miercuri, iulie 29, 2009

VALORILE FILOSOFICE ŞI LUCRATIVE ALE FAMILIEI

Poate că aţi uitat, sau n-aţi apucat minunatele broderii care ornau pereţii bucătăriilor bunicilor noştri. Erau bucăţi de pînză albă, prinse în patru cuie deasupra mesei, pe care erau cusute cu cu aţă albastră şi multă migală sfaturi, panseuri gospodăreşti, învăţături pentru fetele de măritat şi, deopotrivă pentru neveste.
Poate c-ar fi de luat aminte, dincolo de naivitatea lor, valorile care animau relaţiile interumane pînă la invazia industrializării şi consumismului.

Gospodina frumoasă face mîncarea gustoasă

Adevărata plăcută fericire e o singură iubire

Fripturică cozonaci bărbăţelu-lui săi faci

Curat şi bine aranjat faci din colibă un palat

Femeia are cheia de la cămară bărbatul are cheia de la inima femeii

Floricele şi dulceaţă fac bună întreaga vieaţă



Am respectat ortografia neaoşă.

duminică, iulie 26, 2009

Să pupăm bine!


V-aţi prins că Vîntu bate în pînzele pedeliste? Dacă da, bravo, felicitările mele. Dacă nu, mai intraţi pe Realitatea Tv şi-o să vă convingeţi că, excepţie Tănase şi Dinescu, evribadea suflă-n pupa marinerului.

vineri, iulie 24, 2009

ESPOIROUMANIE EN FETE

19 ani, 3 luni şi 25 de zile s-au împlinit pe 10 iulie decînd a luat fiinţă Asociaţia ESPOIROUMANIE. O sărbătoare sui-generis (sub acest generic inspirat de mult-premiatul film al lui Mungiu) a adunat membrii şi colaboratorii acestei organizaţii, cărora le-a prilejuit rememorarea clipelor de început a acestei adevărate aventuri: lupta cu un fel de a gîndi egoist, primar şi meschin. Au fost invitaţi, pe lîngă susţinătorii elveţieni, şi cîţiva români, printre care dr. Teodora Naglici, arh. Dan Bolomey, şi aproape o duzină de copii şi tineri aflaţi în Elveţia pe cheltuiala asociaţiei la studii sau tratament medical.
Locul sărbătorii: Campingul comunal al Primăriei Yens - Vaud - Elveţia.
După zile şi nopţi de pregătire, festivitatea e gata de start: o amplă expoziţie de fotografii-mărturii ale perseverenţei şi credinţei că în România se poate face să fie mai bine, proiecţia unui film realizat de OVR (Operation Villages Roumains) despre realităţile româneşti în anii de după 1990, un mic spectacol cu un Michael Jackson din...Tîrgu Ocna, şi, festinul culinar cu bucate moldoveneşti. Expoziţia începe cu drapelul României din Decembrie 89, decorat cu un desen ilustrînd revoluţia, al lui Dragoş Mănescu. Je suis tres touche.









Alături, un panou cu mai multe lucrări reprezentînd scene din revoluţie, aşa cum le-a reprezentat Dragoş la vîrsta de şase ani.





Sosesc peste 80 de prieteni ai României, oameni care, în cei aproape 20 de ani au fost mereu alături de ESPOIROUMANIE cu bani, alimente sau materiale pentru nefericiţii soartei din judeţul Bacău. Au făcut-o şi o fac din toată inima, fără să primească nimic la schimb, decît, poate, prietenia şi stima concetăţenilor noştri nevoiaşi, despre care mulţi dintre noi preferă să nu ştie.
La primirea oaspeţilor, toată lumea soarbe un verre d'amitie.



ESPOIROUMANIE este una dintre puţinele organizaţii care are, după atîţia ani, o activitate coerentă. Model de implicare energică, preşedinta ARGELIA LEDERMAN găseşte mereu forţa şi resursele pentru ca bolnavilor, săracilor, bătrînilor şi orfanilor noştri să le fie mai bine.

In foto: ARGELIA şi HELENE KNOBEL, nedespărţite la bine şi la greu.










Anne Marie Kuffer - gata mereu să dea o mînă de ajutor.







Prieteni de douăzeci de ani, pe care-i uneşte un gînd bun pentru năpăstuiţii din România.




În foto (stînga, planul secund) : dr. Pierre Knobel şi Christianne de Reynier






Cum devin anii amintiri...















Sala dintr-o poiană elveţiană, decorată în roş-galben-albastru românesc.













Raymonde Giovanna, Helene Knobel şi Josee Jetzer -
trei DOAMNE cu majuscule...











Dansează Mitică, Michael Jackson din Tîrgu Ocna!
Imitaţie, imitaţie, dar cît talent!













În aşteptarea sarmalelor.










Cum le stă bine româncelor, cînd au oaspeţi: la bucătărie.










Argelia şi prietenele ei Helene, Rose şi Anne Marie.
În plan secund: ziarista Martine Rochat.










ESPOIROUMANIE - O fărîmă de Românie într-o Elveţie cu oameni minunaţi.



