Incredibil de frumos mi s-a părut acest copac oltenesc solitar, în mijlocul unui cîmp, în nicăierea dinainte de Slatina.
Nu-l doare-n frunză nici de scumpirea gazelor, nici de anunţatul final al lumii.
Dacă el e acolo, aşa de încăpăţînat de verde, fără nici un rost aparent, e clar că experienţele savanţilor elveţieni (şi români) nu prezintă nici un pericol.
Copac intelept, nu ca einsteinienii cu teoria Big Mistake-ului. :))
RăspundețiȘtergereDoina
PS. Asa, asa! Recuperati, ca mai era putin si va dadeam in urmarire generala cu totii! :)
Vă spusei că avui ceva treburi pe la olteni. Şi era cald, şi Zekul zdronca-zdronca, şi eu cam ocupat, cam ameţit... Las că nu mă pierdeţi, deocamdată.
RăspundețiȘtergereAsta fu tare! :))
RăspundețiȘtergereDoina
La varanuşi, totul e tare, inclusiv capul!
RăspundețiȘtergereTreaba copacului tau e destul de interesanta , acum depinde si de gradina in care e copacul , si de furtunile care incearca sau nu sa-l culce la pamant si mai ales depinde de cine vrea sa-l vada ingenunchiat .Interesant este ca ai avut aceasta viziune sfarsitoare abia acum si mai ales in drum.
RăspundețiȘtergereHarpon: M-am nimerit pe-acolo şi mi-a plăcut de el cum stătea singur în mijlocul cîmpului şi trăia...
RăspundețiȘtergere