu si de ce, dar e o alta discutie. Si, cu toate astea, e ceva in neregula cu ea, in sensul bun. Intodeauna, te astepti la mai putin de la ea, la mult mai putin, sau doar la acel ceva pe care categoria ei il frecventeaza ca, apoi, daca esti pus in situatia sa dai un raspuns clar in ceea ce-o priveste, sa te scarpini cu mainile incrucisate. Face ea si manifesta niste lucruri care o scot din categoria, in care definitiile si prejudecatile o plaseaza. Si nu are legatura cu ceea ce spune si prezinta despre sine. Te astepti ca oamenii sa spuna lucruri care sa-i legitimize, avantajeze, evidentieze, favorizeze. Toti facem asta. Repet, n-are legatura cu declaratiile ei sau speculatiile omagioase de prin presa. Presa, daca aia e presa, te felicita si te lauda si daca ti-ai achizitionat un Hermes sau un BMW. Are legatura cu ea, fara nicio declaratie si fara nicio caracterizare livreasca a presei. Intr-un mod paradoxal, spun paradoxal pentru ca exista multe premise sa para un fake, Mihaela e autentica. Intr-un fel propriu, de care nu te prinzi, nici daca exista fapte drept suport. E autentica, asa, intr-un fel care o lasa aproape pe dinafara si pe ea. Face lucruri pe care nu astepti sa le faca, a avut un traiect diferit de al celorlalte vedete, e performanta cu sine, dar nu aceste lucruri o fac sa fie autentica. E evident ca are forta, dar nici despre asta nu e vorba. Cred ca e vorba de calitate. Dar deja e prea mult despre acest personaj, pe care nici nu stiu macar daca-l plac sau nu. Tot scriind, am incercat sa fiu onesta si sa fiu cat mai aproape de cum vad lucrurile. Pana acum o ora, nici nu stiam ca le vad asa. De pe la televizor si de prin gazete, stiam doar ca Mihaela Radulescu e cine e, are un copil, un sot, o masina ecologica si ea si Andreea Marin sunt rivale. Cum sa fie cele doua rivale, eu nu vad! Cele doua sunt clar din gasti diferite, aproape din triburi dusmane. Dusmane, nu in sensul de rivale, ci atat de diferite. Una se schimonoseste tot timpul, alta nu se schimonoseste deloc, una se vrea papuselnica si duioasa, alta se vrea de forta, una are un discurs patetic si histrionic, cealalalta merge spre discursul barbatesc, ca atitudine. Poate, mai putin debitul verbal, care, in cazul ei, mie, ca multor altora, mult, foarte mult timp, mi-a parut un defect capital al manifestarii ei, pana cand, intr-o zi, urmarindu-i, siderata si oripilata, debitul verbal, care-mi parea fara cap si fara coada, fara pauze, lipsit de coerenta, de sens, aproape de inteligenta, am ramas dinadins, fara sa schimb postul, numai ca sa vad pana unde poate merge, si, brusc sau nu tocmai brusc, dar, cumva, mi-a venit ceva in cap – un om, daca n-ar putea gandi foarte repede, n-ar putea vorbi atat de foarte repede, fara sa se impotmoleasca, fara sa-i tresara un muschi. Nu stiu daca e o chestie apreciativa sau nu la adresa ei, dar mi-ar placea ca, din cand in cand, in mijlocul unor fraze spuse pe nerasuflate, sa se opreasca voit, sa zambeasca inteligent, constienta c-o face special, aproape demonstrativ si ca o provocare la un pariu si apoi s-o porneasca, din nou, in cursa ei infernala de cuvinte. Probabil ca ar da-o afara de la Antena 1, suspectand-o ca-si bate joc de oameni, daca ar face frecvent schema asta, dar mie mi s-ar parea simpatica, cu adevarat inteligenta si profund umana. Se spune ca orice lucru