joi, iulie 09, 2009

ROMANUL VIRTUAL


Il pindesc pe Cabral de multa vreme, sa-l prind si sa-l tintuiesc in blogrol.
Azi am facut-o. Intrati pe http://www.cabral.ro/de-sufletel/iarta-ma-copila-mea ca sa vedeti de ce.
Citesc LiaLia, Mordecai, Confrunta durerea, Veronica, Cireasa cea mica, Reporter Virtual, Dono, Navalitorul si Contrasens, mereu. Mai citesc si pe altii, mai cu grija si mai cu sincope. Cu emotie si durere ii citesc, minunindu-ma cit sunt de destepti si de adevarati si de duri si de sensibili sunt ei, si mindrindu-ma ca exist pe linga ei, de parca as avea vreun merit.
Niste oameni pe care nu-i cunosc, ma fac sa inteleg de ce nu inteleg in ce tara traiesc, de ce tara asta e condusa de oameni atit de prosti. Desi, ici-colo, pe bloguri, sclipesc pepite de spirit.
Tot mai e o speranta daca, resemnati, scirbiti, gata sa renunte pina si la libertatea de a-si urla deznadejdea, romanii virtuali inca traiesc in Romania.

2 comentarii:

  1. eu ma mimunez in fiecare zi de ce Romania e asa cum e. Imi pun intrebarea: cum de nu se schimba nimic in real cand in virtual exista atatea capete luminate si atatea persoane de bun simt? va ramane o intrebare fara raspuns :(

    RăspundețiȘtergere
  2. M-ai făcut să plâng, Valule :( Abia acum am văzut textul acesta şi link-ul şi am rămas proastă uitându-mă la monitor. Mi-e teamă să mă apuc să mă întreb unde şi de ce alerg, cum de o fac cu zâmbetul pe buze şi entuziasmul în buzunar, pentru că tare mi-e că m-aş opri şi aş rămâne stană de piatră. Dar întrebările tale şi ale Rhodicăi mi le pun şi eu şi dor al dracu ...

    RăspundețiȘtergere