Merci, Suisse!

marți, iulie 21, 2009

MILOSTIVA PERSOANĂ FIZICĂ


Numa ce s-a dus la Timişoara să facă baia de mulţime la modă extraordinar de preafericitul Daniel.
Ăia i-au dat fiului Banatului nuşce titlu de vază, iar preantîistătătorul besericii române l-a cadorisit pe tot Consiliul Judetean Timis cu ordinul Sfintii Imparati Constantin si Elena! În continuare, Persoana Fizică Daniel a mai primit şi Leul Bănăţean, ce-o fi aia. Ce mai, un delir de delicateţuri. Doar o nenorocită de ziaristă, Ramona Băluţescu, de la săptămînalul local Timpolis, ca să strice sărbătoarea, i-a tras măreţului ctitor de catedrale de neam, un alt fel de „ distinctie": doi le şi nişte coji de pîine uscată. Şi, de-a dracului ce e, l-a-ntrebat cu tupeu pe ditamai patriarh daca pentru Biserica Ortodoxa Romana contează că în România există oameni care mor de foame şi că unii îţi iau viaţa ca să scape de sărăcie.
Ei, stimaţi credincioşi, persoana fizică autorizată cu cele sfinte a răspuns cu un simplu şi sincer NU.
Să-mi zică şi mie cineva, au scos ăştia mila din lista valorilor creştine?

Speranţa disperării

Am să postez un mail pe care l-am primit azi. Textul e un strigăt disperat al unui român care încă mai speră să se poată face ceva. Cîndva, aş fi scris la fel, m-aş fi bătut pe viaţă şi pe moarte pentru ca naţiei ăsteia să-i fie bine. De fapt, în felul meu, am şi făcut-o. Acum am cam obosit. Şi nu mai am putere să cred că se mai poate face ceva. E rîndul altora în prima linie. Eu doar am să aplaud efortul. Că reuşita, oricum, n-o mai apuc...

