luni, iulie 13, 2009

DOUĂ GENII CU OCHII SPRE ALPI






Pe superba faleză de la Vevey sunt amplasate două statui. Charlie Chaplin, care şi-a trăit ultimii ani la Vevey, şi Mihai Eminescu. Amîndoi au ironizat infernala comedie umană, de-aia şi sunt alături pe ţarmul lacului Leman.
Emoţionant pentru un român să-şi vadă poetul naţional la nici treizeci de metri de geniul comediei cinematografice. Mi-ar fi plăcut să-mi amintesc toată Glossa. Era locul şi timpul, aveam Alpii în faţă şi era o dimineaţă obraznic de frumoasă.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
.............................................
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.