val mănescu - varanus-varanus

Mi s-a acrit să fac glume cu ospătarii, casieriţele sau vînzătoarele.
Merg deseori cu un prieten la o cafea. El are probleme cu ceasul, aşa că bea cafea fără cofeină.
- Cafea fără cofeină aveţi?
- Nu ştiu, să întreb la bar.
Vine ţîţoasa peste zece minute:
- Îmi pare rău, nu avem.
- Dar nu aveţi decofeinizator?
- Ce?
- Decofeinizator. E un aparat care scoate cofeina din cafea.
- Nu ştiu, s-ar putea să avem. Ştiţi, eu sunt nouă.
Vine după alte zece minute.
- Nu avem de ăla.
- Da să-i spuneţi şefului să cumpere, că-i ieftin, trei sute la Metro. Că, uite, vă pierdeţi clienţii.
Ea zice da. O să-i spună patronului.

Numai că e a treia oară cînd avem acelaş dialog. Aşa că, marjez.
- Da bere fără alcool, este?
- Da, zice, cum să n-avem?!
Şi aduce două cutii. E octombrie, grade puţine, stăm afară, rece-al naibii.
- E cam rece. N-aţi putea s-o încălziţi un pic?
- Cum s-o încălzim? Berea?
- Da, o puneţi la microunde trei minute şi e numa bună de băut.
- OK! - zice fata cu unghii înstelate, ia cutiile şi o vedem prin geam cum le pune în cuptorul cu microunde din bucătărie.
După un minut, pocnesc cutiile, spuma umple bucătăria.

Vine fata cu alte două cutii:
- Mai calde, nu se poate. Doriţi, aşa?