7/20/09


O scrisoare... pierduta? De azi refuz sa mai platesc impozite, refuz sa mai am carte de munca in acest stat guvernat de oameni incapabili, corupti, ne-educati, care nu au in vedere decat propriul interes. Refuz sa mai finantez politicieni imbecili si amante care sfideaza o tara intreaga. Nu as avea nimic impotriva doamnelor apropiate presedintelui tarii, dar cand ele beneficiaza de bugete de milioane de euro printre care sunt si banii mei, banii parintilor mei, banii angajatilor mei, am o mare problema. E un blowjob mult prea scump!
Refuz sa mai platesc taxe la stat – de ani de zile platesc sute de milioane de lei impozite pentru un stat care nu ma sprijina in nici un fel..platesc zeci de milioane pentru Sanatate, desi sunt constienta ca daca voi ajunge vreodata intr-un spital din Romania, voi fi tratata mizerabil. De ani de zile, refuz sa ma mai uit la televizor, mi-e greata de politicienii romani, nu ma duc la vot pentru ca nu am pe cine sa votez, imi vine sa vomit cand vad panourile publicitare din campanii electorale gen –“noua ne pasa de Dumneavoastraâ€�, refuz chiar si sa ma plang, pentru ca sunt mult prea ocupata sa imi castig existenta – cu toate acestea, cand se apropie data de 25 a lunii, in mod mecanic ma impacientez sa fac rost de banii care trebuie platiti la stat, pentru ca, nu-i asa? - "cu statul nu te joci" Dar iata ca suntem in plina criza, iata ca pentru prima data nu am reusit sa platesc taxele la stat si mi-au fost blocate conturile! Si asta m-a ajutat sa ma trezesc, am deschis ochii, m-am uitat in jurul meu cu atentie, am pus intrebari, am deschis televizorul pentru prima oara in ani de zile…si ce am vazut? EBA si Becali ma reprezinta in Parlamentul European, Elena Udrea beneficiaza de bugete de milioane de Euro de care dispune cum o taie capul, doamna Ridzi arunca 86 milioane de Euro pe o telecabina cand exista orase in Romania care nu au nici macar un spital de Doamne Ajuta, domnul Patriciu vinde Petromidia pentru cateva miliarde din care sunt curioasa daca plateste vreo taxa la stat… jocurii politice murdare, politicieni corupti si curve, haos total, o tara vanduta pe nimic de niste agramati care nu si-au vazut decat propriul interes - macar daca ar fi vandut-o scump!, investitori straini care efectiv nu au cu cine discuta in Romania si se lupta cu morile de vant… si ttoti oamenii de calitate pe care ii cunosc stau cu capul bagat in nisip… l-am avut si eu, pana astazi - dar am realizat ca oricat de multi bani as face, oricate tari as vizita, oricate carti as citi, oricat as incerca sa nu ma las afectata, at the end of the day, traiesc tot aici si tactica strutului imi va face mai mult rau pe termen lung decat daca m-as implica acum. Nu se mai poate asa! Enough is enough! Romania nu este doar o tara de hoti, de agramati, de curve, de parveniti, de oameni fara balls si fara coloana vertebrala. Sa protestez prin a nu imi plati taxele nu este suficient, desi daca ar mai face-o si altii, s-ar putea declansa ceva. Fac apel catre toate persoanele integre, capabile, educate, care au cladit ceva prin munca lor, fara sa fure, sa ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afecteaza pe toti. Sunt milioane de tineri destepti, multi dintre ei muncesc peste 12 ore pe zi pentru multinationale sau pentru businessul lor propriu, oameni educati, in Romania si peste hotare, oameni care au gestionat milioane de euro, oameni cu viziune, talent, pro-activi, integri, care stiu sa comunice eficient si stiu ce inseamna sa livrezi, stiu ce inseamna un deadline, stiu ce inseamnare responsabilitatea….sunt sute de mii de romani de calitate, plecati din Romania pentru a produce si a consuma in alte tari, cladind economia altor state - s-ar intoarce maine in Romania daca nu ar fi circul care este acum aici. Trebuie sa luam atitudine, trebuie sa facem o schimbare, este nevoie de o Miscare a romanilor cu balls si cu coloana vertebrala! O Miscare de Intoarcere Acasa, atat a romanilor plecati slugi in alte tari, cat si a celor care, desi am ales sa ramanem aici, suntem absenti, pasivi, indiferenti si suportam ce ni se intampla doar visand la urmatoarea iesire din tara. E nevoie de o miscare in care leaderii sa fie testati si para-testati, asa cum se intampla cand esti angajat intr-o companie multinationala, fara sa fie acceptati daca nu li se dovedeste integritatea si eficienta. O miscare aoamenilor care nu au mai fost implicati in viata politica, neintinati, ne-spalati pe creier, ne-jigoditi. O miscare fara traseisti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o miscare a oamenilor destepti, tineri, cu atitudine, experti in domeniul lor. Si tu si eu cunoastem cel putin 5 oameni inteligenti care ne-ar putea reprezenta mai bine in Parlamentul European decat EBA sau Becali. Oare de ce nimeni nu actioneaza? Daca acum cinci ani ne-am fi implicat cu totii macar o ora pe saptamana, in mod sigur nu s-ar fi ajuns aici. Cati bani furati, cate proiecte blocate, cate fonduri nefolosite in cinci ani dzile….
Daca am dialoga constructiv, daca ne-am intalni o ora pe saptamana, daca am actiona, daca am putea aduna si monta toti oamenii destepti, corecti, conectati, creativi, eficienti pe care ii cunosc eu si pe care ii cunosti tu – s-ar vedea si simti diferenta in cinci ani de acum incolo. Avem un plan de organizare, avem un plan de finantare, avem usi deschise catre marile centre politice si financiare care cauta in Romania un interlocutor nou. Nu credeti ca si marilor puteri le-ar face mai multa placere sa discute cu oameni educati decat cu agramatii parveniti ce reprezinta interesele Romaniei in momentul de fata? Propun infiintarea unei Miscari a Corporatilor - oameni din banci, industrie, finante, firme de avocati, experti PR, intreprinzatori privati- care au calitatile necesare sa scoata tara din criza. Este singura solutie viabila pentru Romania de acum – tara asta se poate pune pe picioare nummai daca s-ar uni toti oamenii capabili pe care ii avem in toate domeniile- creiere vanate de toate companiile multinationale, corporati educati, care gestioneaza bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa negocieze / sa munceasca / sa comuniceintr-un mediu international, intr-o piata globala - nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari. E nevoie de o alternativa in Romania. E nevoie de o Miscare in valorile careia sa ma regasesc si eu, sa se regaseasca si Andreea Miinescu, prietena mea care la 26 de ani are firma ei, facuta fara ajutorul nimanui, munceste 13 ore pe zi si seara mai merge si la cursuri de German Business…iin care sa se regaseasca si Ileana Badiu, Managing Partner la una dintre cele mai mari agentii de publicitate, care munceste 14 ore pe zi chiar si in luna a opta de sarcina…. si Tereza Valcan, expert in PR, care a studdiat in State, face MBA la Londra, s-a intors a munceasca in Romania si ar putea sa ne reprezinte in mod sigur mai bine decat EBA…. si Radu Mannolescu, care la 28 de ani si-a facut firma lui de Head-Hunting, fara ajutorul nimanui si a adus-o in topul firmelor de profil…. si doamna Cameelia Sucu, ajunsa in TOP Capital fara sa fure un leu, prin munca sa de ani de zile… si doammna Mihaela Nicola, guru-ul publicitatii din Romania… si Maria Luciaa Hohan, designerul ale carei creatii se vand in toata lumea si care a ajuns unde a ajuns prin propria sa munca… si Pepe Berciu, care a studiatt la Londra si are businessul sau de succes…. si fratii de la Fratellli, care cu creativitate, pasiune si munca s-au impus in viata de noapte a capitalei…. si Violeta Balan, care a terminat Maagna Cum Laudae o facultate de drept in America, munceste pentru una dintre cele mai mari firme de avocatura din lume si s-ar intoarce maine acasa dar nu are la ce… si Horia Mocanu, primul roman admis la Harvard, care scrie istorie intr-o tara vecina… si Edy Uzunov, proprietarul agentiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil… si Floriana Jucan, jurnaalistaerudita ce s-a incapatanat sa educe cititorul de presa din Romania si a reusit sa impuna pe piata o revista fara femei dezbracate si barfe dezgustatoare… si Fady Zaidan, cel mai conectat si charismatic manager pe care il cunosc… si Loredana Salcianu, avocata care a avut curajul acum patru ani sa plece dintr-o multinationala si sa isi deschida propria ei firma de avocatura… si Angeela Teodora Burz, intreprinzatoarea eleganta care si-a facut bagajul si a plecat sa faca business in Shangai, dar duce dorul prietenilor din Romania… si Diana Dondoe, care i-a sfidat pe toti cei ce au respins-o in Romania, ajungand prin munca, perseverenta si consecventa unul dintre cele mai celebre top modele ale lumii, facand milioane cu o detasare eleganta si impresionand lumea intreaga prin eruditia sa - dar duce dorul tarii ei…. si Bogdan Voica, la 30 de ani manager al uneia dintree cele mai celebre si exclusiviste agentii imobiliare din Europa…. si Eveline Pauna, care la 20 de ani, face o facultate, lucreaza 10 ore pe zi, scrie la Q Magazine si in putinul timp liber merge la Opera …. si Raluca Safta, care la 23 de ani a avut curajul sa isi deschida propria ei firma de relocari si a ajutat sute de expatriati, directori de companii multinationale sa se relocheze in Romania… si Damian Draghici, cu IQ de geniu si cu premiul Grammmy care a ales sa se intoarca in Romania la radacinile sale …. Asta e Romania mea! Nu Vanghelie, EBA sau Becali!! Si acestia sunt doar cativa dintre oamenii pe care ii cunosc….mai sunt atatea milioane de oamenii destepti si muncitori, corecti si educati, capabili si integri… Ma intreb, atatia oameni destepti nu se rusineaza ca sunt reprezentati de Gigi Becali si de EBA?( Ma ingrozesc la gandul ca EBA va negocia pentru Romania fonduri de zeci de milarde de Euro!) Nu va este rusine ca sunteti condusi de un om politic care nici macar nu poate sa pronunte Google?
Nu va este rusine sa va dati la o parte cand in masinile cu girofar trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu tupeu si cu un singur talent, platit mult prea scump? Din banii vostri? Am innebunit eu sau am innebunit noi cu totii sa stam pasivi in timp ce suntem calcati in picioare pe banii nostri? Ei bine, mie mi-a ajuns. Imi este rusine ca am stat cu mainile in san si s-a ajuns ca astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara din Bamboo si de un cioban. Asa ca voi lua atitudine. Si va rog si pe voi, toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scena politica de acum, sa luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Daca avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar treziti. Trebuie sa facem ceva. Nu e suficient sa ne plangem, sau sa bagam capul in nisip. Trebuie actionat. Eu nu mai astept o minune, ma apuc de treaba. Voi lupta. Pentru un grup de oameni capabili, care pot revolutiona un sistem de care toata lumea este satula. Pentru o Romanie condusa de oameni destepti si integri. Pentru o Romanie care sa fie un player international, nu curva de centura a Europei. Pentru o Romanie bogata, cu batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere perspective, cu strazi fara gropi, cu hoti bagati dupa gratii, cu milionari pe merit nu din furat. Pentru un viitor mai bun pentru mine si pentru copiii mei, in tara mea, nu printre straini. Pentru o Romanie de vulturi, nu de struti (am ajuns niste struti, cu capul in nisip si posteriorul la dispozitia tuturor analfabetilor – sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, este doar realitatea!…. suntem vulturi doar in businessul nostru, in zona noastra de comfort sau cand iesim din tara, asta daca nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul pe care il avem!) Ajunge! Haideti sa ne trezim!

