luni, iunie 08, 2009

PRIMA SCRISOARE CĂTRE TATA

Dragă tăticule,
Nu ştiu dacă acolo unde eşti ai semnal. Dar cred din toată inima că îngerii ăia care au grijă de tine acolo, te-au învăţat ce-i aia explorer, google, blog şi toate chestiile astea prin care comunicăm noi acuma, în 2009. Şi cred că eşti la curent cu ce fac şi cum îmi merge. Ai văzut că de cîte ori am fost pe la Sfîntu Spiridon, am aprins cîte-o lumînare, două, să ai lumină. Ţi-am mai zis cîte una, alta despre mine. Nu ştiu dacă ai auzit, că eşti cam departe, dar am evoluat mult, mi-am luat şi GPS, ca să nu mă rătăcesc. Am şi hands free şi detector de radar, ca să nu plătesc amenzi la miliţie. Află despre mine că am să fiu bunic prin august şi tu străbunic. Te-ai fi înţeles oare cu şmecherul ăsta care acum e la clocit, în burta Norişoarei? Cum adică, tu credeai că-i fată? Păi, n-a fost vorba că noi, ăştia, din stirpea ta, facem numa băieţi?
Eu sunt tot în tabăra aia unde m-ai lăsat şi în care băieţaşii de ne conduc fac tot felul de experimente. În politică n-am intrat, că nu ţi-ar fi plăcut. Dar rezist, deocamdată.
Ca să schimb vorba, că tot n-am feedback, în ultima vreme mai tot timpul mă izbesc de tine pe-aici, pe pămînt. Ba că îndrept vreun cui ruginit, ba că mă trezesc plantînd vreo floricică mai la soare, ba că mîngîi gutuiul cel mic care anul ăsta a făcut vreo 12 fructe, mai tot timpul mă gîndesc la tine şi la ce-mi spuneai degeaba cînd eu nu înţelegeam nimic. Ieri am făcut un ferăstrău nou dintr-unul vechi. Am reparat hidroforul, am cosit livada, am făcut corectura la revista pentru Arşinel. Şi am mărit terasa cu forme curbe. Cam cum ai făcut tu la casa de la Comăneşti, fără să ştii că erai în normele lui Le Corbusier.
Şi, să mă scuzi, nu m-am dus să votez.
Cred că ai aflat, că doar voi acolo sunteţi sus şi vedeţi tot, că noi, aici, o vom duce foarte bine. O ducem într-o veselie. Păi dacă totu-i un pamflet, nu tre să rîdem?
De fapt, ne ducem de rîpă.
Mi-e tot mai dor de tine şi de mirosul de lemn. Abia aştept să ne revedem.
Fii tare. Totul e-n regulă.

Cu drag,
Băiatul tău.

12 comentarii:

  1. Valule, dragule, cu mare bucurie te citesc primul, după o lipsă de o săptămână. Şi mi-ai pus lacrimi de emoţie şi bucurie în ochi! Să fie într-un ceas bun, cu sănătate şi bucurie şi fericire multă! Fain bunic :)

    RăspundețiȘtergere
  2. naiba sa te ia, ca ma faci sa plang intr-o zi cand a fost totul ok, cand am avut ultima ora de dirigentie cu o alta generatie de elevi dragi si am sarbatorit si ne-am luat ramas bun;trebuia sa ma intorci tu pe dos!

    RăspundețiȘtergere
  3. LiaLia: Eşti prea sensibilă, vulpiţo:) Dar să ştii că mă aşteptam din partea ta. Mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim: Şi? Ce-ai rezolvat cu asta???:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Bunic? Si eu care nici tatic nu credeam ca esti! Nastere usoara norei!

    RăspundețiȘtergere
  6. Isabela Harsenie: Ce credeai? Trece vremea şi peste copii:)

    RăspundețiȘtergere
  7. ...toate bune varane!...cat priveste ,,Abia astept sa ne revedem" io zic sa mai astepti intai aprobarea NEPOTILOR! ...unu' de la palat!

    RăspundețiȘtergere
  8. Dragul meu, un text remarcabil, asa cum m-ai obisnuit, de fapt. Literatura de mare clasa. Si trairi de mare clasa. Zilele astea m-am gandit mult la rostul lucrurilor dar, ca intotdeauna, am evitat sa dramatizez si sa las vreun strop de sirop sa curga din gandurile mele. Cred ca tu ai reusit sa descrii tot, sa conchizi. Cam asta ar fi. In viata asta.

    Te salut din nou. Cu mandrie pentru mintea ta puternica si cu grija pentru ranile de care o minte ca a ta nu se poate feri.

    RăspundețiȘtergere
  9. confruntadurerea: Încîntat de re-cunoştinţă, Doamnă! Şi foarte măgulit de vorbe pe care, modest cum sunt, le pun pe raftul la care numai eu ajung. Nu mereu, doar cînd simt nevoia unui desert de mare clasă. Şi vreau să te rog să-mi spui şi mie care-i rostul lucrurilor. Să nu mă minţi că nu ştii. TU ştii!

    RăspundețiȘtergere
  10. Anonim: Nepoţii, ca şi copiii, vin şi pleacă. Tot singuri avem de sfîrşit, oricît de mult ne-ar plăcea să nu fim noi aceia...

    RăspundețiȘtergere
  11. ...varane, si maine este o zi...tot ala de la palat!

    RăspundețiȘtergere
  12. nu stiu de ce ma mir ... esti doar asa cum te stiu: un om a carui valoare trebuie recunoscuta si apreciata! Acum pot sa iti spun tataie :P

    RăspundețiȘtergere