7 motive (şi alte cîteva de rezervă în ordine aleatorie)
care mă îndreptăţesc să mă simt egal cu oricare European
1. Sentimentul că suntem europeni cu mult înainte ca Europa modernă s-o recunoască.
2. Palatul Parlamentului român pentru că e singura construcţie europeană care se vede de pe lună.
3. Madame Pogany a ţăranului român Brâncuşi, pentru că e cea mai frumoasă reprezentare a unei europence.
4. Valea Trotuşului de la Comăneşti la Ghimeş, pentru că acolo poţi vedea gratis peisaje deloc mai prejos decît cele pentru care, în Europa, scoţi din buzunar salariul pe un an.
5. Mihail Eminescu pentru ODA(în metru antic), George Bacovia pentru poezia PLUMB şi Nichita Stănescu pentru poezia SOLATUL.
6. Standardul ridicat al mîndriei, speranţei, umorului şi capacităţii de adaptare la situaţiile dificile.
7. Tristan Tzara pentru că i-a învăţat pe europeni cum se dresează căluţul DADA.
Rezerve: Marea Neagră, Maramureşul, Valea Prahovei, Ceahlăul, artiştii, hackerii, Caragiale, Enescu, Eugen Ionescu, Henry Coandă, Nadia Comăneci, C.D. Zeletin, autoturismul Dacia, vinul de Cotnari, sarmalele, copiii noştri deştepţi, femeile noastre frumoase.
Europeanul de ieri si europeanul de azi....Traim in trecut, ne simtim mandri prin istoria noatra, deci prin ce-au facut altii. Ne rusinam, insa constant, de prezentul nostru. In prezent nu avem decat peisajele, gratis, fara a sti sa le savuram sau sa le exploatam in stil capitalist. Si altceva? Suntem europeni buni cu un CV lung de mii de ani plini de mandre victorii, lupte castigate, cantate de poeti unici, oameni care au fost primii in diverse domenii ( Racovita, Paulescu, Comanici), eroi si campioni. Nu prin ceea ce suntem acum. Iar sa ne mandrim cu hackerii, adica cu intelectul smecherizat pana la rang de infractiune, chiar nu mi se pare o idee buna. Ar fi bun sa initiem ceva care sa ne faca mandri la timpul prezent.
RăspundețiȘtergereTema mandriei nationale este un subiect generos de discutat si pozitivist, in sfarsit! :) Romanii care se dezic de tara lor sunt doar furiosi si dezgustati, insa in adancul lor raman legati sufleteste de glie, fiti siguri. Unii o recunosc, altii nu.
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, ne mandrim mai mult cu trecutul decat cu prezentul, cum bine a punctat anonimul dinainte. Drama prezentului la romani, zic eu, e aceea ca valorile noastre umane care ar putea sa ridice natia in ochii lumii si ai nostri, nu sunt pretuite si platite dupa merit. Oferta prezentului e "Descurca-te dand spaga!" si atat, plus ca ii apreciem mai mult post mortem. Exodul devine deci iminent, exportul de inteligentza sinucigas, iar prezentul romanesc pe care-l cunoastem cu totii, e rezultanta. In general vorbind, punem pret mai mult pe nonvaloare, pe kitsch, pe comercial, pe profitul rapid si ieftin, pe lozinci demagogice, etc. Asa optica "pragmatica", asa rezultate! Prezentul romanesc se mandreste in special cu emigrarea masiva si "cucerirea" continentelor (in cam toate sensurile). :))
Ne ramane deci spatiul geografic formidabil, faptele istorice si valorile trecutului, pe care le respectam, curatam si conservam de nu mai putem!
Nu mi-e rusine de loc ca sunt romanca, doar ca deplang viitorul romanesc. Sper sa ma insel.
Care ar fi initiativa de redresare? Ca prim pas : credibilitatea, protejarea, finantarea, promovarea si mobilizarea valorilor umane in interes national prin fapte concrete consistente. Asta-i una din treburile statului, nu statul degeaba in fotolii...
Stiu, nu e pozitivist comentariul meu, dar macar e idealist, ha ha!
Doina
PS. Iertati-mi logoreea, dar mi-a placut articolul. :)
Anonim
RăspundețiȘtergereDoina
Ştim bine toate astea, s-au scris milioane de pagini despre neputinţa românilor de a ieşi din marasmul penibilului care se adînceşte continuu
de zeci de ani, sub binecuvîntarea politicienilor şi a soboarelor de preoţi.
Am vrut doar să aduc o rază de mîngîiere unui bolnav aflat pe patul de suferinţă: fiinţa noastră naţională.
Niciodata n-am simtit altfel, iar faptul ca sunt din Romania ma umple de mandrie si-i uimeste pe altii; e problema lor daca nu le vine sa creada...
RăspundețiȘtergeregreenfield: De sute de ori am trecut prin asta în peregrinările mele pe-afară...Străinii s-au uimit, dar, din păcate, au rămas aşa.
RăspundețiȘtergere7 motive pentru care NU
RăspundețiȘtergere1. Sintem europeni doar geografic. Din acest punct de vedere, si dinozaurii s-au perindat pe aici, si nu-i putem numi europeni :D . In general, recunoasterea calitatilor (chiar ale unei natiuni) vine de la sine. Dar de unde nu e...
2. Si daca facem un rahat gigantic, se poate vedea de pe luna, dar aici mai degraba m-as simti egal cu o ferma de la Agricola.
3. Madame Pogany - tocmai pt ca e una dintre exceptiile ce nu aduc primavara.
4. E greu sa vezi gratis frumusetile de care vorbesti, pt. ca infrastructura, drumurile pina acolo sint "vulcanice". Asa stim noi, sa ne tinem secrete frumusetile.
5. Mihai Eminescu, pentru xenofobia si anacronismul lui.
6. Nichita Stanescu - idem 3.
7. Tzara, pentru ca doar noi zicem ca e al nostru. Daca impusca pe cineva pe-afara, nu-l mai recunosteam.
Mai am si alte motive. Adineauri, a trecut pe linga mine o duduie intr-un Passat nou-nout, din care se auzeau duduind "acorduri" de manele. Dimineata, un bou, isi spala masina in fata blocului meu. De-astea n-am vazut in Europa. Si de-aia, nu sintem mai europeni decit indieni.