BACĂU 600

Astăzi, 6 octombrie 2008, se împlinesc fix şase secole de cînd domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, semna un hrisov prin care orînduia dările ce trebuiau plătite de negustorii din Liov în trecerea lor prin Bacău.

„ Cine va duce postav în Ţara Românească, va da…la margine, în Bacău, de grivnă doi groşi (monedă a timpului nn.). Iar cei ce aduc din Ţara Românească fie piper, fie lînă, sau orice, pentru 12 cîntare , în Bacău, o jumătate de rublă de argint…” Documentul este prima atestare scrisă în care urbea dintre Bistriţa şi Siret apare menţionată ca aşezare urbană.

Mi-a revenit onoarea să fiu amfitrionul uneia dintre multele manifestări prilejuite de eveniment, oganizată la Centrul de Cultură şi Arte „George Apostu”. Nu ştiu de ce, cu toată obişnuinţa mea de a vorbi în public, de astă dată, aerul din sala arhiplină a dispărut brusc, iar primele cuvinte le-am rostit sacadat, ca după o goană nebunească. Aşa că l-am introdus repede pe primarul Bacăului. La a doua prezentare, respiraţia a intrat pe ritmul normal şi nu mi-am mai simţit genunchii tremurînd. E drept că, între timp, mi-am amintit şi am aplicat sfaturile profesorului Ion Ghelu Destelnica primite la lecţiile de impostaţie.

Apoi, profesorul Ioan Mitrea ne-a spus o scurtă poveste despre ce era pe-aici încă de-acu vreo 30 000 de ani, despre comori de aur descoperite pe dealurile Bacăului, despre Republica de la Bacău, proclamată, e drept, doar pentru cinci zile, dar chiar înaintea aceleia celebre de la Ploieşti, despre legendarul Leon Sachelarie, primar ales de nu mai puţin de şase ori şi o dată numit prefect de Bacău. A fost un curs de istorie mult mai scurt decît mi l-aş fi putut dori.

A urmat proiecţia unui film. Emoţionant, deoarece am revăzut locuri şi clădiri ale tinereţii mele, acum dispărute. Am retrăit construcţia noului Bacău. Am recunoscut figuri de oameni importanţi pentru devenirea oraşului, tineri în „Bacăul de altădată”, împovăraţi de ani, dar la fel de energici acum. Ca şi Vladimir Lucaveţki, veşnic împătimit de imagine, care, secondat de Eugen Grigore, ne-a pus pe ecran un documentar demn de toată lauda.

Am prezentat apoi un remarcabil volum de maximafilie, unic în România, strădania unui alt mare sufletist, Ioan Cătană. Cartea este tipărită de Ion Rusei la Docuprint, în condiţii grafice super, ca, de altfel, şi albumul ilustrat cu reproduceri ale marelui artist naiv Ion Măric, comparat de critica de artă plastică cu Rousseau-le Douanier.

Cei 600 de ani de existenţă a Bacăului au fost marcaţi şi de reeditarea primei monografii a aşezării, - autor Costache Radu, important cărturar al locului -, prin efortul lui Lucian Şerban şi al profesorului Ioan Dănilă.

La urmă, Alin Popa, asistent doctorand la Universitatea Bacău, şi-a prezentat într-un discurs echilibrat, aplicat şi sintetic, propria lucrare „Din istoria oraşului Bacău– 1900-1930”, un interesant excurs prin perioadă care dezvăluie de pildă, că femeile din Bacău au avut drept de vot cu zece ani înainte ca prevederea constituţională referitoare la electoratul feminin să existe!!!

Ce mai, Bacăul a tot fost fruntea! Doar că ştim prea puţin.

Şi, din ce ştim, mai şi uităm!