e mai puternic prin contrast. Eu cred ca asta ii lipseste Mihaelei Radulescu, contrastul. Uneori, pare doar o masinarie unsa pana la cele mai mici piulite. Presupun ca asta e si motivul pentru care enerveaza atat de mult. Pe unii. Eu stiu astfel de oameni. Evident, toti avem astfel de oameni. Cine nu-i are sa nu-i caute, nu e nimic constructiv in a trezi antipatii, fara un motiv anume, si e teribil de frustrant! Tot de prin gazete, am aflat ca Mihaela Radulescu si Andreea Marin se urasc de moarte pentru ca au avut acelasi barbat si pentru ca amandoua sunt dive. (Asta citim noi in ziare!). Cred ca bazaconia asta cu barbatul pe care l-ai avut si pe care ti l-a luat alta, cand nici nu ti l-a luat tie, l-a luat de undeva de unde el statea, bine mersi, si astepta sa fie luat, este mult supralicitata. In realitate, cand renunti la un barbat, te astepti ca el sa fie luat. Nu te astepti sa ramana singur pe veci sau sa te impaci cu el peste zece ani, ca sa te desparti din nou de el. Regretele ca si singuratatea sunt doar o problema de timp. Pare asa cam distractiv ca Mihela Radulescu s-o urasca pe Andreea Marin doar pentru ca s-a maritat cu un barbat cu care ea nu s-a inteles si de care s-a despartit de bunavoie si nesilita de nimeni, cand, sunt sigura, Mihaela Radulescu ar avea un million de motive s-o urasca pe Andreea Marin, daca simte cu tot dinadinsul aceasta necesitate, cum o urasc si vreo treizeci de prieteni de-ai mei, care nici macar n-o cunosc pe Andreea Marin. Faptul ca se urasc, ca sunt deopotriva de dive pare o problema de regulament intern si-or stii ele mai bine decat noi ce inseamna sa fii diva si ce e cu adevarat o diva, cata iritare iti poate creea ideea absurda a existentei unei dive, cu atat mai mult, ideea si mai absurda a existentei inca unei dive. Sunt sigura ca ele, din interiorul divelor ce sunt, se prind cel mai bine cum stau lucrurile cu divele. Pai, daca nu stiu ele, atunci cine? Mi-au venit in cap acum emisiunile acelea si titlurile acelea mari si groase de prin reviste, de acum un an, din care aflam si pricepeam si noi ce alegere buna a facut Monica Columbeanu si cat de norocoasa e. Nu stiu daca era si ea diva, dar sigur reusise si ea! Mai aflam, pe deasupra, ca este invidiata si a devenit un model pentru fetele de varsta ei. “Cand viata nu mai are niciun sens, ea se preteaza la orice sens vrei tu sa-i dai!”, spunea Andre Breton. Vedem cum, in povesti, eroului principal, mereu, i se pun cate trei intrebari, fie ca e Fat-Frumos, fie ca e alt Fat de printi, nu atat de cunoscut ca Fat-Frumos. Daca Fat-ul-erou stie sa raspunda la toate cele trei intrebari, el este lasat sa treaca mai departe in intreprinderea sa de-a obtine nu stiu ce. Nu intamplator, pe langa alte probe de vitejie, una, destul de importanta, este proba intrebarilor si raspunsurilor. Daca stii sa raspunzi, treci mai departe. Mitul omului bine informat este bine trasat inca din povestile copilariei. Astazi, daca cei mai multi dintre noi s-ar intalni cu Muma-Padurii, Spanul, Pasarea-Maiastra, Balaurul cu nu stiu cate capete sau alta zgripturoaica, ar pune-o! Ar pune-o, pe bune! Ma indoiesc ca balaurul cu nu stiu cate capete ar sti ceva de Alex Erbasu, Maria Marinescu, Monica Columbeanu, Anna Lesko sau Mihaela Radulescu. Sau de-asta din urma s-ar putea, totusi, sa fi auzit. Balaurilor astora nu