sâmbătă, octombrie 25, 2008

Ultimul fum

Anonim Să vină îngerul repede.

Să-şi reazeme zborul de tîmpla mea

şi eu să-i cad în genunchi, să-i pup vîrful de aripă.

Sugrumă-mă, îngere,

strînge-ţi aripa în jurul gîtului meu

şi fă să ţîşnească

sîngele din carotidă,

căci nu-s eu inventatorul roţii,

nici al iubirii

şi

nici al morţii,

de aia n-am primit marele premiu, de aia-s sărac,

şi de mult e demult,

împărţitul cu lumea s-a terminat.

Mi-a rămas doar briceagul

cu lamă de aur

pe care, îngere,

ţi-l fac cadou.

Nu trebuie decît să-l înfingi acolo unde

nimeni n-are curajul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu