Mi-a călcat pragul un om de succes, care cîştigă cam 100 de euro pe oră de la firma de construcţii unde e patron. Îşi face casa acum şi ar vrea să fie una deosebită. În living, s-a uitat în jur şi-a zis:
- Bă, da tu puteai să-ţi faci o casă din cărţi! A intrat în biroul meu cu trei pereţi de cărţi, apoi l-am dus la etaj unde sunt două dormitoare, fiecare cu peretele lui căptuşit cu cărţi. Coborînd, a văzut că şi sub scară sunt cîteva rafturi cu cărţi.
- Le-ai citit pe toate?
Bună întrebare. Cu schepsis.
- Nu, zic. Le-am luat de la anticariat, la metru. Am măsurat cît are peretele şi-am calculat cam cîte cărţi l-ar acoperi. Daţi-mi douăşcinci de metri de cărţi, cît costă? M-a costat nimica toată.
- Uite că nu m-am gîndit! - zice musafirul. Şi e scumpe?
- Nicidecum, cam treizeci la sută din banii pe care-i dai ca să faci sistemul termic, de vreo patru ori mai ieftin decît polistirenul.
- Băi, frate, eşti dat naibii! E şi bun izolator, şi dă şi bine, zice lumea că eşti intelectual! Am să pun şi-n beci, că şi-acolo poa să mai intre careva! Da-mi trebuie multe, că-mi trag un beci de 150 de metri pătraţi, să-ncapă butoaiele.
Cărţile mele le-am adunat de pe cînd aveam vreo şase ani. Le-am purtat după mine mereu. Au ajuns cîteva mii. Cărţi noi, cărţi vechi. Uneori le-am plătit cu banii de prăjitură, mai tîrziu cu banii de ţigări. Pe unele le-am furat, sub cămaşă din librării sau biblioteci. Cîteva sute le-am cărat cu căruciorul de butelie de la bunica Amalia Silvestru Vidissonni. Pe multe le-am salvat de la casare. Apoi le-am dus în spinare pe unde m-a dus viaţa, le-am aşezat pe pereţii tuturor caselor pe unde-am locuit. Erau primele lucruri pe care le puneam în ordine cînd mă mutam într-o casă nouă. Cărţi citite la lumînare, la bec de lanternă, în frig, în tren, în tramvai, pe deal, la mare. M-au izolat de urît, de violenţă, de prostie. M-au făcut să cred că pot fi Spartacus, Paganel, Winnetou, Micul Prinţ. Hamlet sau Raskolnikov, cu ceva mai mult ghinion.
Viaţa mea, cărţile. Un bun izolator. Mai ieftin decît polistirenul.
Asta-mi aminteste de o poveste similara scrisa de Tudor Octavian, "Un om foarte bogat" ( http://editura.liternet.ro/carte/fraghtml/142/Tudor-Octavian/Povestiri-foarte-scurte-Intimplari-din-viata-lui-Vasile-B-Caiet-cu-subiecte.html). Nu stiu daca povestea dv e adevarata sau imaginata dar descrie bine o realitate. Macar si asa, la metru, daca le-ar cumpara, si tot e bine. Intr-o zi cineva le va rasfoi. Mi-a placut descrierea relatiilor dv cu cartile.
RăspundețiȘtergerefara filtru: Întîmplarea e absolut autentică şi este mult anterioară apariţiei articolului lui Turdor Octavian. Expresia "cărţi la metru" e şi mai veche, am auzit-o prin anii 80, de-aia am şi folosit-o ca eschivă ironică în discuţia cu musafirul meu cel bogat...
RăspundețiȘtergerePreferam sa fie fictiune, pare incredibil un astfel de dialog. Am luat-o mai curind ca pe o gluma (ironie) buna. Ce oameni primiti in casa, domnule? :)Pe de alta parte, se vede treaba ca pina la urma lumea asta de idei este destul de mica - vezi similitutinea dintre cele doua povesti/experiente. Sa fie trist sau reconfortant?
RăspundețiȘtergerefara filtru: Nu mi se pare nici trist, nici reconfortant. Dimpotrivă, sună a manea veselă, semn că ar trebui să ne alarmăm!
RăspundețiȘtergereDoar că, după cum merg lucrurile, ar fi inutil!
excelent. as vrea sa pot spune si eu despre cartile mele adunata cu la fel de mare truda... o parte mi-au fost furate pe cand stateam in grozavesti, o a doua este imprumutata unui tip de care nu mai reusesc sa dau...
RăspundețiȘtergerejohn enache (McGogoo): Profesorul meu de română din liceu, scriitorul Gheorghe Movilă, se mira că în România se dau zilnic spargeri la orice fel de magazine, se fură ţigări, aparatură, haine, orice, dar cărţi, nu! Zicea că naţia asta va fi civilizată cînd se vor da hold-up-uri la librării...:)
RăspundețiȘtergereDragul meu prieten , in fotografiile astea nu e toata investitia ta. Dar ma bucur sa revad locuri dragi din minunatul tau cuib de cuc varusian.
RăspundețiȘtergereO posesie impresionanta care vorbeste de la sine. Dragostea si respectul pentru carte se vede nu doar din volumul bibliotecii, partial prezentat, ci si din ordinea si aspectul distribuirii lor pe rafturi. Jos palaria in ambele privinte! Aveti un cuib cu greutate, la propriu si figurat, asta-i schepsisul. :)
RăspundețiȘtergereHai, ca mai sunt si altii, din fericire, care au tone de cultura acasa, poate sub alte forme, dar mi-ati dat o idee la fel de sugubeatza : voi cere o data 100 de kg de carti, sau corespondentul in metru cub pentru izolare, voi fotografia expresia comerciantului si voi înrăma "figura". De stil. =))
Doina
Doina: Scuzaţi, n-am vrut să vă impresionez! Dică, bu ăsta a fost scopul acestui post...Dar mulţumesc mult pentru aprecieri.
RăspundețiȘtergereDa bine in poza sa ai ceva carti in biblioteca, unii n-au deloc, dar ce conteaza daca-i contul gras in banca?
RăspundețiȘtergerePovestea asta mi-a amintit de o tipa care ne-a invitat odata la ea deoarece avea si niste invitati mai "simandicosi" si noi trebuia sa ne intretinem cu ei, adica asa eram si noi, niste simandicosi cu carti multe...
Greenfield: Am păţit-o şi eu, sunt vreo zece ani de-atunci. Un fost primare m-a rugat să-i ţin companie lui Adrian Păunescu pe care-l invitase la un mare potol. Mare lucru n-am făcut, deoarece bardul a vorbit necontenit toată noaptea şi nu cred c-am apucat să emit cinci idei. În schimb, ce să zic, m-am înfruptat din bunătăţi princiare: friptură de căprioară, pastramă de urs, raţă nu- -ştiu-cum, vinuri de-alea de treij de ani...
RăspundețiȘtergere"naţia asta va fi civilizată cînd se vor da hold-up-uri la librării..."
RăspundețiȘtergereEXCELENT
:)
Misha: Da, Misha, deocamdată se dau hold-up-uri succesive la buzunarele proştilor. Proştii, noi suntem!
RăspundețiȘtergere