UN FILM DE DOUĂ CAFELE

Mă interesează filmele româneşti. Poate şi pentru că am visat mulţi ani să fac regie de film. Cum n-a fost să fie, am devenit un atent observator al fenomenului cinematografic românesc. Şi, implicit, un critic al dracului de neiertător, de care realizatorilor nu le pasă. Nici mie de ei, decît în măsura în care îmi plătesc, cu talentul lor, preţul de 8 lei pe care-i dau la intrare ca să le văd opera. Ca să mă facă să uit. Sau să visez.
"Schimb valutar" - de Nicolae Margineanu, scenariul Tudor Voican dupa o idee de Catalin Cocris, cu: Cosmin Selesi, Aliona Munteanu, Andi Vasluianu, Doru Ana, Rodica Ionescu, Valentin Uritescu, Coca Bloos, Patrik Petre, este filmul pe care l-am văzut azi, după ce am plecat de la birou pentru că-mi jucau literele pe desktop după cele 16 ore petrecute în faţa laptopului.
Un scenariu cu o premiză credibilă, desprinsă din cotidian, în care disperarea graduală a unui Emil ( soţ şi tată devotat, rămas fără loc de muncă) constituie fermentul acţiunii, presărată cu evenimente neaşteptate. Şi, deci, interesante.
Regizorul însă, scapă mult prea des din mînă frîiele naraţiunii fireşti, în favoarea unor efecte facile greu de înghiţit pentru un cinefil care a văzut măcar zece filme de referinţă. Îi scapă din mînă şi pe actori, mai ales pe domnul Seleşi (interpretul eroului principal), a cărui mimică aminteşte de prea multe ori de expresivitatea filmelor sovietice, alea de pe vremea realismului socialist. Sunt scene tratate schematic, tăieturi de plan care n-au temei şi, dimpotrivă, planuri lungite fără justificare semantică. Pînă şi marele Valentin Urîtescu face un rol în care nu străluceşte. Este inexplicabil cum un operator de imagine la origine, cum este Nicolae Mărgineanu, devenit regizor, omite regulile de bază ale imaginii cinematografice şi irită retina spectatorului cu lumini puse anapoda şi cu cadre fără rigoare. Tăieturi de montaj fără noimă, o coloană sonoră insesizabilă şi multe "poante" fără final, fac din acest film o experienţă cu gust îndoielnic. Singura lumină credibilă este studenta basarabeancă (Aliona Munteanu) care emană o căldură simpatică şi o drăgălăşenie adorabilă, dar care, şi ea, are excese cabotine, semn că regizorul nu are capacitatea de a limita atitudinile nefireşti, exagerate.
Un film de nota 6, de trecere. În sală erau cinci (CINCI) spectatori. Am ieşit amărît că o oră jumătate am aşteptat extraordinarul care trebuia să se întîmple. Cu 8 lei beam două cafele.
Nu s-a întîmplat.