marți, octombrie 28, 2008

30 000 de copii români în afara lumii










Dacă întraţi pe http://www.jurnalul.ro/articole/137354/, daţi peste un apel frisonant, semnat de multe personalităţi române, care cere oficialilor VREMELNICI să rezolve pentru totdeauna problema îngrijirii bolnavilor de autism, o maladie nenorocită care are totuşi leac. Dacă i se acordă un pic de atenţie.
Autismul este una dintre cele mai cumplite pedepse pe care soarta o poate da unui om, fie el copil sau părinte. Autiştii sunt de două ori pedepsiţi: o dată de destin şi încă o dată de societatea românească, indiferentă la suferinţele lor. Dacă există soluţii legale pentru ca aceastei boli să i se diminueze efectele, guvernul, prin ministerul sănătăţii, ar trebui să acţioneze ferm şi eficient. Dacă nu există lege, atunci, "săracii" noştri parlamentari ar trebui să se mobilizeze măcar ca atunci cînd şi-au alocat pensii super din banii românilor. Ar putea dovedi, măcar aşa, că sunt şi ei oameni!
Trebuie să aflaţi că în Bacău există, prin grija Asociaţiei BETANIA (http://www.asociatiabetania.ro/) şi a preşedintelui ei, Andrei Muit, Centrul de zi "Delfinul" pentru recuperarea copiilor autişti, cu dotări, personal şi rezultate extraordinare. Pe lângă beneficiarii direcţi, adică autiştii cei mici, unitatea oferă servicii specializate în sistem ambulatoriu pentru copiii cu autism şi familiile acestora. Aceştia beneficiaza de evaluare psihologică, psiho-comportamentală şi a abilităţilor, 1-4 ore de terapie specifică pe săptămână, consiliere educatională si psihologică a familiei şi coordonarea şi supervizarea programelor terapeutice.

Aşa că nu ne putem plînge că nu ştim cum se pot integra în societate cei care au această maladie. Trebuie doar ceva suflet din partea celor puternici, aflaţi, VREMELNIC, la cîrma treburilor.
Mă alătur cu tot sufletul listei de susţinători ai campaniei şi vă aştept alături de mine. Implicaţi-vă, pînă nu mă satur şi eu de-atîta implicare!

14 comentarii:

  1. Sa nu te saturi, niciodata! Cel mai ushor lucru in lume e sa renuntam. Injura, revolta-te, scrie, arata, orice, numai indiferenta nu. Iti multumesc pentru mesaj, mi-a prins tare bine intr-o zi tare dificila. Si mi-am permis sa-ti ofer un loc permanent la mine in casutza :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Lialia: Aş vrea eu să nu mă satur. Dar parcă poţi să faci ceva? Cînd se umple, dă pe-afară!

    RăspundețiȘtergere
  3. subiectul e crunt si, probabil, comentariul meu poate parea unora dintre dumneavoastra cam... lipsit de suflet. insa, la ziar, ma intalnesc aproape zilnic cu astfel de povesti adevarate.
    asadar, eu as remarca excelentul titlu dat articolului de val, un manescu in stare sa nu-si dezminta talentul de ziarist.
    sa va mearga din plin!
    poe

    RăspundețiȘtergere
  4. Ştiu că-i mai nocivă, dar prefer apa minerală cu acid. Mult acid. Şi mănînc picant şi sărat. Să pişte. Să usture. Şi beau cafeaua fără zahăr. Amara. Aşa cum e ea de la mamă-sa. Şi femeile rele, dar bune şi goale…
    The last, but not least, blogurile alea ale dracului. Limba ascuţită şi tăioasă. Ca adevărul.
    Şi fumatu-i nociv, dar ce ne pasă?

    poftim, pe gustul tau, sper:
    http://poezice.unstory.com/2008/10/31/ma-nclin-in-fata-domnului-presedinte/

    RăspundețiȘtergere
  5. poe zice, ca raspuns la mesajul lui varanus

    October 31 2008 @ 9:02 pm

    bunul meu val,

    pastrand proportiile, am ajuns cam ca ana blandiana in toamna anului 2000. atunci, de frica sa nu ajunga vadim presedinte, biata femeie s-a vazut nevoita sa-i faca lui iliescu lobby pentru votul din turul doi.
    mie a ajuns sa-mi fie simpatic tariceanu numai pentru ca e mereu in razboi cu base, despre care mi-ar fi placut sa nu existe ca politician. incearca sa-ti imaginezi un traienica suptofiter la circulatie, magazioner-sef la avicola sau sef de sant la antrepriza generala de constructii.
    dar, viata e complexa si prezinta umflaturi, vorba lui marinica preda,
    doi la mana, nu simpatizez niciun partid politic din romania, dar mi-e al drakku de antipatic pd - pd-l. in afara de blaga - ca organizator - nu banuiesc nici un om de valoare in gasca aia.
    also, asta e!

    PS: regret, fata de tine, ca nu am diacritice pe blog, dar formatul asta de la wordpress nu-mi permite. uita-te la mesajul pe care l-ai postat! asa apar si textele mele daca incerc sa introduc varianta cu diacritice propusa de riverflow acum ceva vreme.
    sa-ti mearga din plin, hombre!

    RăspundețiȘtergere
  6. Multe suflete nefericite pe pamant...

    Dar si mai multe suflete date dracului, dom'le! Dom'le, da' pana si bloguri date dracului, dom'le??

    O sa ajung dependenta de ele?
    E vorba de pasarele?!
    A, si de femei rele??
    Cunoscatoare-n toate cele???
    Dar eu pe ce lume oi fi trait pana acum?!
    In afara lumii?? Cum?!
    E bine, e rau? Sa ma implic??
    Un pic? Mereu??
    Cum adica ce fac? Imi fac de cap?? E felul meu!
    Ce mai faceti? Bine faceti!
    Nu umblu pe-afara??! Oi fi ramas pe dinafara!
    Nici sa comentez nu stiu?? Ei, fi-r-as sa fiu!
    Nu stiu ce zic? Pai, daca nu stiu nimic!
    Cate semne de-ntrebare??
    Dar si de exclamare!
    Pai ce? E de mirare?!
    Pana si mintea mi-e goala??
    Pai daca io nu dau pe-afara...
    Da' zau, sper sa nu doara.
    Nu vreau sa dau apa la moara!
    Doina e mereu pe faza
    Ca nu-i acida, ci baza!

    (Gustati din parodie, nu ma mitraliati, va rog! Nu ma pun cu Poe.)
    Doina

    RăspundețiȘtergere
  7. Acum ceva vreme incercam sa gasesc (in Bucuresti) o fundatie sau ceva din gama asta unde sa pot lucra voluntar cu copii autisti. SUBLINEZ: VOLUNTAR!!!
    O sa te mire daca-ti voi spune ca nu am gasit decat una singura "dispusa" sa ma ia in seama?? Ca restul strambau din nas ca nu puteam sa fiu "la program" sau ca n-am suficiente studii..etc-etc...
    1. la program nu puteam sa fiu, ca am job ca tot omu' si ma ofeream sa ma duc pe week end sau dupa 17.00 in timp de saptamana
    2. scoli? studii?? pai o universitate, apoi un master in comunicare si apoi a doua facultate- aia de psiho- dar ea "in curs de finalizare" ca abia ma apucasem de ea..
    Mi s-a facut lehamite de oamenii care pretind ca "le pasa". Nu le pasa. Ii doare fix in....partea dorsala..Putini dau doi bani pe acesti copii pe care societatea ii declara (de multe ori) cu alte afectiuni psihice si le rapeste in acest mod orice sansa la viata...

    RăspundețiȘtergere
  8. Faptul ca nu ati gasit un loc ca "voluntar" nu este egal cu "nu le pasa". Trebuie sa va informati despre specificul terapiei care in general sa face ziua si nu dupa 17.00, au si copii cu autism o limita...... In rest: sa fi cu adevarat "voluntar" inseamna multe sacrificiu cand oamenii au nevoie, nu cand aveti dvs nevoie. E usor sa comentezi, e mai greau sa faci ceva.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cum sa ne implicam? Scriind despre acest lucru? Uite am sa pun link cu articolul pe cateva bloguri, sa fie citit si pe alte platforme. Pe mine suferinta copiilor ma copleseste.
    In spatele blocului meu, intr-o fosta cresa este un centru de copii handicapati. Cand intind rufe pe balcon in week-end si aud copiii urland imi vine si mie sa urluuuu...

    RăspundețiȘtergere
  10. Si aici: http://www.weblog.ro/blogger/post.php?action=edit&pid=573063&bid=21601&blogname=greenfield&page=1

    RăspundețiȘtergere
  11. prieteni dragi , va lamentati degeaba, vorbe frumoase, vrajeala multa , autocompatimire si mila exagerat exprimata de cate ori cineva semnalizeaza un caz sau altul .
    Autismul, debilitatea , schizofrenia,problemele de handicap fizic, diversele sindroame psihice etc sunt prezente in fiecare oras in forma institutionalizata sau aiurea in casa vecinului nostru. ne plangem , ne raliem unor campanii umanitare scriind cu mare compasiune , dar ce facem practic ? nimic .
    de cate ori va opriti sa ajutati un batran sau un copil al strazii aurolachizat?
    la nivel de vorbe si ganduri frumoase suntem buni.
    integrarea in societate a acestor nefericiti trebuie sa inceapa cu integrarea in societate a noastra a celor care credem ca suntem normali .
    normali ?
    care esti normal ?

    RăspundețiȘtergere
  12. Păi ce facem aici? Nu cumva, faptul că scriem, că ne facem publice părerile, înseamnă chiar primul pas spre implicare?

    RăspundețiȘtergere
  13. bla , bla, bla...unul e cu apa minerala, altul cu blandiana, altul cu pasarelele si altul se plange ca vede zilnic copii cu handicap din balcon si cam atat. tu scrii un articol, altul il lauda, altul vorbeste pe langa despre frumusetea poeziei si ?
    bei trezitiva. ati fost si voi intr-n centru cu persoane cu handicap? ati dus o jucarie unor copii orfani? ati trimis un leu pentru cineva care cere ajutorul cu disperare ? va ganditi la un proiect personal de a ajuta saptamanal o persoana cu nevoi speciale ?
    despre asta este vorba fratilor.despre asta si multe altele , daca toti am face cate putin din toate astea , abia atunci ar fi un inceput.

    RăspundețiȘtergere
  14. Harpon: Da, aşa am crezut şi eu vreo 10 ani, cînd m-am ocupat nemijlocit de viaţa nenorociţilor de soartă. Pînă cînd m-am convins că eforturile caritabililor de-afară şi ale noastre, ăi de cred că şi orfanii şi bătrînii şi cei cu nevoi speciale sunt tot ai noştri, sunt aer în vînt, atît timp cît salariaţii de stat, plătiţi tot de noi, sunt deloc determinaţi să-şi facă datoria.
    Sigur, sunt şi excepţii.

    RăspundețiȘtergere