le plac personajele pozitive, care scapa oamenii de la moarte, fac dreptate, trec, in spate, peste vreo frunza, vreo batrana neputincioasa. Ma rog, omul bine informat de azi e omul care cauta pe internet totul si mai este si omul “bine informat”, uneori, asaltat de “bine informat” de titlurile mari si groase de la standurile de presa. Cele mai multe tabloide chiar asa isi concep mesajul: E datoria noastra sa informam cititorii…,sau: N-am facut altceva decat sa va informam…, sau: Ne informam pentru dumneavoastra…, Vom afla si va vom informa…, Cititorul trebuie sa stie…,etc. de atatea ori aflam ca suntem informati (cand noi, de fapt, n-am primit niciun fel de informatie), ca, in scurt timp, e foarte posibil sa nu mai asociem conceptul de informatie si cu altceva. Ma intreb, asa, aiurea, oare cum s-ar descurca Monica Columbeanu intr-o padure, singura, fara limuzina, body-guard, sofer sau descurcaretul Iri, sa fie asa cum este ea, ametitor de inalta si ametitor de slaba, pieptanata, despletita si matasoasa, fardata impecabil, cum obisnuieste, rece si debusolata, cum pare, suava si mladioasa, cum ne-am astepta sa fie, cocotata pe pantofii cu tocuri imense, pentru a fi si mai inalta, cu ciorapi cu modele sa nu cumva din greseala sa nu-i observam picioarele, cu geanta Hermes, tinuta Chanell si tot tacamul de nevasta de miliardar…, sa mearga ea, asa inalta si neajutorata prin padure si sa dea nas in nas cu Sfanta Vineri, Sfanta Miercuri si Sfanta Sambata. Acestea sa-i puna trei intrebari, fireste; fireste, ea sa taca mult timp, in vidul acela de tacere teapana, bizara, aproape comatoasa, cu care familia Columbeanu ne-a obisnuit, sfintele sa astepte incordate si nedumerite, Monica sa taca, reusind, totusi, sa ramana incredibil de dreapta pe tocurile incredibil de inalte, sa taca, privind dramatic prin lentilele de contact, diverse nuante, sa-si tina poseta Hermes nemiscata pe bratul nemiscat, cum e la moda, adica, cu bratul indoit si poseta pe partea de jos a bratului, apoi, sa rosteasca rar, cristalin, somnolent, cu lentilele de contact in zarea padurii: Iri, Cristale Svarowski, Dior! Sfintele sa plece debusolate la treburile lor, iar Moni sa rosteasca si alte cuvinte, cu pauze de vid absolute, stabatand eleganta padurea si insemnand urmele ratacirii sale cu: Master Card, Visa, American Expres si alte carti de credit de care numai ea, Moni, Iri si alti cativa miliardari au stire. Iri sa soseasca in zori de zi la marginea padurii, cu iaht, elicopter, toata presa mondena din Romania si s-o localizeze pe ratacitoarea Moni- Degetica dupa cartile de credit. In loc sa fie distractive, atat cat poate sa fie, sunt sigura ca foarte multi dintre noi ne-am dori sa fim in locul lui Iri si-al Monicai, sa nu stim sa raspundem la vreo intrebare, dar sa fim recunoscuti dupa cartile de credit. Deh, asta e; aproape, nici nu mai e trist! E doar cum s-a nimerit sa fie si e aproape normal de anormal sa fie! Nu degeaba se spune ca Moni e atat de fericita! Desi, lasand la o parte gluma, nu prea pricep in niciun fel de ce trebuie s-o consideram pe Moni atat de fericita si de implinita! Dimpotriva, mie fata imi pare cat se poate de trista! Nu pentru ca ar avea vreun motiv anume, dar prea a luat-o de mica cu toate greutatile. Bani, sindrofii, copil, juraminte, reality- show-uri, tinuta teapana, mers pe talpi