Alt poem de week end

Repetiţie fără costume

Se aprind reflectoare

sau se crapă de ziuă,

oricum,

municipiul ne-a pregătit un nou spectacol de stradă

cu păsăroi, urmărindu-ne

cu mascaţii politici, cu urşii domestici

şi demoazele cu minijupe din piele de şarpe dresat.

Autore de glume,

eu doar zîmbesc

instalat în zădărnicia din spatele scenei.

Dar scena e peste tot.

O mai repet pe aia cu

sexul dramatic de care se moare

rîzînd

şi rămîn la pîndă

să prad mitul etern al umanităţii,

atent să nu se vadă vreo şuviţă ilegală de dor,

inconştient că emit prin conducte esenţe.

Un pluricelular, un vierme şi eu, acolo.

Un semn obscen pe zidul policlinicii cu plată, n-am nici un rol în spectacol,

dar cetăţenii privesc în altă parte, preferă

politichia

şi nu visul meu mediocru,

pe care-l găsesc oriunde pe rafturile bibliotecii centrale,

sub formă de hohot legat în piele.