cyberground.eu/manifest.html, gindeste.org
Alexandra Svet si Carmen Camelia Ciubota

luni, iulie 20, 2009

VESELIA DEZASTRULUI ŞI ORGOLIUL EVROPII

După cîte ştiu (să vă ia naiba dacă nu mă corectaţi de greşesc!), vesela şi minunata noastră ţărişoară are, la ora actulală, vreo 60 de miliarde de euro datorii, asta înafară de obligaţiile care îi revin ca membru NATO, UE, ONU, etc., şi înafară de salariile angajaţilor la stat, de ajutoarele de şomaj, de pensii şi de alte obligaţii legale şi obligatorii pe care administratorii supremi ai României le au de achitat cetăţenilor săi. Şi, era să uit, asta înafară de cheltuielile curente pentru funcţionarea ţării: poliţiune, armată, sănătate, învăţămînt, etc. Să lăsăm deoparte şi pierderile colaterale cauzate de funcţionarii şi miniştrii corupţi. Să ne facem că nu băgăm în seamă nici efectele legislaţiei de căcat prin care suntem guvernaţi ( ex. : Impozitul forfetar care a desfiinţat peste o sută de mii de firme, cu posibilitatea de a înfiinţa altele, scutite de impozit timp de un an, deci pa şi pu venituri la buget. Sau imbecila lege care-i trimite pe români în Bulgaria să-şi înmatriculeze maşinile seccond hand, îmbogăţind fiscul vecinilor!) Hai să uităm pentru o clipă măcar, că scumpa noastră patrie este ţara cu sute de mii de absolvenţi de facultate şi cu 4 000 de şoferi cu permisul primit prin poştă, ţara fără drumuri, dar cu cele mai bengoase maşini din Europa, ţara miştocăriei prezidenţiale, cu europarlamentari analfabeţi, cu ambasadori curvari şi cu primari cu patru clase.
Da ia să zicem noi că dă România faliment. Că, într-o bună zi, troglodiţii de ziarişti or să ne-anunţe că, gata, e naşpa de-a binelea, visteria e goală. Că o să vină şi vremea asta, doar Isărescu e şi el muritor. E? Adicătălea ce-o să facă Europa, mama noastră adoptivă? O să-şi lase fiica rătăcitoare de-ampulea? Io zic că nu. Aşa că, să-i dăm nainte fără teamă cu veselia şi micii. Or găsi ei vreo soluţie să ne scoată din căcat.
Că e orgolioasă Europa.

