Să-şi reazeme zborul de tîmpla mea
şi eu să-i cad în genunchi, să-i pup vîrful de aripă.
Sugrumă-mă, îngere,
strînge-ţi aripa în jurul gîtului meu
şi fă să ţîşnească
sîngele din carotidă,
căci nu-s eu inventatorul roţii,
nici al iubirii
şi
nici al morţii,
de aia n-am primit marele premiu, de aia-s sărac,
şi de mult e demult,
împărţitul cu lumea s-a terminat.
Mi-a rămas doar briceagul
cu lamă de aur
pe care, îngere,
ţi-l fac cadou.
Nu trebuie decît să-l înfingi acolo unde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu