Johnny Hallyday a iesit la pensie

La miezul noptii de simbata spre duminica a inceput concertul de adio al lui Johnny Hallyday. 36 000 de oameni au platit cite 300 de euro ca sa-l vada viu pe scena imensa de pe stadionul din Geneva.

La momentul anuntat, peste arena au izbucnit artificii si milioane de confeti. Sfirsitul lumii unui batrin solitar, de juma de secol incitant, controversat, adulat. Un prelung si asurzitor TE IUBIM JOHNNY, printre lacrimi si aplauze, acopera back ground-ul: tristul Bolerou al lui Ravel.
Apare eroul. supranumit de presa "mesia rockului francez". In costum negru de gala, plin de strasuri, ia pozitia care l-a definit toata cariera: incordat, cu privirea care tintuieste multimea, cu bratul intins ferm inainte, electrizant.

Nu spune buna seara, intreaba tunator : Ce-i cu mutra mea??? si urmeaza citeva minute de vacarm furtunos de urlete ale fanilor.

Pianul. Apoi vocea lui ragusita, vocea lui de lup singuratic: Et maintenant, que vais je faire/ De tout ce temps qui sera ma vie... Versurile lui Gilbert Becaud planeaza dureros peste tribune intr-un zbor melodramatic care face sa vibreze fiecare fibra vie din incinta.

Urmeaza o incursiune prin cariera solistului, de la debutul cu "Ma gueule", trecind prin baladele lui romantice, prin slagarele imposibil de uitat "Oh Marie", "Gabrielle" si senzualul "Que je t'aime" pe care l-am fredonat primei mele iubiri. La dracu.

E un pic de kitsch, de prost gust, in tot ceea ce se vede din tribune: vulturul urias de metal, cu ochii de un rosu aprins, atirnat la de 30 metri deasupra scenei, sau cele patru cariatide cu aripi din laterale. Iar, cind vorbeste publicului, Johnny dezvaluie o filosofie de doua parale. Zice: "Intr-o lume in care lucrurile nu merg de loc bine, e de ajuns sa spui "te iubesc". Valabil pentru naivi.

Bine ca nu vorbeste mult. Doua ore jumate, Johnny Hallyday face totusi ce stie el mai bine. Cinta.

Si demonstreaza ca puterea vocii nu i-a scazut, in pofida celor 66 de ani.

Doar nuantarile nu mai sunt cum erau.