duminică, iulie 19, 2009

De ziua mea


A plecat cea de-a treia serie de oaspeţi. Cadouri, pupuri, urări, ca la aniversare. Buchetul ăsta îl am în faţă. E atît de frumos că nu se poate să nu-l consemnez ca pe-un eveniment. Nu ştiu să numesc florile şi nici culorile. E o nebunie de buchet pe care n-o pot descrie. Conţine zîmbete, speranţe, hohote, lacrimi, vise, nenorociri, tot ce poate fi alăturat vieţii şi nemuririi.
L-am primit de ziua mea. Fiecare dintre cele 1234 de mesaje prin care cunoscuţi şi necunoscuţi mi-au făcut urări, e un asemenea buchet.
Mulţumesc, dragii mei.
Să vă fie, să vă steie,
Să vă ţină, să vă deie!

marți, iulie 14, 2009

FUTĂCIOS, CA TOT ROMÂNUL


Mare brînză.
Consulul român la Chişinău, Ioan Nuică, de 58 de ani, şi-a tras-o cu o moldoveancă. După ce filmul a fost băgat pe net, omul şi-a dat demisia. Domnişoara, nu ştim.

Deci cineva a pus o cameră video. Cine-o fi, cine-o fi?

Da lui Sfîntul Ştefan cel Mare, dacă-i puneau o cameră, n-ajungea. Trebuiau măcar 47.
Iar acuma-i criză, frate, de unde bani de-atîtea camere video?

luni, iulie 13, 2009

TOTUŞI, NICI ELVEŢIA NU MAI E CE-A FOST

Băi, io cu asta nu-s de acord.
Păi dacă-au ajuns elveţienii să controleze prin afişe specula de bilete, ne-am dus dracului.
Că la Festivalul de Jazz de la Montreux au apărut bilete false, nu-i decît vina poliţiunii zviţere. Să-i prindă pe nenici şi să le-o dea-n bot, nu să-i streseze pe minunaţii elveţieni cu anunţuri incendiare.
Că, acolo, oamenii chiar îşi plătesc impozitele.

Living on My Own

În timp ce Iulian - împăratul romilor îl ameninţă pe puricelul manelist minunea de aur că-i distruge cariera dacă nu-şi achită datoria ţigănească lui Leo de la Strehaia (scuzaţi, dar mă cac de rîs), la Montreux, lîngă statuia lui Freddie Mercury se adună în fiecare zi tineri incredibil de tineri şi civilizaţi ca să omagieze una dintre cele mai mari voci din istoria muzicii, în speţă, a rockului. Cîndva, Freddie a cîntat la Festivalul anual de la Montreux şi, tocmai de aia, băieţii elveţieni s-au gîndit să-i facă o statuie chiar în faţa celebrei săli care a luat foc în 1973, cînd a fost creata piesa "Smoke on the Water" a trupei Deep Purple. Ehei, dragii moşului...!
Vin, cum zic, ăştia care nici nu l-au apucat în viaţă pe domnul Freddie, cu căştile-n urechi, dau ocol statuii, au sau nu lacrimi în ochi şi se aşează în rotonda de la picioarele starului. Şi stau. Nu aprind lumînări, mănîncă, beau ecologic, şi se uită la cer. Se aud doar şoapte, ca-ntr-o biserică. Nu se întîmplă nimic. Totul e normal.

DOUĂ GENII CU OCHII SPRE ALPI






Pe superba faleză de la Vevey sunt amplasate două statui. Charlie Chaplin, care şi-a trăit ultimii ani la Vevey, şi Mihai Eminescu. Amîndoi au ironizat infernala comedie umană, de-aia şi sunt alături pe ţarmul lacului Leman.
Emoţionant pentru un român să-şi vadă poetul naţional la nici treizeci de metri de geniul comediei cinematografice. Mi-ar fi plăcut să-mi amintesc toată Glossa. Era locul şi timpul, aveam Alpii în faţă şi era o dimineaţă obraznic de frumoasă.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
.............................................
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