enorme ca frumoasa venetiana, soferi, paznici, sex oral filmat si dat publicitatii, taceri lungi, zambetul de inalta societate si, iarasi, tot tacamul unei neveste de miliardar. Nu stiu, in plus, ce-a reusit Moni de este atat de implinita!? A fost pe la olimpiade pe afara, a luat burse de merit, a pictat vreun tablou celebru?! Se tot bate moneda pe diferenta de varsta dintre ea si Iri si pe diferenta de inaltime. Gasesc ca cele doua sunt mizerii si nu pot fi aduse drept argumente. Sunt sigura ca oamenii s-au iubit si-n alte parti si-n alte veacuri, fara sa tina cont de diferenta de varsta si diferenta de inaltime. Nu aici este problema! Desi ii invita in toate emisiunile lor, realizatorii nu uita sa le reaminteasca altora, sa puncteze sa-si alimenteze discursul si show-ul cu diferenta de varsta si diferenta de inaltime a celor doi. Si, repet, asta mi se pare o mare mizerie! Sunt atatea de aratat cu degetul la cei doi, daca chiar vrei sa atragi atentia de: “asa, nu!”, incat sa te legi de doua lucruri, care n-au absolut nicio relevanta e, in mod clar, mojicie curata, denota prezenta de spirit zero si stiinta de doi lei de a iti face profesia. Presa scrisa si moderatorii, cu predilectie, de asta se leaga. Unii dintre ei, gen Ileana Pescariu si Mihai Morar, se distreza teribil cand vorbesc de inaltimea lui Iri. Nici nu mai stiu daca cei doi mai fac emisiune! Parca l-am vazut pe Mihai Morar cu Oana Roman, dar nu sunt sigura. Oricum, i-am vazut pe Mihai Morar si Ileana Pescariu distrandu-se, public, de inaltimea lui Iri. Asa ceva e inadmisibil! Oamenii astia ar trebui dati afara din televiziune! Pe ei nu i-o fi invatand nimeni ca nu razi (interzis, nu ai cum!!) de caracteristicile fizice ale unui om?! Pe langa faptul ca dai un exemplu periculos si impardonabil, acest lucru spune multe despre inteligenta, educatia si posibilitatea ta de-a face analiza asupra lucrurilor, fenomenelor. Faci pe analistul si pe omul de show, cand tu habar n-ai, de fapt, cu ce se mananca cele doua, cum faceau si cei doi, care, de cele mai multe ori, vorbeu cu “care”, fie vorba intre noi. Dar, separate de asta, ehehe, a face show, emisiune de divertisment, analiza inteligenta, subtila si spirituala, lipsita de insulte, mugete, imprecatii si hohote isultatoare de ras, e munca grea si stiinta grea. Nu te pui la pupitru in fata televizorului si, gata, ti-a iesit, ca esti tu Gheorghe priceputu’ si norocosu’ de la televizor! Imi amintesc ca, la sfarsitul emisiunilor lor, statea scris ca acea emisiune este un pamflet si trebuie tratat ca atare! Eu, daca as fi fost pamflet, in locul pamfletului aluia, i-as fi dat in judecata! Pai, sa se foloseasca, asa, fara rusine, de numele meu?! Inadmisibil! Inadmisibil legal pentru pamflet! Dar voi continua maine despre cei doi, Carcotasii si altii. Cel putin pe Carcotasi nu-i putem acuza ca nu stiu si nu stiu ce fac. Bine ca mai exista si oamenii care isi fac temele in meseria asta! Multi au impresia, in suficienta lor, ca a fi acolo, in fata camerelor, asa cum i-a facut ma-sa, ajunge. Ei, bine, nu!! Meseria asta e prea grea sa-ti perminti inconstienta de-a crede ca faptul ca dai din gura la televizor legitimeaza si prezenta ta acolo. Pe maine! Am sa va spun si de ce scriu despre toate astea, cand am despre atatea lucruri mult mai frumoase si mai bune de scris, slava Domnului!