CUM AM FUMAT LA PARIS




Mersi mult, Baboo! Datorită companiei Baboo, ieri, în loc s-ajung la Bucureşti, iacă-mă-s pe Charles de Gaule, că li s-a defectat scula de zburat.
Atîta rău, mi-am zis, 10 ore nici nu contează, dacă, la schimb, respir oleacă de aer de Paris. Chiar aşa. Clădirea aeroportului e o construcţie de mileniul trei, sefistă rău, cu forma unei cale de avion, lungă de vreun Kilometru, pe două etaje. Auzi toate limbile pămîntului, vezi toate tipurile de moace posibile, e un spectacol vast din care numai eu mai lipseam, cu mutra mea cheală şi suspectă. Un milion de magazine, cu preţuri la greu, mai bine nu le spun, ca să mai veniţi şi altădată să citiţi aici.
Bine, bine, dar unde fumăm? Negrimanul în uniformă la ştaif pe care-l întreb, zice că s-o iau înainte, să urc l'escalierul măsii şi să mă tot duc hă, hă, îmi arată cu mîna un punct nedefinit. Reţin zîmbetul lui a scuză, şi-o iau din loc, sfîrşit de dorul unei ţigări. Desfac, mergînd, pachetul pe care-am dat aproape 6 euro, şi pun o ţigară-n gură. Fumez la rece pe trotuarul rulant care continuă pe sute de metri, pînă văd, în fine, locul de fumat, singurul de pe cel mai mare aeroport franţuzesc. E o cuşcă de 2 pe patru metri, transparentă, unde se poate fuma în picioare, ca puşcăriaşii. Intru şi zic bonjur la vreo cinci gagici care stau în cur pe jos şi trag din ţigară. Tinere toate, pleacă la New York. Una, care-a mai fost, explică în engleză ălorlalte cum se ajunge nu ştiu unde, pe strada 54. Astea care-ascultă sunt două ucrainience, o bosniacă şi o poloneză. Fumează toate ca şerpoaicele şi le doare fix în laptop că lumea care trece se uită la noi ca la nişte animale nemaivăzute într-o cuşcă de sticlă.
Unde e o fumăraie de mă ustură ochii, chiar dacă zbîrnîie şase ventilatoare pe tavan. . Mai trag un fum şi mă cărăbănesc.
Asta da metodă de descurajare a fumătorilor: izolează-i frate într-un cub de sticlă, să-i arate lumea cu deştul.
Ai dracu nemţi, francezii ăştia!

joi, iulie 09, 2009

TRAVAIL A LA SUISSE


Ia, atentie la mine, constructorii lui peste.

Iac-asa se face un sant, fara sa umpli orasul cu glod.
Sunt citeva reguli simple:
- Se incepe treaba fix la ora 7 dimineata
- Se traseaza viitorul sant
- Se aduc doua excavatoare
- Nu se intrerupe circulatia pe strada
- Se pune pamintul scos din sant intr-o bena.
- Se ia pamintul in plus si se pune intr-o basculanta.
- Se acopera bena basculantei cu o prelata.
- Se pune un muncitor cu o matura, care numa asta face: casca ochii dupa eventualele firmituri de pamint care ar putea sa cada din cupa excavatorului. Si le matura instantaneu. Ca sa nu se faca glod. Ca-n Romania.
- La ora 17, conducta e montata, santul astupat si asfaltat, trotuarul dat inapoi in stapinirea trecatorilor.
- Muncitorii, fericiti, nu cinta Internationala.

ROMANUL VIRTUAL


Il pindesc pe Cabral de multa vreme, sa-l prind si sa-l tintuiesc in blogrol.
Azi am facut-o. Intrati pe http://www.cabral.ro/de-sufletel/iarta-ma-copila-mea ca sa vedeti de ce.
Citesc LiaLia, Mordecai, Confrunta durerea, Veronica, Cireasa cea mica, Reporter Virtual, Dono, Navalitorul si Contrasens, mereu. Mai citesc si pe altii, mai cu grija si mai cu sincope. Cu emotie si durere ii citesc, minunindu-ma cit sunt de destepti si de adevarati si de duri si de sensibili sunt ei, si mindrindu-ma ca exist pe linga ei, de parca as avea vreun merit.
Niste oameni pe care nu-i cunosc, ma fac sa inteleg de ce nu inteleg in ce tara traiesc, de ce tara asta e condusa de oameni atit de prosti. Desi, ici-colo, pe bloguri, sclipesc pepite de spirit.
Tot mai e o speranta daca, resemnati, scirbiti, gata sa renunte pina si la libertatea de a-si urla deznadejdea, romanii virtuali inca traiesc in Romania.

miercuri, iulie 08, 2009

19 ani, 3 luni, 25 de zile...


Argelia et Remy
Helene et Martine

Yens e un satuc in regiunea lemanica, la vreo 15 km de Lausanne. De-aici au pornit in ianuarie 1990, spre Romania, Argelia Ledermann si Helene Knobel intr-o aventura care nu s-a terminat nici acum.
S-a intimplat sa le fiu ghid si gazda atunci, printr-o tara cenusie, debusolata, mizerabila, dar plina de speranta. Am facut-o, initial in calitate de reprezentant al CPUN Bacau in relatiile internationale, apoi, ca prieten. Pentru multi era straniu ca niste elvetieni sa se gindeasca sa ajute copiii orfani sau bolnavi sau batrinii fara de sansa.
Atunci au carat dupa ele citeva sute de kilograme de medicamente si bunuri de stricta necesitate, dar cind au vazut cum arata caminele, spitalele si azilele de-aici, si-au dat seama ca nu-i de gluma. S-au intors in Elvetia si Argelia a constituit ESPOIROUMANIE, o asociatie pe care a fondat-o impreuna cu Marianne Pernet, Martine Rochat, Remy Lambelet, Lise Lecoultre si inca multi altii printre care sunt bucuros ca ma aflu.
Cu o tenacitate iesita din comun, infruntind cerbicia birocratilor atotputernici, luptind cu lenea si nesimtirea autohtona, ESPOIROUMANIE a facut, pentru nenorocitii soartei din judetele Bacau si Neamt de o mie de ori mai mult decit toate guvernele Romaniei la un loc. Si jur ca mi-e rusine sa scriu asta. De aia, nici n-am sa spun mai mult.
Pe 10 iulie, adica vineri, Argelia, notre presidente, ne-a convocat pe toti membrii fondatori la o intilnire unde sa rememoram inceputurile asociatiei, cu bunele si relele ei. Iata, mai jos, invitatia:


19 ans, 3 mois, 25 jours
et quelques heures

Chers amis de la Roumanie et d'Espoiroumanie

Il y a 19 ans, 3 mois at 25 jours et quelques heures ...L'Association ESPOIROUMANIE nassait a Yens et debutait ses activites en Roumanie. En preambule aux commemorations qui marqueront le 20eme anniversaire de la Revolution de Decembre 1989, ESPOIROUMANIE tient a vous inviter a un moment de partage des souvenirs et d'amitie, le vendredi 10 jullet prochain, au Refuge de Yens.

Vous ourrez decouvrir dès 19h à 22h une exposition de photos, sans prétention d'être professionnelle, illustrant notre travail en Roumanie dès 1990 a nos jours, ainsi que le film de 50 minutes, retracant les vingts de l'Operation Villages Roumains. Ce sera l'occasion de rencontrer certains de nos partenaires roumains d'alors, aujour'hui des amis: Dr. Teodora Naglici, ex-directrice de l' Hôpital de Podu Turcului - Bacau, M. Val Manescu, journaliste, qui était notre premier guide dans la province de Bacau et Dan Bolomey, architecte, qui nous a heberges a Bucarest.
Au plaisir de vous accueillir ce soir la.

Argelia Ledermann , Martine Rochat
Presidente , Secrétaire

P.S. Vous êtes cordialement invités à notre assemblée Générale à la salle de Paroisse de Yens.

Trec peste jena ca strainii sunt mai romani decit ai de ne conduc. Trec peste faptul ca, in cei aproape 20 de ani, sute de orfani ajutati de ESPOIR ROUMANIE si-au putut termina studiile medii, iar citeva zeci, pe cele universitare. Nu intru in amanunte nici in privinta a sute de cazuri medicale ingrozitoare pe care abnegatia, munca si curajul acestor incredibili elvetieni le-au rezolvat. Nu vreau sa amintesc nici de sutele de familii sinistrate in urma inundatiilor, pentru care Argelia si prietenii ei au gasit resurse sa le face durerea mai usoara.

Subliniez insa ca primii care omagiaza Revolutia Romana la douazeci de ani sunt Elvetienii. Si o fac cu cea mai buna credinta, fara nici un beneficiu. Dimpotriva, pe banii lor. Sa nu aud pe vreunul ca nu-i asa. Pariem c-o sa-l vedem pe prezidentul nostru pe 21 decembrie viitor, cum pupa tricolorul si-i dau lacrimile, amintindu-si ce ciubucuri grase facea cu douajde ani in urma, ca capitan al misiunii romanesti la Anvers?

Politicienii sunt toti, peste tot, la fel. Si oamenii. Seamana intre ei si se ajuta. Daca sunt Oameni.

luni, iulie 06, 2009

Johnny Hallyday a iesit la pensie


La miezul noptii de simbata spre duminica a inceput concertul de adio al lui Johnny Hallyday. 36 000 de oameni au platit cite 300 de euro ca sa-l vada viu pe scena imensa de pe stadionul din Geneva.
La momentul anuntat, peste arena au izbucnit artificii si milioane de confeti. Sfirsitul lumii unui batrin solitar, de juma de secol incitant, controversat, adulat. Un prelung si asurzitor TE IUBIM JOHNNY, printre lacrimi si aplauze, acopera back ground-ul: tristul Bolerou al lui Ravel.
Apare eroul. supranumit de presa "mesia rockului francez". In costum negru de gala, plin de strasuri, ia pozitia care l-a definit toata cariera: incordat, cu privirea care tintuieste multimea, cu bratul intins ferm inainte, electrizant.
Nu spune buna seara, intreaba tunator : Ce-i cu mutra mea??? si urmeaza citeva minute de vacarm furtunos de urlete ale fanilor.
Pianul. Apoi vocea lui ragusita, vocea lui de lup singuratic: Et maintenant, que vais je faire/ De tout ce temps qui sera ma vie... Versurile lui Gilbert Becaud planeaza dureros peste tribune intr-un zbor melodramatic care face sa vibreze fiecare fibra vie din incinta.
Urmeaza o incursiune prin cariera solistului, de la debutul cu "Ma gueule", trecind prin baladele lui romantice, prin slagarele imposibil de uitat "Oh Marie", "Gabrielle" si senzualul "Que je t'aime" pe care l-am fredonat primei mele iubiri. La dracu.
E un pic de kitsch, de prost gust, in tot ceea ce se vede din tribune: vulturul urias de metal, cu ochii de un rosu aprins, atirnat la de 30 metri deasupra scenei, sau cele patru cariatide cu aripi din laterale. Iar, cind vorbeste publicului, Johnny dezvaluie o filosofie de doua parale. Zice: "Intr-o lume in care lucrurile nu merg de loc bine, e de ajuns sa spui "te iubesc". Valabil pentru naivi.
Bine ca nu vorbeste mult. Doua ore jumate, Johnny Hallyday face totusi ce stie el mai bine. Cinta.
Si demonstreaza ca puterea vocii nu i-a scazut, in pofida celor 66 de ani.

Doar nuantarile nu mai sunt cum erau.

duminică, iulie 05, 2009

O INTREBARE STUPIDA


















De ce este Geneva THE BEST CITY OF THE WORLD?

Florinel Salam, Guta si Adi Minune in concert la Geneva


Afisele de pe-aici anunta evenimente de mare clasa, festivaluri de teatru si film, spectacole cu mari vedete, concerte la care asisti o data-n viata. Chiar in seara asta la Geneva cinta Johnny Hallyday, iar la Festivalul de jazz de la Montreux care a inceput ieri, sunt asteptati, printre altii
Voi depune luni o petitiune la Inalta Curte pentru Drepturile Omului (la juma de ora de-aici) impotriva organizatorilor lipsiti totalmente de simtul valorii, care omit sistematic sa-i invite pe talentatii nostri conationali, minunati si auriti.


sâmbătă, iulie 04, 2009

PEDIBUS - masina cu energie proprie







Ca si romanii, elvetienii sunt disperati vazindu-si copiii din ce in ce mai obezi. Cauzele le-au depistat de multa vreme. Mc Donnald's, prostiile de cipsuri, lipsa de miscare. Sunt pline ziarele de note critice la adresa parintilor care-si lasa in fiecare dimineata odraslele fix in fata scolii, coborindu-i din masini luxoase.



O initiativa locala a unor asociatii de parinti din Morges incearca sa puna tinara generatie in miscare. Asa au luat fiinta statiile PEDIBUS. La indicatoarele plasate la fiecare colt de strada se aduna scolarii care au acelasi drum, asteptindu-se unii pe altii. Mergind in grupuri, pe jos, spre scoala, copiii nu risca sa fie atacati sau rapiti, invata de mici ce inseamna punctualitatea, comportamentul comunitar si, nu ultimul rind, beneficiile miscarii.

TEORIA CONSPIRATIEI. APLICATIE.

O stranie intimplare mi-a povestit aseara doctorul Ion Vianu, pe care l-am revazut dupa aproape 15 ani, la Morges, unde este rezident de mai bine de 30 de ani.
Reintrat in drepturi in Romania, de unde a emigrat in 1977 dupa ce a aderat la celebra scrisoare a lui Paul Goma si a fost hartuit de baietii cu ochi albastri, celebrul psihiatru vine de citeva ori pe an in Bucuresti, unde sustine cursuri de psihoterapie.
In septembrie trecut i-a disparut portofelul in care avea actele de identitate si citeva sute de lei, in timp ce iesise in oras la cumparaturi. Dupa ce a refacut traseul, in speranta ca-si va recupera actele uitate pe vreo tejghea, s-a intors acasa, si, ca orice om care pierde ceva, s-a apucat sa caute disperat portofelul, desi era convins ca il avusese asupra sa la plecare. A rascolit toata casa si a cautat peste tot, pina si in locurile in care era imposibil sa-l fi pus.
Nu l-a gasit. S-a pus apoi sa astepte un ipotetic binevoitor care sa-i puna in cutia postala macar documentele de identitate. Au trecut citeva saptamini si minunea nu s-a intimplat. Profesorul si-a luat inima in dinti, a declarat pierderea la politie si a inceput alergatura pentru obtinerea unor noi acte. Nu mai putin de doua luni a durat pina sa intre in posesia cartii de identitate.
In ziua cind calvarul a luat sfirsit, fiind invitat la o reuniune oficiala, si-a pus unul din costumele pentru astfel de ocazii, costum pe care nu-l mai imbracase de mai bine de jumatate de an.
In buzunarul hainei a dat peste portofelul pierdut intre timp, cu intreg continutul.

Intrebare: Cum a ajuns obiectul intr-un costum pe care Ion Vianu nu-l atinsese ?

Eu am o idee, dar cum e foarte aproape de teoria conspiratiei, n-o fac publica.

Aveti explicatii?

VEVEY - LOCUL UNDE S-A NASCUT CIOCOLATA






Un orasel care pleaca din apa lacului Leman si se catara curajos pe inaltimile abrupte ale muntilor. Il gasiti pe harta intre Lausanne si Montreux. Helene Knobel m-a condus aici, mindrindu-se foarte sa-mi arate cladirile care au apartinut pina de curind domnului Nestle, imparatul cafelei si al ciocolatei elvetiene. Mi s-a parut ca simt mirosul de lapte, vanilie si cacao, in curtea fostelor fabrici de delicii. Doar mi s-a parut. De fapt, mirosea a var si a vopsea, pentru ca noii proprietari renoveaza halele de productie si birourile. Noul sediu Nestle, aflat chiar pe malul lacului este coplesitor ca dimensiuni si ca arhitectura. In plus, e la fel de ecologic ca si edificiile Scolii Politehnice Superioare din Lausanne care utilizeaza apa lacului pentru climatizarea spatiilor.
Sic transit gloria mundi.

vineri, iulie 03, 2009

PITZIPOANCE DE LAUSANNE






















Modelul exista peste tot. Speram, pentru imaginea pe care-o am despre gazdele mele, sa fie romancute de-ale noastre. Dar nu. Este generatia mondiala a pitzipoancelor, care a cucerit mapamondul. Ele sunt peste tot: la terase, pe strada, la metrou. Faceti voi comentarii, daca n-ati ramas cumva cu gura cascata.